15 matches
-
preotului. Conform învățăturii creștine, Iisus a plătit prețul de răscumpărare pentru păcatele oamenilor pe cruce. De aceea, iertarea e gratuită celui ce se căiește de păcatele sale și se întoarce la Dumnezeu. Versetele biblice cele mai folosite sunt următoarele: Textul scripturar cel mai invocat îl descrie pe Iisus, după înviere, dând apostolilor o anumită sarcină: Un alt text din Epistola lui Iacob este folosit pentru a justifica spovada prin întrepunerea unui preot. Iacob dă creștinilor din primul secol următorul sfat: La
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
plânge că ar fi văzut preoți ce săvârșeau euharistia cu pâine dospită și fără acoperăminte liturgice. În Anglia, pe vremea aceea, se folosea încă pâine dospită, de aceea, într-o anumită măsură, Anselm se justifică. El răspunde cu diferite argumente scripturare, unele în favoarea pâinii dospite, altele în favoarea pâinii azime. Conclude că amîndouă sunt valide, și că nu trebuie să se facă dezbinare pentru un lucru atare. De asemenea Anselm spune că gesturile liturgice țin de folclorul local, iar acoperămintele se folosesc
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
385 iau drumul Nilului, pe urmele vestiților pustnici Antonie și Pahomie, cunoscând viața monahală a cenobiților și anahoreților din deșertul egiptean. După șapte ani, se întorc la Bethleem. Aici, cei doi timp de mai mulți ani, consemnează un adevărat tezaur scripturar relatând experiența pustnicilor Egiptului. Tot aici se pare că au descoperit și experiența rugăciunii perpetue pe care o vor răspândi ulterior prin călătoriile lor. În jurul anului 399 se află la Constantinopol. Sfântul Ioan Gură de Aur, atunci arhiepiscop al Constantinopolului
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
încă, anevoios, din folclor. Sigur este faptul că Budai-Deleanu a datat cu precizie când anume a considerat terminată târzia sa epopee, superioară multora din modelele europene ( pe care el însuși le-a pomenit): 18 martie 1812. Ca și cum toate aceste "împrejurări scripturare" n-ar fi fost de ajuns, soarta manuscrisului ( darul postum al poetului către literatura română, din îndepărtatul său Liov, unde autorul s-a stins în 1820) avea să fie halucinant de potrivnică. Țiganiada ( în prima ei versiune) avea să fie
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
propria-i umbră și ca pe un blestem, darul de a plictisi (G. Liiceanu, Ușa interzisă) Idealmente, omul se identifică, în măsura în care își "realizează" integral posibilitățile, cu Prototipul însuși al lumii și cu Principiul ei (A. Pleșu, Despre îngeri) Un text scripturar e bine citit atunci când el îți devine, în final, cordialmente "străin", când ordinea curentă a ideilor și a experiențelor nu te mai ajută să-l asumi (A. Pleșu, Despre îngeri) Propunând "o filosofie a istoriei de tip substanțialmente umanistic", cei
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
217-218. În mod semnificativ, nici una din scrisori nu amintește de Wikander. XXtc "XX" 1. Carl-Martin Edsman, Le Baptême de feu, Uppsala-Leipzig, 1940. Recenzia lui Wikander la această carte, sinteză redutabilă asupra ocurențelor ritualului și simbolismului botezului prin foc în tradițiile scripturare veterotestamentară și gnostică, a apărut în Svensk Teologisk Kvartalskrift, 17 (1945), pp. 228-233, unde „Stig Wikander a arătat că perla a fost simbolul iranian prin excelență al Salvatorului” - cf. M. Eliade, Imagini și simboluri, p. 184. În recenzia respectivă, Wikander
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
perpetuării memoriei lui Allard și a celebrei curți a lui Ranjit fiind faptul că a fost primit de un succesor al Însuși Fakirului Nureddin 1. Miezul istoriei politice și religioase pe care o descrie Honigberger rămâne destul de incendiar. Fixarea canonului scripturar al sikhismului, căruia Honigberger Îi explică de visu un moment important (1839-1849), e departe astăzi de a se fi Încheiat, sau cel puțin pacificată amiabil Între diferitele facțiuni care proclamă și apără unitatea ori incoruptibilitatea textului Adi Granth (după Guru
