221 matches
-
Constantin Țoiu Doamnei Doris Jurgea Colombina și-a scrântit glezna; pe teren plat, se descurcă, însă când urcă și trebuie să îndoaie articulația piciorului drept, mai greu... Așa-i spun în gând, ca servantei agere și poznașe din teatrul italian. Pe față, nu mi-ași permite... La început, ce
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
piper! Vigilența lui Cornel Nistorescu acționează, asemenea iederei, nu doar pe orizontala prezentului, ci și pe verticala viitorului. „Apropiata intrare” a lui Horia-Roman Patapievici în rândul directorilor de gazetă excită și ea glanda etică a prietenului meu. Aici, Cornel a scrântit-o rău de tot: autorul Omului recent va conduce o revistă de idei, de analiză a unor simple cărți, și nu o gazetă ce i-ar putea îmbogăți pe redactori folosind know-how-ul pescuit în dosarele soioase concoctate de slujbașii lui
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
zoocameleonice, ci de o specie aciuită pe la noi cam de prin '90 încoace, numită algoritm cu lacrimi de crocodil... Așa că privirile chiorâșe spre mine ale lui Haralampy n-au nici rost și nici haz, după ce soacră-sa, cu un picior scrântit în urma... "periniței" l-a chemat să-l scuze la emisiunea "Iartă-mă"... 8.Simpaticul Gioni Răducanu era foarte revoltat în ziua de 9 ianuarie la emisiunea "Duminică În familie", fiindcă fătuțele care țopăie pe platouri tv "nu dau din buric
Prefecți, șampanie și priviri chiorâșe by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12122_a_13447]
-
a neamului tău. Deci, se impune imperios stoparea publicării unor asemenea dereglări de limbaj, trierea cu seriozitate a textelor literare, pentru că editarea unei reviste costă bani (și bani nu sunt), dar În primul rând o revistă face educație, nu-ți scrântește mintea. Să promovăm, deci, literatură adevărată, iar dacă nu suntem capabili de asta, să ne retragem În cămăruța noastră, căci numai acolo hormonii pot să zburde, iar invidia să se cocoațe pe buza de sus, ca să se vadă rânjetul de
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
fără rugăciune, erudiția te desparte de numenul transcendent. Uneori erudiția autoarei surprinde detalii atît de infime încît scoate la lumină personaje de care nici măcar nu știai că există în opera lui Dostoievski. E cazul lui Semion Iakovlevici din Demonii, personaj „scrîntit întru Domnul, cu darul prezicerilor“, cum îl descrie prozatorul rus. În Semion Iakovlevici autoarea vede întruchiparea unui pseudoisihast, simulacru pitoresc al sfinților de odinioară: „În toată creația dostoievskiană probabil că nu există caricatură mai grotescă a isihasmului decît cea realizată
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
se potrivea deloc cu ce făceau rușii prin oraș. Îl pune Virginia pe Ionică să afle ce era cu acest Nicolai, măcar de-o curiozitate. Chelnerul i-a povestit a doua zi ce ziceau rușii despre el. Nu era nici scrîntit, nici neputincios cu femeile. Era de trei ani pe front. Ca soldat nu era cine știe ce de capul lui, dar le cînta și le purta noroc celorlalți din companie. Îl fereau rușii cît puteau, să nu pățească ceva, după ce la cîntase
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
jos, înțepenit pe scaun, cu proteza rezemată de tejghea, și când nu servea și mai mult nu servea citea ziarele. Invalidul, un om ciudat cum nu se mai pomenise în orice caz, ea, bătrâna, nu mai pomenise. Bănuia că e scrântit. Altfel, de ce-ar ajuta-o pe ea și pe noră-sa atât de mult, sau i-o fi plăcând de noră-sa! Dar era prea bătrân pentru asta, și, pe urmă, prea tăcea. Nu spunea nimic niciodată. Orice l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Vocea îl lovi cu violență, dureros, crispându-i întregul corp. În mod inexplicabil, izbucni în râs. Râse cu ochii închiși, scuturându-și umerii pân-o simți pe ea udă și goală lângă el astupându-i gura cu palmele. Te-ai scrântit!? Ce-i cu tine? Heraus! Schnell! urlă Erika pe scări și trânti ușa de la apartament cu atâta putere, că se zguduiră pereții. A plecat! Ufff! făcu Irina palidă suflând zgomotos. Ce spaimă am tras! Uite cum tremur! Te-am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ales de el. A fost cel mai norocos dintre toți. Sărind, în panica și fierbințeala momentului, nu din ușa vagonului sau de pe scară, ca ceilalți, ci de pe acoperiș, se alese, în cădere, doar c-un picior fracturat și-un braț scrântit din umăr. Dacă trenul ar fi avut viteză, murea sau se stâlcea rău, dar, așa, de la înălțimea aceea, cu ce forță se rostogolea, avusese mare noroc scăpând atât de ușor. Înfierbântat cum era, în primele clipe nici nu-și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
