975 matches
-
cavalerul, personajul curajos, veșnic îndrăgostit, oricînd dispus să sară la luptă în numele onoarei și al dreptății. Dincolo de aceste personaje care ne introduc în climatul fascinant și misterios al unei epoci prea puțin cunoscute, se mai poate vorbi de un personaj, Scribul, naratorul omniscient trăind în plină epocă a postmodernității. De altfel, există două zone de interes ale acestui roman. Una se află la nivelul poveștii, al întîmplărilor, intrigilor de palat, amorurilor, faptelor de vitejie și spaimelor generate de iminenta intrare în
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
la vremea respectivă ca un posbibil termen pentru sfîrșitul lumii) și cealaltă, la nivelul tehnicilor narative, al ,traducerii" în limba actuală a formulelor narative din epoca respectivă, fără a se pierde nimic din farmecul misterios al scrierilor din Evul Mediu. Scribul este un narator postmodern, care relatează întîmplările petrecute la anul 1000 cu detașarea vechilor cronicari, fără a uita însă, atunci cînd este cazul să-și avertizeze cititorii în legătură cu unele coincidențe și similitudini cu întîmplări și personaje din vremea noastră. Panseurile
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
cu întîmplări și personaje din vremea noastră. Panseurile și notele sale de subsol au un vădit substrat ironic și, mutatis mutandis, ele ar putea trimite cu gîndul la notele lui Ion Budai Deleanu din }iganiada. Iată doar una dintre reflecțiile Scribului: Există o limită geografică și o limită de timp pînă unde răzbate înțelegerea. Doar povestea constituie a treia dimensiune, cea aptă de a da consistență faptelor. Întorcîndu-se la neînsemnatul scrib, ce le-ar fi spus tîrgovețului și țărăncuței din Bizanț
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
Ion Budai Deleanu din }iganiada. Iată doar una dintre reflecțiile Scribului: Există o limită geografică și o limită de timp pînă unde răzbate înțelegerea. Doar povestea constituie a treia dimensiune, cea aptă de a da consistență faptelor. Întorcîndu-se la neînsemnatul scrib, ce le-ar fi spus tîrgovețului și țărăncuței din Bizanț ori din Burgundia personaje cum ar fi G.W. Bush, Vladimir - alt Vladimir... - Putin sau Saddam Hussein, ca să ne menținem în spații mai restrînse? Probabil că, întrucît Cei O Sută
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
granița de început a mileniului trei nu vor fi mult mai familiare cetățeanului Terrei decît cele de la pragul de sfîrșit al primului mileniu creștin" (p. 7). Chiar și atunci cînd descrie personaje și fapte de acum o mie de ani, Scribul folosește un limbaj modern, perfect adaptat la terminologia contemporană. ,Alături de el (de guvernatorul Otto von Nordheim), perceptorul se poartă inuman, stoarce ultimul strop din sudoarea pămîntenilor. Dar, ceea ce era mai groaznic, perceptorul nu lucra după nici o regulă previzibilă oamenii săi
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
s-a scris enorm, e, în primul rînd, un oraș vorbit. Și guraliv nevoie mare. Un tîrg ale cărui bîrfe și cancanuri s-au tot întins de bouche ŕ l'oreille și care n-a dus lipsă de pețitori printre scribii onești și, deopotrivă, în rîndul mondenilor cu talent. Gheorghe Parusi mizează în prima parte a cărții, Cronica documentară, pe vechii cărturari și pe monografi, iar în Cronica sentimentală pe scriitori de toată mîna. Altfel decît el, Dan C. Mihăilescu pare
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
pasul următor: și anume, să-ți ascunzi incompetența arborând un aer de zgripțuroi inclement, deși habar nu ai despre ce se vorbește. Cam așa s-a întâmplat și la conferința de presă de la Institutul Cultural Român, unde o seamă de scribi cu probleme de gramatică au găsit un minunat prilej de a-și exhiba frustrările intelectuale. În imaginația mea, orice ziar își trimite reprezentantul la un eveniment pentru a relata, din perspectiva publicației, asupra celor petrecute. Aș fi fost încântat ca
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
unei ființe greu de mulțumit” și poate va afla mai multe. Întreagă generație din care făcea parte Eliade citea, studia etc. Nu era singurul. Nu e “emblematic” pentru asta. Generația din care a avut norocul să facă parte era “emblematica”. Scrib faimos, Eliade nu e în opera lui așa cum Brâncuși trăiește în fiecare milimetru al “Zborului”. Da, a existat odată un român care a formulat excepția de la regulă conform căreia românii nu pot da lumii “ceva care să dureze la nesfârșit
Intre doi habotnici, voteaza intelectualul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83043_a_84368]
-
