88,469 matches
-
Cum am așteptat, iarăși firesc, un gest față de revistă pentru implicarea fantastică în ceea ce ține de memoria Festivalului, deși nu sîntem o revistă de specialitate. Nu a venit nicioadată nimic. Nici un telefon, nici un cuvînt, aruncat măcar în vîntul toamnei, nici o scrisoare, fie și tîrzie. Nu am figurat niciodată printre partenerii media, deși s-a putut observa, de ediții întregi, cu ochiul liber, că am fost mai mult decît atît - pe perioada Festivalului am dedicat aproape exclusiv paginele de Arte, suplimentîndu-le uneori
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
mai mare parte a vieții petrecându-și-o, atunci când se aflau în Țară, la Posada, București ori Mogoșoaia. în privința relațiilor epistolare dintre Marcel Proust și Martha Bibescu, ,vasta corespondență" de care încearcă să ne persuadeze autorul, se reduce la câteva scrisori ce se pot număra pe degetele de la o mână, iar întâlnirile lor, mai mult intersectări, la trei. E o realitate ce ar fi putut fi verificată ușor dacă autorul ar fi consultat, înainte de a scrie articolul, măcar indexul Corespondenței lui
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
a Marthei Bibescu și a cincea a unui vrej de viță de vie. Slujind justeței, aproape toate puteau lipsi, însă obligatorie era fotografia prințului Anton Bibescu, marele prieten al lui Marcel Proust și unic stăpân al Corcovei, ale cărui nenumărate scrisori primite de la marele scriitor francez constituie substanța volumului Lettres ŕ Bibesco, préface de Thierry Maulnier, La Guilde du livre, Lausanne, 1949. Aflu dintr-un alt ziar că domnul Cosmin Zidurean este psihoterapeut și oenolog. Deformările domniei-sale îmbracă, într-adevăr, aspectul
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
învățătură Bisericii, ci și prin experiență să existențiala - în primul rând prin cea erotică - să trăiască în funcție de cuplul trup-suflet. În volumul îngrijit de Sylvain Piron (și care a făcut obiectul unei Mese rotunde găzduită de École Normale Supérieure), cele 116 scrisori, mesaje și poeme ce alcătuiesc corespondență purtată de o femeie - menționată de copist prin inițială M (mulier) - și de un bărbat - V (vir) - din secolul XII configurează un univers sufletesc de excepție (nici măcar o dată cei doi nu își spun pe
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
nume, astfel încât copistul a dat un nume generic corespondentei lor: Epistolae duorum amantium) și aruncă, totodată, o lumină nouă asupra unui moment sensibil al istoriei culturale europene. Preocupările celor doi corespondenți - academice, poetice, filosofice - permit cercetătorilor să situeze schimbul de scrisori într-o altă lume dragă medieviștilor și ,annaliștilor": cea a școlilor. Femeia își descrie iubitul ca fiind învățatul cel mai strălucit din Franța, în fața căruia se înclină munții; mai mult, îi recunoaște două talente asociate rar: ,crescut în leagănul filosofiei
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
cei mai reprezentativi și influenți intelectuali ai Evului Mediu - si Héloďse - femeia care a ieșit, prin inteligență și erudiție, din tiparul medieval feminin, devenind apoi, prin destinul său nefericit, sursa de inspirație pentru imaginația artistică a secolelor XVII și XVIII - , scrisorile din manuscrisul de la Clairvaux completează și luminează istoria acestei iubiri din anii 1115-1117, care nu a putut fi cunoscută până acum decât prin documente posterioare cu 15 ani evenimentelor relatate: povestirea scrisă de însuși Abélard către 1132 (Historia calamitatum) și
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
despărțirea și angajarea lor separată în viață monastica. Cu toate ca împărtășesc aceeași cultură, vocile celor doi protagoniști posedă nuanțe distincte. Femeia este mai aventuroasa și mai creativă; metaforele sale erotice asociază imagini biblice, adesea inspirate din Cântarea cântărilor (precum în primă scrisoare: ,Amori suo precordiali omnibus aromatibus dulcius redolenti, corde et corpore sua: arescentibus floribus tue juventutis, viriditatem eterne felicitatis. s...ț Vale salus vite mee.") cu teme ale literaturii latine. În spiritul scrisorilor Sfanțului Ieronim și al retoricii ciceroniene (De amiciția
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
adesea inspirate din Cântarea cântărilor (precum în primă scrisoare: ,Amori suo precordiali omnibus aromatibus dulcius redolenti, corde et corpore sua: arescentibus floribus tue juventutis, viriditatem eterne felicitatis. s...ț Vale salus vite mee.") cu teme ale literaturii latine. În spiritul scrisorilor Sfanțului Ieronim și al retoricii ciceroniene (De amiciția), autoarea propune formulă unei relații inedite: amiciție dezinteresata și pasiune amoroasă - indestructibil unite sub semnul lui Hristos. Mai puțin inventiv - în formă și temele epistolare - bărbatul pare inspirat mai degrabă din concepția
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
