72 matches
-
în stradă în decembrie '89. Romanul lui Stelian Țurlea încearcă însă să fie mai mult decît un roman de acțiune. Personajul Popeye vorbește despre celelalte aventuri romanești ale sale: "Eu sînt cel făcut de rîs cu ani în urmă de scriitorașul ăla, Stelian Țurlea, care n-avea altă ciorbă în care să-și vîre nasul decît aventurile noastre nereușite la mare, ale mele și ale prietenilor mei, după care a scris încă o chestie căreia el îi zicea roman, Pavană în
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
din acestea, nici toate la un loc nu fac Izbânda. Omul izbutește cu adevărat dacă ajunge teafăr la șaptezeci de ani! Mulți miniștri mor înainte de vârsta asta, iată Duca, Vintilă; mulți decorați la fel, iată Roznovanu, imbecilul de Ciorănescu; mulți scriitorași se duc devreme, iată lingușitorul Cerna, lingușitul Ion Luca; boieri cu panaș nu apucă jumătatea de veac, iată Lucă Sturdza sau tizul meu Cantacuzino. Până la urmă izbânda înseamnă să dai cu tifla nătăfleților morți de inimă pentru funcții, pentru femei
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
pentru posteritate. Acum au chef să se strângă de beregată. J'ai donné dans un guepier; mă trag mai la margine. Și iată, întors de la cafenea, sunt mulțumit că am fost văzut! Că am iradiat eleganță în mijlocul unei duzini de scriitorași mototoliți și agitați, mirosind care a ceapă, care a usturoi, puși în fața calmului și a completului meu impecabil, bleu-gris cu puțin alb la batistă și la ghetre. Mulțumit că le-am servit o lecție, stând picior peste picior, aristocratic, ținând
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
grecismelor și ale turcismelor, legate de o anume epocă balcanizantă și apoi de respingerea ei odată cu modernizarea occidentală - dar desigur și faptul că e vorba de un sufix diminutival: diminutivele dezvoltă adesea, prin contrastul dintre sufix și bază, valori ironice (scriitoraș, doctoraș). Într-un articol monografic publicat în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. III, 1962, Zizi Ștefănescu-Goangă a întreprins o prezentare istorică detaliată a sufixului: pătruns în română din neogreacă spre sfîrșitul secolului al XVI
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
nr. 1 de prozator înregimentat: "Politica lui Dej față de această obște, adunată în cazarma Uniunii Scriitorilor, era foarte simplă: "Mă, Leonea, îl întreba el pe L. Răutu, secretarul cu Agitprop-ul, ce se mai aude pă la ăia, pă la scriitorași?". "- Se mai agită, tovarășe Gheorghiu!". "Mai dă-le și tu niște bani, da' nu mulți că p-ormă se îmbuibă! Și lui Dumitriu ăsta, dă ce nu i-ați mai dat nește bani?" a întrebat el, cunoscînd arghirofilia prozatorului. Atunci
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
fanatică. Ne-am văzut în Cișmigiu, am povestit verzi și uscate, de zici că ne știam din anul 1 de facultate. Discuția a continuat 300 de metri mai încolo, la etajul nu-mai-țin-minte-cât al unui bloc vechi, în apartamentul său de scriitoraș, unde l-am urmat fiindcă îmi promisese un exemplar din „Lorgean”. Am devorat cartea pe drumul București-Cluj, invidiindu-l pe ascuns pentru experiența orientală pe care o descria atât de veridic. Acum, am 28 de ani fără trei luni și
Urmărindu-l pe Lorin. [Corola-blog/BlogPost/99017_a_100309]
-
desăvârșiți, care iese de la examen, o ia pe Magheru, cu mintea aiurea, mușcă dintr un pateu cu ciuperci (sau cu brânză, vrei cu brânză?) și, în timp ce-și caută cartela de metrou în buzunar, bingo!, se ciocnește de mine, scriitorașul de mâna a șaptea care o să fie varianta ei expirată de Casanova în blugi pe care în doitreipatru ani o să-i pună chiar ea la spălat, cu Ariel Color, după ce el/eu i-am trântit ușa și am jumulit-o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vării noastre familiale. Mereu plină de lume. Lume bună - actori, fotografi, literați pe care mama, din ce în ce mai tânără, parcă, îi vrăjea cu vreunul din talentele ei, îi făcea să se învârtă în jurul ei ca țânțarii în jurul becului. Lume proastă - artiști și scriitorași de duzină, saltimbanci aflați mereu între două angajamente, în vocația cărora ea credea orbește, cu o naivitate copilărească, dar intransigentă, care făcea din casa noastră o eternă cantină publică, dublată de o spălătorie universală și de veșnica disponibilitate a sufrageriei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Și-n unele filme. Exagerezi. Zici tu? Galateea mea unică, fiică solitară a minții mele bolnave de amintiri schizoide și exces de net, de imaginație care se știe comună, dar se vrea strălucitoare în bezna celei mai banale elucubrații de scriitoraș ratat și blogger libidinos (sunt și asta, nu?)... Zic eu. Nesora nimănui. Asta mă face imparțială. Doritoare de o soră. Una la care să aspiri. Care să-ți semene și nu prea. Ar fi frumos. N-ar fi. Nimic altceva