GETA (Tatălui în timp ce iese): Vezi să pictezi numai natură moartă. Că dacă vin după tine și te găsesc în parc cu vreo natură vie lîngă tine, vă fac natură moartă pe amîndoi (dar Tatăl a ieșit). BUNICA: Of! S-a scrîntit bărbatu-tău de tot (ia tabloul abstract, niște dungi trase la întîmplare, pe care Tatăl nu l-a mai agățat și îl pune pe șevalet, îl contemplă cu dispreț și își face cruce). Poftim! Zice că asta-i pictură. Ptiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sunt bogat. Când am simulat indiferență, m-au catalogat un tip indiferent. Dar când, fără să vreau, am început să mă vait că sufăr, s-a răspândit zvonul că doar mă prefac. De fapt, n-am nimic. Lumea s-a scrântit. (rând liberă Asta nu înseamnă oare că mi-a rămas doar sinuciderea? În ciuda suferinței, la gândul că-mi voi pune capăt zilelor, m-am trezit țipând și am izbucnit în plâns. (rând liberă Iată povestea unui student din Heidelberg care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
speriate ale posibilelor necroloage. Maestrul de ceremonii este Ion Stoica, un cinic ingenios, ocupat cu pregătirea cadavrului, a locului etc. Portretele tuturor participanților au relief, linii sarcastice și tușe specifice: "În ziua cea mare, șeful statului a sosit șchiopătând: își scrântise piciorul la o partidă de volei, în week-end-ul de la Snagov". E un exemplu de virtuozitate a unei memorialistici învăluite în umor și ironie. Biograful lui Rebreanu a dezertat în tabăra lui Ilf și Petrov, transformându-se într-un comediograf. Schițele
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
minute bune în extaz. Mihai o admira și trăia alături de ea bucuria naturii. Ioniță privi pe sub sprâncene și-și zise că trebuie să se fi țăcănit de tot cucoana. - Coniță, nu vă fie cu supărare, da' io nu m-am scrântit încă... Treaba dumitale dacă vrei să respiri cu toamna... - Ioniță, n-ai nici un simțământ! sări Mihai. Catinca încearcă să-ți arate ce nu vrei să vezi: frumusețea unui colț de lume ce s-a deschis acum pentru noi.(...) - Da' ce
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
pe Robespierre sub o subsuoară de femeie și, la urmă de tot, figura dezolată a lui Liliane. O fată cu un picior în ghips poate fi omologată la categoria oloage? — Exact, spune Agnès în loc de bună seara. Domnișoara Liliane și-a scrântit piciorul. — Nu e grav, minimalizează Liliane. Și tocmai acum s-a oprit și liftul: dracii ăia de copii ai albanezilor de la opt s-au jucat cu el până l-au stricat. E un scandal. Am să-l sun pe Clovis
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
televiziune L’Anjou Libre. Lui Gérard nu-i vine să creadă că fata după care a suspinat tot liceul îl vizitează cu noaptea în cap. — Liliane, ce surpriză! Ia loc. Ce-ai pățit la picior? — Un accident stupid, mi-am scrântit genunchiul, îi explică ea, după care se așază. — La săritura în lungime? nu se poate abține Gérard să-și amintească de o anumită confidență făcută de Richard, fostul lor coleg, în timpul unei ore de religie. Liliane îl privește într-o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bine îl trimit pe Ion”. Ioane, dacă vrei ca pomana ta să fie deplină, du te acasă la Costăchel și spune-i Măriucăi să vină cu căruța aici. Da’ ce să-i spun Măriucăi? Spune-i că Costăchel și-a scrântit un picior. Pe glodul ista... și noaptea... Grigorosu a fost destul de convingător. A ajutat-o apoi pe Măriuca să înhame armăsarul la căruță și au pornit... Inima lui Ion era cât un purice. „Ce mi-a face Măriuca când va