și pe figurile ,stilului frumos", înțelegând să elimine detaliile personale și intime ale corespondentei. În ciuda acestui filtru, noi, cei de astăzi, putem admira anvergură unei dispute amoroase și intelectuale din secolul al XII-lea. Bărbatul utilizează chiar termenul de concertatio (scrisorile 72 și 87), căruia femeia îi replică cu cel de certamen (scrisoarea 84). Încă de la începutul culegerii epistolare, cei doi ,amanți" se întrec în ingeniozitate sofisticată pentru a se salută și a-și mărturisi pasiunea, făurind un fel de intimă
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
ale corespondentei. În ciuda acestui filtru, noi, cei de astăzi, putem admira anvergură unei dispute amoroase și intelectuale din secolul al XII-lea. Bărbatul utilizează chiar termenul de concertatio (scrisorile 72 și 87), căruia femeia îi replică cu cel de certamen (scrisoarea 84). Încă de la începutul culegerii epistolare, cei doi ,amanți" se întrec în ingeniozitate sofisticată pentru a se salută și a-și mărturisi pasiunea, făurind un fel de intimă ,emulație" pentru discuții savante asupra iubirii, precum în scrisoarea 49: ,Certe famam
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
cel de certamen (scrisoarea 84). Încă de la începutul culegerii epistolare, cei doi ,amanți" se întrec în ingeniozitate sofisticată pentru a se salută și a-și mărturisi pasiunea, făurind un fel de intimă ,emulație" pentru discuții savante asupra iubirii, precum în scrisoarea 49: ,Certe famam meam litterarum tuarum incepcione suscitasti, non pleniter adhuc exsaciasti", căreia bărbatul îi răspunde: ,Tuum admiror ingenium, que tam subtiliter de amicicie legibus argumentaris ut non Tullium legisse, șed ipsi Tullio precepta dedisse videaris". Din aceeași perspectiva mentalista
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
în Italia (Ioana Ungureanu), se deschide mai spectaculos cu o serie dedicată radioului. Aici contribuții ale unor vechi prieteni ai noștri Alain Paris (Franța), David Gallagher (Marea Britanie), Eugen Wendel și Helmut Loos (Germania). Și tot aici extrasul ,motto" dintr-o scrisoare a lui Enescu adresată lui Miron Grindea în iunie 1952: ,I am profoundly grateful to the B.B.C., for it is the thing closest to my heart: to save my works"... Radiofonia românească este evocată în documente prezentate de Olga Grigorescu
Permanențe by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/11260_a_12585]
-
domnul Traian Băsescu nu a spus niciodată la televiziune că ,sare peste cal", ci a recunoscut cu modestie și sinceritate că ,sărea gardul la restaurant" când era student la Academia Navală ,Mircea cel Bătrân" din Constanța. Și mai spuneți în scrisoare: ,L-am văzut și auzit la televizor că n-a fost premiant... Păi, ziceți cu răutate, dacă sărea gardul..." Ei, Doamne, că dur mai sunteți! Iosub Chicibicu, pensionar, Craiova. Nu, nu ați avut halucinații: s-a transmis în ziua de
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
cînd este invitată undeva, că făcînd parte dintr-un azil de bătrîni (bătrînii de o parte, tinerii de alta). între timp, ,lumea ei" se împuținează, descrește vertiginos mulți din prietenii contemporani cu ea mor sau nu mai comunică, cutia de scrisori îi rămîne goală săptămîni în șir. în lecturile din Ionesco recunoaște spaime, angoase, întrebări care o bîntuie și pe ea ,în serile de singurătate cînd privesc căderea nopții". Simte din ce în ce mai des prezența morții în imediata ei apropiere. Tabloul lui Greuze
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
ro) etc. În mod surprinzător, construcția cu verb la conjunctiv nu este ilustrată în Dicționarul limbii române (Litera U), în care există doar un subsens în care complementul desemnează obiecte inanimate, mai ales abstracte: a urî trufia, lumea, fabulele, mîndria, scrisorile etc. Desigur, analogia contribuie la întărirea poziției în limbă a unei forme sau construcții: normalitatea îmbinării ,urăște să cumpere" poate să influențeze în timp și atitudinea noastră față de ,iubește să cumpere" (formulare care mi se pare, cel puțin deocamdată, inacceptabilă
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
vînt...": Bucureștii ce se duc... Despre același Henri Stahl vorbește și Dan C. Mihăilescu într-un crochiu creionat de la Bellu. Ar trebui să fie trist. E, în fapt, codița aceleiași pledoarii (care sare de la chisele la Mița Biciclista și de la scrisorile de epocă la reportajele lui Brunea-Fox și la curtea regelui Petaud din cartea lui Adrian Majuru) pentru rînduială și pentru înscrisurile frumoase. Trebuie să zic, pînă nu uit, că e de citit Cronica Bucureștilor, dar e și (sau mai ales
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
selectați pentru această Antologie, vă aducem la cunoștință că refuzăm categoric să facem parte dintre autorii antologați, ceea ce înseamnă că nu cedăm drepturile de autor pentru editura ce urmează să tipărească Antologia. Domnule Grigore Vieru, vă rugăm să considerați această scrisoare deschisă drept expresia unei solidarități a generației noastre, o generație pe care Dvs., se pare, o urâți și o disprețuiți consecvent, dincolo de vorbele cu care uneori, strategic, ați încercat să lăudați pe unul sau altul dintre noi. Vă reamintim chiar
