39 matches
-
cu degete răsfirate/ ca și cum ar voi să oprească joaca fiului./ Furca de tors în formă de cruce, pe care băiatul,/ jinduind-o, a luat-o din palma mamei ca pe o jucărie,/ mîna lui dreaptă o ține ridicată în dreptul ochilor/ (scrutători cum ochii niciunui copil n-au mai fost vreodată)/ privirea lor pierzîndu-se dincolo de încrucișarea/ bețelor de lemn, unde fusese ațintită,/ și în al căror semn pare să fi deslușit punctul/ de la capătul drumului său pămîntesc" (Louis de Morales: "Madona cu
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
pot imagina mulțumitor demersul lor științific, pe care se cuvine să-l considerăm eficace, oricât de paradoxal ne-ar părea, astăzi... Așadar, Eul liric aruncă în afara drumului pietre ce ar putea împiedica minunea vegetală să crească, din întâmplare, acolo - chiar dacă scrutătorului îi e sortit să se cocârjeze, cu timpul: Și umblu de atunci mereu cu ochii în pământ, ca nu cumva să calc floarea ascunsă, și sfredelesc cu privirea toate pietrele și le-azvârl din drum, dar sub ele sunt râme
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
posibilitate să cer <ajutorulă absolut necesar... Nici nu știu cum Îl cheamă pe”... ― Bună ziua - a salutat rece „dălcăușul”. ― Ia loc. „Doctorașul” și-a rotit privirea În jur, căutând cel mai depărtat scaun pe care să se așeze, pentru a scăpa de ochii scrutători ai profesorului. ― Vino mai aproape, te rog. De ce fugi? Ca și cum s-ar fi așezat pe o grămadă de spini, a luat loc pe un scaun din fața profesorului. Și... Întrebarea a picat ca un proiectil de brand! ― Cu ce te ocupi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi voia morți. — Cam așa ceva. Contele se uită lung la Alatriste. Îmi ascunzi ceva, pe legea mea. Căpitanul dădu iar din umeri, susținând privirea protectorului său. — Poate, replică foarte calm. Álvaro de la Marca zâmbi strâmb, neslăbindu-l din ochii-i scrutători. Se cunoșteau prea bine ca să nu știe că de la Alatriste nu va mai scoate nimic, chiar dacă l-ar amenința cu retragerea oricărui ajutor și cu azvârlirea În stradă. — Bine, conchise el. La urma urmei, În joc e pielea ta. Căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
altfel, născuți fiind după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dar..., ne luăm cu viața și nu vedem esențele... Mai e mult până departe... Așa să le spui: Nu-l plângeți. Corneliu LEU trăiește!”. Face o pauză. Mă cercetează cu ochi scrutători. Zâmbește abia perceptibil, apoi continuă, cu voce de o blândețe învăluitoare, dar fermă. Deosebit de fermă. Ca vocea unui comandant de aeronavă intergalactică: ,,Vezi că, sâmbătă, 19 iulie, vor să mă pomenească. Iar peste două zile, luni, 21 iulie 2015, dacă
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
pe Nichita Tomescu, un avocat din București care reușise să scape din ghearele comuniștilor și pornise în lumea largă pentru a-și făuri o nouă viață.. De cum l-a remarcat pe nea Mitică, Nichita l-a privit îndelung cu ochi scrutători și ageri, căutând să-i pătrundă ființa; s-a apropiat de el și l-a întrebat: „De unde ești?”. „Din zona Sibiului” - i-a răspuns calm, Mitică Sinu. „Aha, bănuiam eu că ești ardelean!” și a continuat pe un ton întrebător
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
spuse nimic ci doar îl invită la masă cu un semn. Astfel mai pierdu vremea vre-o două ceasuri stând acolo până când soarele începuse să se ridice bine pe cer. Ieși prin împrejurimi și privi cu atenție disimulată și ochi scrutători către străduțele învecinate la puținii trecători ori la ferestrele caselor vecine dar nu văzu nimic, însă știa că spionii arhiereului erau acolo pe undeva. Planul său pentru următoarele zile era să-și recupereze aurul și să fugă cât mai departe
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
spuse nimic ci doar îl invită la masă cu un semn. Astfel mai pierdu vremea vre-o două ceasuri stând acolo până când soarele începuse să se ridice bine pe cer. Ieși prin împrejurimi și privi cu atenție disimulată și ochi scrutători către străduțele învecinate la puținii trecători ori la ferestrele caselor vecine însă nu văzu nimic, însă știa că spionii arhiereului erau acolo pe undeva. Înțelegea foarte bine că Ierusalimul însemna moarte pentru el iar promisiunile de protecție ale lui Caiafa
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
Tomescu, un avocat din București care reușise și el să scape din ghearele comuniștilor și pornise în lumea largă pentru a-și făuri o nouă viață. De cum l-a remarcat pe nea Mitică, Nichita l-a privit îndelung cu ochi scrutători și ageri, căutând să-i pătrundă ființa; s-a apropiat de dânsul și l-a întrebat: „De unde ești?”. „Din zona Sibiului” - i-a răspuns calm prietenul meu. „Aha, bănuiam eu că ești ardelean!” și a continuat pe un ton întrebător
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
simțiți dumneavoastră când umbra vă urmărește, fără să vă spună niciodată nimic! Se plecă pe spate, depărtându-se de mine cu ochii mirați, întoarse capul fără să-mi răspundă, privind înainte, după care mă ținti cu ochii lui mici și scrutători, depănând o povestioară: Vara trecută am fost la Cetatea Poenari, pe vârful muntelui Cetățuia. De cum am început să calc lemnul podețului ce leagă lumea de azi cu cea a tainelor cetății am simțit că cineva mă urmărește și că voiește