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
educați." (pag. 54) În partea a doua, când universul se desacralizează, iar personajele coboară în stradă (devenind redactori de reviste, hangițe sau ermiți), pretextul și farsa literaturii se încheagă în chip și mai frapant. Axinte Abramovici Papadopulos și Rur Khan - scriitorași fără simbrie - primesc oferta de a pune, periodic în pagină povești pentru o comunitate românească din munții Pindului. Toate sunt bune o vreme, gloria pare a le da târcoale, până când audiența începe să scadă. Diligențele pe care le fac pentru
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
Regizorul și toată lumea îi vor susține argumentele. Niciodată nu-l mai văzuse Gerard pe Sima așa de dornic de a se descătușa: < -Și zi așa, d-le dramaturg. Ți-ai dat o-n petic. Hă, hă! Cum te-ai văzut scriitoraș, cum ai început să faci din noi personaje și să ne persecuți. Ai uitat că trăim într-un stat democratic și că suntem egali în drepturi? S-au dus timpurile când scriitorul își căuta în societate personajele, oameni ai muncii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ales cariera de inginer, am publicat cîteva cărți și am ajuns un scriitor cu oarecare notorietate, măcar În județul meu. El, la patruzeci de ani trecuți, Încă mai lucra la volumul de debut, iar pe mine mă considera, firește, „un scriitoraș de provincie“... CÎnd i-am vorbit despre caietul cu Memorii, s-a arătat nu sceptic, ci de-a dreptul indiferent: fleacuri! Nici nu mă așteptasem la alt răspuns. Fiindcă, În afară de ce scria el, toate erau fleacuri. Singura problemă era că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ceașcă goală în mînă. Uite că și Aura are o feblețe... Aoleu, dă cafeaua în foc!... Asta-i bună! rîde zgomotos Radu, prăbușindu-se în fotoliu. Ziceam de gusturile ei artistice, că dac-oi ajunge să mă tem și pentru scriitorașul ăla... Te pomenești că Aura e din piatră se aude rîsul înfundat al Paulei, însoțit de zgomotul ceștilor de cafea. Cît mai stăm? întreabă cineva pe culoar. Aici avem necaz mereu cînd viscolește răspunde conductorul. Poate vor trimite înaintea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care, deși orice desfășurare previzibilă este exclusă, enigma pare totuși la îndemână; personaje din cele mai diverse - un bătrân scriitor sud-american angajat alături de un tânăr debutant într-o cursă a premiilor literare provinciale, o fostă divă a cinematografiei porno, un scriitoraș fără talent, dar posedat de literatură, un vagabond de lux poreclit Viermele și vorbitor al tuturor dialectelor indiene din Mexic, două femei-picaro în căutarea dragostei, polițiști rătăciți pe drumul dintre Castelldefels (Catalonia), o roșcată misterioasă despre care, fără să o
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
fără urmă de ecumenicitate și de spirit al dialogului; metodele comuniste ale partidului unic și-au găsit aplicare acolo unde ne-am fi așteptat mai puțin. Există chiar și o latură "intelectuală" a acestui proces de îndoctrinare regresivă: publiciști tineri, scriitorași și eseiști cu pretenție de "filozofi" dau formă scriptică tot mai brutală acestei demagogii religioase intolerante, veritabilă caricatură a ortodoxiei. Instituțiile politice ale unei țări reprezintă însă prin excelență tranzitoriul, în timp ce biserica reprezintă permanența. Chiar dacă, într-un context ca acela
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
într-un mod dezagreabil - mi-ai făcut cel mai mare rău posibil, rău atât în prezent, cât și pentru viitor. Provincia este incapabilă să aibă judecăți de valoare de natură estetică și este mereu cu ochii ațintiți la Capitală. Toți scriitorașii submediocri de aici jubilează în prezent, bucurându-se sadic de eșecul meu. Dumneata, domnule Alex Ștefănescu, ai prevăzut că așa se va întâmpla și totuși m-ai nedreptățit, lăsându-mă de râsul gloatei de aici. De ce? Nu există decât o
Îmi aștept, liniștit, sfârșitul... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10714_a_12039]
-
moale, când acidă și greu de suportat) la adresa literaturii grele și a scriitorilor ,de mare tonaj". Obsedantele probleme ale romanului politic, transfigurările și arhetipurile, barocul, călcătura grea a romancierului abisal sunt prinse în câte un fragment malițios și savuros. Biet scriitoraș de schițe și povestiri, Victor Testiban (și, citim în filigran, Costache Olăreanu) nu se poate compara cu autorul de forță al anilor '70, așa cum o bărcuță va ieși strivită din comparația cu un transatlantic: , Vrând să fiu logic, devin simplist