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
ar fi: injurii, îmbrânceli sau pur și simplu prezentarea de mici spectacole de teatru... De exemplu, am vizionat (în ziua de 22 septembrie), cu mare desfătare sufletească, și în premieră absolută, un reportaj tv cu un fragment din piesa O scrisoare pierdută, cu participarea, în calitate de figuranți, a mai multor parlamentari-deputați... Sper să fie doar un început, fiindcă prinde la telespectatori, că tot nu prea au televiziunile programe (mai) reușite de divertisment... Din nefericire, Cristian Tudor Popescu, nu a știut adevărurile spuse
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
Casa Lovinescu. În măsura în care unul dintre obiectivele cenaclului este acela de a arunca punți între literatură și filosofie, s-a propus discutarea abordării filosofice a unui text literar, în speță interpretarea lui Alexandru Dragomir la piesa lui Ioan Luca Caragiale, O scrisoare pierdută, publicată în volumul Crase banalități metafizice, Ed. Humanitas, 2004, pp. 3-38. În cele ce urmează, voi încerca să evaluez comparativ aceste tipuri de asimilare a literaturii în filosofie (Heidegger - Noica - Dragomir). Pentru aceasta, ar trebui în principiu să lămurim
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
în ordinea superioară a devenirii întru ființă. Este vorba de o ordine superioară, de un general întru care el - individualul - s-a născut și care i-a fost făgăduit la naștere (tinerețea fără bătrânețe). Alexandru Dragomir și interpretarea platoniciană a Scrisorii pierdute Ajungem acum la Dragomir 6. Poziția acestuia este una foarte contemporană, de inspirație hermeneutică. El se ghidează după principiul oricărei interpretări care spune că ,oricine creează ș...ț spune mai puțin decât vrea să spună și mai mult decât
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
ilustrat. El nu vine cu o idee proprie, dată în prealabil, căreia să îi caute o întruchipare literar-artistică, una care să i se potrivească - am zice noi - ca o mânușă. De aceea, el nu face o interpretare ,dragomiriană" la O scrisoare pierdută, ci o interpretare platoniciană. Să observăm că Dragomir spune dintru început un lucru foarte interesant: , Am șovăit, în privința Scrisorii pierdute, între o interpretare platoniciană, una aristoteliciană și una leibniziană" (Crase banalități..., p. 4). Acest lucru vrea să spună că
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
să i se potrivească - am zice noi - ca o mânușă. De aceea, el nu face o interpretare ,dragomiriană" la O scrisoare pierdută, ci o interpretare platoniciană. Să observăm că Dragomir spune dintru început un lucru foarte interesant: , Am șovăit, în privința Scrisorii pierdute, între o interpretare platoniciană, una aristoteliciană și una leibniziană" (Crase banalități..., p. 4). Acest lucru vrea să spună că aceste interpretări erau cu putință, că piesa literară permitea o multiplă abordare, ca operă deschisă mai multor interpretări! Însă cât
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
de regulă, noi ne fofilăm în fața spuselor lui Caragiale, că ne ferim să auzim înțelesul vorbelor sale, că reprimăm ceea ce e acolo afirmat ca atare. Acest curaj de care vorbește Dragomir este curajul confruntării, al adevărului, al fățișului. Oricum, cu Scrisoarea pierdută, Dragomir ne surprinde prin alegerea lui, încă și mai mult decât ne poate surprinde Noica (cu basmele) sau Heidegger (cu fabula), măcar pentru că aceștia din urmă aveau de partea lor arhaicul sedimentat care, în principiu, mustește de sensuri. Dragomir
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
armele filosofiei o piesă care, principial, este refractară la o astfel de interogație. Dragomir însă crede că orice lucru, dacă e privit cu atenție și cu concentrare, își destăinuie sensul său profund, semnificația sa non-aparentă. Chiar și o comedie precum Scrisoarea lui Caragiale. Am putea presupune de altfel că intenția lui Dragomir de a aborda tocmai o piesă a lui Caragiale este una implicit polemică față de Noica. Știm bunăoară că Noica spune la un moment dat: Când m-am aplecat asupra
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
Samson Bodnărescu este și el ,un emul anticipator al romantismului eminescian", după cum Iacob Negruzzi, cu ale sale Copii de pe natură, prefigurează cum s-a mai observat, Momente-le lui Caragiale și cu O alegere la Senat - comedie de moravuri -, O scrisoare pierdută. Dar anticipările sunt cu mult mai vechi. Ocupându-se de unul dintre cei uitați, Ion Prale, N. M. revizuiește opinia ce i se pare excesiv critică din cunoscutul articol Observări polemice, unde Titu Maiorescu ridiculiza citatele din Lepturariul românesc
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]