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Astăzi, vorba aia, știi cân' pleci d-acasă, da' nu știi când și cum te mai întorci înapoi. Am ajuns de mi-e și silă să mă mai uit la știri. Numai crime, tâlhării și jale, că d-aia se scrântesc atâția la diblă. Cică așa era și pe timpu' lu' Ceaușescu, da' eu nu cred. Noo! Es-clus! Al'fel erau oamenii și la nenorociți le era frică, dom'le, de miliție și de pușcărie. Acu', infractoru' se duce la penitenciar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dibuiai cu ușurință, că unuia din ei nu-i prea vine la îndemână să umble călare, pe când la cel căruia mustața îi cădea ca o streașină deasupra gurii se vedea ușor spiritul unui adevărat cavalerist!... Vezi, Dumitre, să nu-ți scrântești mâna trăgând atâta de dârlogi! Da’ cum crezi tu, Pâcule, că se strunește un cal pe care-l încaleci? Îl lași să miroase colbul drumului sau îl faci să țină gâtul încordat ca la paradă? Păi ce fel de cavalerist
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o afacere politică. Mai precis, o afacere a stângii mondiale. Priviți lista premiaților din ultimii treizeci-patruzeci de ani și nu veți descoperi altceva decât "umaniști", agenți-salvatori ai lumii a treia, "ecologiști", corecți politic, conformiști ai muzicalei ziceri "liberté, egalité, fraternité", scrântiți întru Stalin, Mao sau Castro (când spun Castro, mă gândesc mai ales la doi extraordinari prozatori, Hemingway și Márquez, căzuți, ambii, într-o pasiune morbidă față de bărbosul Fidel.) Probabil că ultimul non-stângist laureat a fost T. S. Eliot, în 1948
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
deci, sigur nu te-a aprins, ca apoi să te lase cu soțul?", m-a mai întrebat cu o răceală în glas că mi se făcuse pielea ca de găină, apoi m-a pus să-i repet totul, poate o scrîntesc, c-așa-s ăștia, te pun să scrii de șapte ori și te freacă pentru orice nepotrivire, dar și-a găsit mincinosul... Profesorul a scos batista din buzunar și-și șterge fruntea udă. Ăla era informat, nu glumă... bîiguie el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gît și-l sărută pe amîndoi obrajii, apoi, stînjenită, se retrage un pas, murmurînd: Chiar eram îngrijorată. Abia aștept să-l văd deseară la premieră, cred că-i așa de bucuros... Nu știu dacă mai are loc premiera; și-a scrîntit piciorul o actriță. Pot să te conduc pînă la autobuz? Fata întinde palma spre el: Violeta Călin. Mihai își declină numele, sărutînd mîna fetei. Știi ceva, îi reține Violeta mîna, să fie mai convingătoare ce mai contează o întîrziere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu merge ca tura, tura nu merge ca regina, regina nu merge ca regele... - Ba merge... Hai, mută ceva... - Regina merge ca regele... Mă așez pe gard. M-a apucat căscatul, parcă și omușorul vrea să iasă afară, mi se scrântește limba cât se-ntinde și plesnește îmbinarea buzelor, dar nu mă pot opri. Pun capul pe genunchi. - Salut, profesore, îți tragi sufletul? Te gândești? Trebuie să-i punem cu botul pe labe de data asta, nu? mă găsește Relu, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
disciplinat, dar cred că aceste însușiri mi-au fost - în astfel de situații - de mai puțin folos decât darul și patima mea tot mai arzătoare pentru arta caligrafiei. După cum se poate bănui, în chilie nu e prea greu să te scrântești, bineînțeles după recluziuni mai îndelungate. Caligraful dinaintea bunicului meu nu și-a revenit niciodată și, asemenea lui, în ultima sută de ani, au pățit-o încă doi. I-am socotit: cei care au funcționat în decursul veacului au fost - în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ființei fără apărare. E inutil să te lupți cu ideologii. E inutil să-i trimiți să citească răscolitorul poem al lui Allan Poe, "Annabel Lee", ale cărui ecouri transpar în roman chiar de la primele paragrafe. Atunci când sunt sinceri, ei sunt scrântiți întru puritate dogmatică, iar când sunt mincinoși, fiți siguri că n-au să-și retragă afirmațiile în fața argumentelor pe care oricum le disprețuiesc! Și totuși, ei au un rol pozitiv, mai ales atunci când e vorba de artă: sesizează imediat abaterea
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
a fundamentalismului: indivizii din această familie acționează tocmai pentru că ei au renunțat să mai dea vreo ceapă degerată și pe viața lor, și pe a ta. Nu poți, în numele valorilor morții, să exulți valorile vieții. Sau poți, dacă te-ai scrântit cu totul. Ceea ce trista noastră civilizație pare să fi făcut deja. Ba, mai mult, e limpede că-i și place. Toți punem și tuturor ni se pun întrebări ciudate. Unele par, altele chiar sunt părți ale unor neștiute interogatorii. Îmi
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]