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lui Henri Crouzel, Ioan I. Ică înfățișa primele secole creștine ca o epocă de libertate și diversitate intelectuală, în care cercetările teologice puteau îmbina adeziunea totală la revelație cu îndrăzneala căutărilor, a conjecturilor, a teoriilor multiple stîrnite de un loc scripturar. Dacă Henri Crouzel caracterizează demersul lui Origen ca pe o teologie în căutare, o teologie de exercițiu, ba mai mult, o teologie care fierbe în toate direcțiile 1, Ioan I. Ică îl numește pe alexandrin contemporanul nostru. în el, vede
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a Il-a a lucrării de față). 46 R. de Vaux, Histoire ancienne d'Israel, l, pp. 147-148. Capitolul VII "CÂND ISRAEL ERA COPIL. 53. Primele două capitole din Geneză Religia lui Israel este, prin excelență, religia Cărții. Acest corpus scripturar este constituit din texte de vârste și orientări diverse, reprezentând, desigur, tradiții orale destul de vechi, dar rcinterpretate, corectate și redactate în cursul mai multor secole și în medii diferite 1. Autorii moderni încep istoria religiei lui Israel cu Avraam. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cf., de exemplu, HI Regi, 22). Această însemnată categorie de profeți profesioniști îi cuprinde pe aceia care sunt cunoscuți în Vechiul Testament, ca profeți mincinoși. Mai important pentru istoria religioasă a lui Israel este al doilea grup, constituit de marii profeți scripturari, de la Amos la "Al doilea Isaia". Aceștia nu-și proclamă mesajul în calitate de membri ai unei profesiuni, ci în numele unei vocații speciale. Ei nu reprezintă anumite clanuri sau anumite sanctuare, nici pe regi, ci se declară trimiși ai lui Dumnezeu 17
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mistică a Contra-Reformei, în mistica vaisnava, în schimb, unirea mistică între suflet și Dumnezeu este ilustrată de iubirea adulteră dintre Radha și Krishna. 118. Isaia: "o rămășiță din Israel" se va întoarce Dincolo de similitudinea vocației lor, fiecare dintre marii profeți scripturari se distinge prin modul existenței sale, prin felul în care își asumă destinul. Isaia a trăit și 1-a auzit pe Dumnezeu în Templul de la Ierusalim în 746 sau 740 î. Hr. Soția lui era și ea profeteasă și el a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
denumirea de Intrarea În Biserică (sic!). Cu altă ocazie voi prezenta sistematic iconografia legată de aceste patru sărbători. Mă rezum aici la Nașterea Mariei și la Intrarea ei În Templu. Prima sărbătoare, ținută pe 8 septembrie, nu are nici un temei scripturar. În Proloage se invocă Tradiția Bisericii, menționându-se concesiv: „dar pentru aceasta sărbătoarea nu este mai puțin Îndreptățită”. Or, această Tradiție poartă, În cazul de față, un nume: Protoevanghelia lui Iacob. Două episoade sunt citate de Clement Alexandrinul (Stromate VII
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Așa grăit-a Zarathustra a lui Nietzsche: "Între Dumnezeu cel mort al lui Zarathustra și Ziditorul beat al lui Lautréamont apropierea se impune". Era normal, precizează Nicolae Balotă, ca o astfel de producție să-și afle aproape instantaneu "o aură scripturară, să-și aibă sectarii săi": Într-un alt secol, n-ar fi fost rînd care să nu-și găsească exegeții în sensul unui simbolism cultic. Cît de perfect s-ar fi supus unei interpretări alegorice toate acele imagini animaliere care
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
problemelor religioase reflectă mai degrabă opinia țării mamă asupra celor două „diaspore” și asupra legăturilor care le uneau. d) Dacă această explicație constituie o dificultate în credința evreului pios sau a creștinului, ajunge să amintim că, din punct de vedere scripturar, ea nu se întemeiază atât pe datarea antică a povestirilor mai mult sau mai puțin contemporană cu evenimentele și persoanele descrise, cât mai ales pe conceptul de canon, care într-adevăr este normativ. Nu intenționăm așadar să negăm legitimitatea lecturii
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lui Henri Crouzel, Ioan I. Ică înfățișa primele secole creștine ca o epocă de libertate și diversitate intelectuală, în care cercetările teologice puteau îmbina adeziunea totală la revelație cu îndrăzneala căutărilor, a conjecturilor, a teoriilor multiple stîrnite de un loc scripturar. Dacă Henri Crouzel caracterizează demersul lui Origen ca pe o teologie în căutare, o teologie de exercițiu, ba mai mult, o teologie care fierbe în toate direcțiile 1, Ioan I. Ică îl numește pe alexandrin contemporanul nostru. în el, vede
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]