sunt din ce în ce mai voluminoase (e valabil numai în mediul autohton). PC-ul își varsă conținutul prin mii de imprimante și se răzbună pe inițiatorii de tabele, umplând camere întregi cu documente aproape inutile. Există tagma creatorilor de tabele și cea a "scribilor" care le completează. Ambele tabere se înjură reciproc dar nu pot trăi în afara acestei simbioze fiindcă între timp au uitat să facă altceva sau... nu au știut niciodată. Se va ajunge la echilibru - conform unei zicale - atunci când ne vom petrece
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
Alin Genescu Bună ziua. Ce mai face "scribul" Mario Vargas Llosa? (În sp. veche "escribidor" - denumire predilectă pe care Mario Vargas Llosa o preferă neologismului "scriitor".) - Mulțumesc, foarte bine. Sunt încântat să stau de vorbă cu dv. și cu prietenii mei români. - Mâine (n.t. - interviul a fost
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
Bergerac" cu Ion Iancovescu, și eram nerăbdător să-l aplaud... când s-a întâmplat o uriașă tragedie la Odessa - o explozie la comandamentul care se afla vis-a-vis de clădirea în care se afla Curtea Marțială, unde eram mobilizat ca grefier - scrib al instituției. Generalul Glogojanu (parcă așa-l chema), din cauza atentatului a dat groaznicul ordin să fie spânzurat de fiece copac al bulevardului câte un odessan... jalnic... - Ordinul suna așa: pentru fiecare ofițer român sau german mort în urma exploziei, să fie
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
senzaționala istorie a sentimentului fără sentimente", și a lipsei oricăror compromisuri pentru că "nu mai știi nimic despre durerea pe care nu o mai simți". Acolo unde poezia nu alunecă în patetism sau verbozitate (acolo unde autorul nu se vrea "un scrib înrăit/ un învățător dogmatic/ un vindecător perfect/ un judecător intransigent..."), dramatismul controlat al imaginilor și plasticitatea lor sînt memorabile. Emil Nicolae - Mortul perfect, Editura Agora, Bacău, 2002, 66 p., f.p.
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
o seară de dezbateri pornind de la întrebările: cui slujesc dezvăluirile scandaloase ale vieții intime a vedetelor, cine profită de pe urma interesului mediatic față de atari scrieri? Este foarte probabil că așa-zisele staruri care acceptă să-și exhibe intimitățile în scris, dictînd scribilor detaliile care ulterior vor fi ambalate biografic, nu sunt animate atît de ambiții literare cît sunt îmbătate de iluzia accesului la o notorietate așa-zis „intelectuală”, care să dăinuie mai mult decît gloria efemeră pe care le-o asigură cinematografia
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
de „Erezii în formă fixă”, cum este subintitulat volumul „Inscripții pe poarta Infernului” (PIM, Iași, 2015), întâlnim, în chiar limitele formulelor consacrate (haiku-uri, sonete, rondeluri, gazeluri, glossă, pantum), invocații poematice rarefiate de imn, elegie, cantilene - cu rezonanțe adânci: „Sunt scribul ciung ce-ncearcă transcrierea poverii Din sufletu-i becisnic și scund, de arlechin Cu mâna stângă numai - duhnind a mirt și vin Căci dreapta-i prăbușită spre stelele puzderii” (Sonet cu mâna stângă) Astfel, sugestiile plastice în viziuni de grații
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
să recitești, astăzi, splendidele sale articole anti-comuniste și anti-securiste, publicate începând cu primele zile postdecembriste, până aproape de ultima clipă a morții? Cine le scria, cu adevărat? Omul a cărui distincție și rectitudine în împrejurări publice impresionau atâta lume, sau cine știe ce scrib al Securității? Cum rimează admirabilele sale discursuri de la ședințele Consiliului Uniunii Scriitorilor cu notele informative către Securitate? Cine a fost adevăratul Doinaș? Marele om de cultură, sau unealta zbirilor, care trimitea cu cinism oameni la închisoare? Sunt prea multe motive
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
în țară și Occident. Ați debutat cu romanul "Ultimii" în 1970. Cum ați putea să vă definiți pe scurt, acum, după ce au trecut 34 de ani de cînd ați hotărît să fiți scriitor? Bujor Nedelcovici: Sînt un "scriptor" sau un "scrib" care a scris peste douăzeci de volume și acum privesc în urmă trecutul - zîmbind - pentru a vedea dacă și cum viața s-a transformat în destin. S. G.: Cum vă explicați destinul în perspectiva cărților? B.N.: La "vîrsta maturității în
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
a artifexului. Om al cuvîntului prin definiție, poetul e sensibil cu osebire la relația dintre Dumnezeu și cuvînt. Conform Vechiului Testament, Cuvîntul divin reflectă o înțelepciune anterioară Genezei, iar pentru Sfîntul Ioan Cuvîntul era însuși Dumnezeu, dăinuitor în eternitate. Genuflexiunile scribului sînt prin urmare scriptice, într-o mărturisire imanentă a trudei sale ce se sacralizează, dar și a ipostazei divin-verbale ce se umanizează prin concepția textualizantă a Creației: "Dumnezeule blînd, care mi-ai scris sufletul (...) Eu sînt credinciosul Tău, îndrăgostitul semnaticii
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