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
și firesc - pe tipărirea unor cărți în limbi străine care să reveleze geniul poporului de la Dunăre și Carpați. Dacă s-au mai făcut unele traduceri, nu s-a început cu clasicii literaturii noastre, care au ce spune lumii, ci cu scriitorași care, cum ies în Europa, cum dispar în tenebrele indiferentei publicului. Dacă n-ar fi parohiile noastre ortodoxe, care se nasc pe an ce trece, singurele care țin aprinsă flacăra culturii și a spiritualității românești, chiar că neam merită verdictul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
în vreo casă de sănătate.” Tatăl poetului fusese un om deștept și dârz, care a luptat cu viața. Fiu de țărani, după spusa lui Matei, fiul lui, cu puțină învățătură și cu un car de minte, își face ucenicia ca scriitoraș pe la diferiți moșieri, stabilindu-se la boierul Balș, urcând repede gradele sociale de la sulger la căminar, sărind peste gradele de clucer, polcovnic, medelnicer, stolnic și paharnic, costându-l o căruță de bani. Toată viața lui a fost un idealist, înglotat
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
intru în sevraj? Pleacă! Lasă-mă singur! Ștefan, dintr-o falsă modestie, îți luă ochelarii de soare și plecă. Doctorul reluă paragraful în care tabloul pictorului începuse să trezească suspiciuni. Codul, codul... „Dar de ce nu ne spui care este acesta, scriitorașule?!” zise, nemulțumit acesta. Dădu iarăși peste paragrafe cu Tudor Cristache: „ -Grupul acela era alcătuit din patru borfași. Unul însă avea pretenția de șef. Mergea apăsat, cu mâinile la spate și avea obiceiul de a mesteca gumă. Ce vreți? i-am
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
la circ. - Lăsațî-l, că poate să căiește - mârâi într-un târziu Jery sugându-și scobitoarea de parcă atunci ar fi simțit gustul dulce-acrișor al unei bomboane Cojak. - Poate că vă împăcați... - râse pițigăiatul scărpinându-se în barba nerasă. - Depinde cum stă scriitorașul cu tăiețeii...- râse exagerat și răgușitul. - Păi numai așa...Că fără tăieței... - făcu cel cu un picior de lemn, învelit într-o șosetă de lână maro, și sprijinit în cele două cârje. - De ce-ai vrut să anunți Poliția, băi
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
Și, de ce nu, pentru oameni care ajung în America și mai uita să mai vorbească limba română. Reporter: Casă Eliade era frecventata de mulți oameni? Cine îl vizită? Stelian Plesoiu: Am cunoscut foarte mulți oameni în casa lor, de la politicieni, scriitorași și pînă la președintele Universității Chicago, Hanna Gray, care îl stima pe Eliade, de la domnia sa pînă la senatorul Charles Percy, care îl adoră pe maestru. Am cunoscut mării scriitori și filozofi francezi, l-am cunoscut pe decanul catedrei de istorie
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351870_a_353199]
-
oprit mersul la dînșii. Reporter: Totuși, de ce este condamnat, uitat omul Eliade? Stelian Plesoiu: Este foarte greu să vă răspund pentru că eu, cît a trait maestrul, nu am văzut în jurul dînsului decît fete zîmbitoare. Se uită de la cei mai amărîți scriitorași, pînă la laureați ai premiului Nobel, care îi promiteau marea cu sarea. Am întîlnit și o serie de demnitari români a căror nume nu contează, nu și demnitari din noua Românie, care l-au vizitat și care i-au promis
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351870_a_353199]
-
adevărat - era mai în vastă decât el, si maior de cavalerie pe deasupra. Așa s-a întâmplat această apropiere extraordinară între ei”. În spatele ușilor deschise În casa familiei Eliade veneau de la cerșetori până la profesori universitari, savanți, filosofi, teologi, studenți, scriitori și scriitorași. “În SUA, cerșetorii sunt luați în evidență, trebuie să facă ceva pentru a-și câștiga banii. Așa se face că, în fiecare săptămână, venea câte un grup de negrișori care cântau. Le dădeau câte 50-100 de dolari. De asemenea, le
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
dintre patru mii și mai bine de suflete, nici unul nu știe boabă ungurește. În asemenea localități persoane problematice își câștigă existența tălmăcind țăranilor în limba lor pe acea a autorităților. Acești paraziți de advocați de a treia mână și de scriitorași existau cu de prisos și înainte, dar acum sporesc ca buruiana cea rea, căci au o sferă de activitate determinată. Această canalie traduce actele și adresele autorităților, sfătuiește pe țăran, [î]l instigă, își dă aerul că ar fi având
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]