a izvodi numele, sfiosul prezenței Tale, cititorul cărții. Fericit este arhivarul care păstrează în tainiță caietele cu scheme ale discipolilor, el are cheița caligrafiilor, el îi disprețuiește pe analfabeți, își pregătește cu acribie ceara și sigiliul celor nevăzute, iar de la scribii continui ia cerneală luminată" (Psalmul 1). Remarcăm mereu prinosul caligrafic al smeritului scriptor. Caligrafia, acribia, ceneala luminată reprezintă în egală măsură, așa cum am precizat, daruri aduse Domnului de către celebratorul Său și reflexele grației dumnezeiești așternute asupra acestor daruri, capabile a
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
pentru că subiectele, prin natura lor, îl obligă, dar o face și condus de temperament. Om liniștit în manifestările lui exterioare, retras, deferent, luând parte ca observator tăcut, totdeauna, la întrunirile literare, cel mult asumându-și acolo, cu discreție, postura de "scrib", C. Stănescu își decomprimă pe coala de hârtie firea activă și vocația polemicii. Este mereu ofensiv în textele sale, mobilizat de un imperativ al participării și al intervenției prompte. Se petrec în preajma noastră lucruri pe lângă care nu putem trece apatici
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
nu mai pot primi decât o replică pe măsura celei date de Istrati. "Idealist" sau nu, orice om de bună credință ar fi trebuit să reacționeze în aceeași termeni - numai că, așa cum notează în câteva rânduri scriitorul - prea mulți dintre "scribii" invitați să zugrăvească o imagine cosmetizată a realităților și ideologiei sovietice s-au lăsat corupți și cântă în struna gazdelor. Temperament pasional, Panait Istrati va rămânea, așadar, până la sfârșit un solitar, o excepție de la regula înregimentării ideologice necondiționate, o conștiință
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
de publicații - încă accesibile în biblioteci și ele nu pot fi distruse, ascunse ori "prelucrate" ca dosarele din arhivele Securității. Vasile Iancu dă și indicații bibliografice, menționînd semnatarii cîtorva texte comandate de poliția politică în 1979, de pildă: Ťîn corul scribilor de serviciu, care "ejectau" texte împotriva celor de la "Europa liberă" (în ce termeni, nu e cazul să mai spunem) se înscriau Ion Lăncrănjan (Cățeaua, "Flacăra", iulie 1979), Vasile Nicolescu (Naufragiații de pe pluta lui Nimeni, "Contemporanul", iulie 1979), Ion Dodu Bălan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11447_a_12772]
-
imagistică pozitivă se organizează în jurul figurii de Crist contemporan a țăranului, seria negativă reunește, pentru le expune oprobriului, elementul politic și pe cel tehnologic. În prima linie intră profitorii, diplomații și politicienii din cancelarii, preaputernicii în cuvinte, predicatorii mincinoși și scribii aidoma, mâncătorii de miere verbală pe pâinea altora (!), în fine, întreaga tagmă a jefuitorilor ce exploatează în mod cinic un ideal social. De o puritate neverosimilă, aproape de inocența adamică, poetul se ridică și împotriva plăcerilor pântecului, ale cărnii, spărgând tarabele
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
cei mai buni prozatori români contemporani. Cu scriitori precum Radu Paraschivescu, Ioan Lăcustă și Răzvan Petrescu, alți scriitori care își văd de treaba (și de literatura) lor cu un profesionalism low profile greu de înțeles și de apreciat de zgomotoșii scribi ai zilei, proza noastră contemporană e salvată pe deplin. După excelenta culegere de povestiri Bazar bizar, publicat anul trecut la Editura Mașina de scris (despre care în România literară s-a scris la momentul respectiv și pe care vi-l
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
translucide și despre senzualitatea sa isihastă poate vorbi calificat doar un singur om, adică Ștefan Agopian însuși, cel care se găsește și la originea trudei mele de a inventaria aceste mici obsesii artistice de pe marginea marilor obsesii erotice, mie, pudicul scrib Pavel Șușară, admirator onest al amplelor ceremonialuri imaginare și slujitor perpetuu la poarta măruntelor și suavelor misterii, nu-mi mai rămîne să spun decît atît: Lenin avea perfectă dreptate, între albină și arhitect există o deosebire colosală. În vreme ce albina... etc.etc.etc.
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
identifică cu mediul, cu oamenii pe care îi cunoaște, le preia dilemele, se revoltă alături de tineri sau împotriva lor într-o multitudine de ipostaze. Andrei Codrescu e un poet de stradă, nu de cenaclu, e un orator, nu un simplu scrib, un poet al cetății, dar nu unul "la stemă". A fugit dintr-o dictatură și nu e blând nici cu "visul american". Mereu neliniștit, se ține aproape de orice revoluție și vorbește, vorbește, vorbește.... Registrele și tematica variază, se succed cu
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]