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
iureș năvălesc; / Se-ndreaptă-ndatăiarăși cu salturi înapoi / Și spadele-și încearcăîn luptăgrea vitejii amândoi.[5]Un adevărat ritual pe care numai cei inițiați îl cunoșteau, precum acești doi cavaleri viteji cărora nu le păsa de viață. Înainte de întâlnire se țintesc, erau scrutători și căutau fiecare locul slab al oponentului pentru a-l lovi; își studiaudin ochi trăinicia armurilor, a scutului, a figurii. Dacăerau apropiațide vârstăși de condiție nobilăapărea, din partea fiecăruia, o dorințăvirilă, dură de a învinge cu orice preț pentru a-și
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
vreun supermarket sau pentru alegerea celui mai inofensiv sortiment de pufuleți ori de biscuiți...Finalizate cu succes, ceea ce te face să te simți de-o competență fără margini sau căzute în coadă de pește, ceea ce te transformă subit -in ochii scrutători ai privitorilor- într-un fericit părinte al unui reîntrupat domn Goe. Înseamnă, de asemeni, abrogarea oricăror intervale libere sau a vreunui cronofag hobby. Firește, cu excepția cititului, pe care m-am încăpățânat să-l perpetuez în grilă în minutele până la zecile
MAMĂ DE OCAZIE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359465_a_360794]
-
ÎNVOLBURATE) Urechile îi degerau în iernile grele din Bucureștiul copilăriei mele. Ca să i le dezghețe, mama-i punea pe ele foi de varză murată. El avea ochii verzi, privirea blândă; ai ei erau zglobii, de topaz auriu, uneori melancolici, alteori scrutători. Îi urmăresc acum conturul obrazului puțin scofâlcit, mângâindu-l; și zâmbetul blajin, și râsul departe-n oglindă, în timp ce-i spune mamei: "Privește-o!E ca un lujer." Și inima i se umflă de mândrie. Ascultați-i glasul ce fascinează, și
BARCA PE VALURI( SAU AMINTIRI ÎNVOLBURATE) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340330_a_341659]
-
pe Nichita Tomescu, un avocat din București care reușise să scape din ghearele comuniștilor și pornise în lumea largă pentru a-și făuri o nouă viață. De cum l-a remarcat pe nea Mitică, Nichita l-a privit îndelung cu ochi scrutători și ageri, căutând să-i pătrundă ființa; s-a apropiat de el și l-a întrebat: De unde ești? „Din zona Sibiului” - i-a răspuns calm, Mitică Sinu. Aha, bănuiam eu că ești ardelean! - și a continuat pe un ton întrebător
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
pe Nichita Tomescu, un avocat din București care reușise să scape din ghearele comuniștilor și pornise în lumea largă pentru a-și făuri o nouă viață. De cum l-a remarcat pe nea Mitică, Nichita l-a privit îndelung cu ochi scrutători și ageri, căutând să-i pătrundă ființa; s-a apropiat de el și l-a întrebat: De unde ești? „Din zona Sibiului” - i-a răspuns calm, Mitică Sinu. Aha, bănuiam eu că ești ardelean!-și a continuat pe un ton întrebător
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
uman, îndeosebi cel rural”, înțelepciune care, fie vorba între noi orășenii, ne este mai greu de dobândit. Tot în acest Muzeu am privit mai multe tablouri ale lui Van Gogh. Vai!, cum am stat în fața autoportretului privindu-i acei ochi scrutători, neîncrezători, ce oglindeau chinul ființei, ochi plini de reproș adresat unei lumi întregi... Cineva spunea ca Van Gogh a preferat să picteze, în vremea sa, ochii oamenilor în loc de catedrale. Tușa sa personală este de necontestat în comparație cu profesorii săi, tehnica - percepția
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
romanciera, ziua, noaptea. Dramatice, mai ales eforturile bărbatului de a o readuce pe adorata lui femeie în societate, în anturajele în care se simțiseră amîndoi, atîta vreme, extraordinar. Jalnic: după clipe lungi de muțenie, cu ochii dintr-o dată vii și scrutători motive de speranță, cînd omul credea că "tratamentul" fusese bine ales femeia punea brusc o întrebare aberantă, năucitoare pentru celelalte minți, normalele. Zilnic, la ora asta a dimineții, îl văd, pe fereastra atelierului, pe fostul eminent profesor, șarmantul conviv al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a le-ascunde în mormîntul sumbru; Însă Bărbați nemuritori trăiesc reînnoiți prin morți ale femeilor; în lină Desfătare ele mor, si primăvară reînvie cu muzica și cîntec. 65 Enion zise: "Cu bine, eu mor. M-ascund de ochii tăi cei scrutători." Astfel grăind, Din pieptul sau teșind ușor din fibre trainice un Tabernacol pentru Ierusalim, ea printre Stînci se așeza, Cîntîndu-și tînguirea. Tharmas gemu printr-ai săi Nori Plîngînd; apoi din Noru-i aplecîndu-se, neprihănitul cap el și-l pleca, 70 Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Montesquiou, Proust, Raymond Radiguet, Vaché, Mișu Văcărescu, Andy Warhol, Oscar Wilde, Witkiewicz. Și câți alții. Majoritatea nu Își asumă direct apartenența la „clubul uranist”. Sunt discreți și chiar pudici, deși tertipurile lor sunt ușor demontate de ochi vigilenți și scrutători, care nu ezită să Îi stigmatizeze. Între toți, cei mai nedumeriți, dar și mai necruțători, cei ai fraților Goncourt. Într-un fragment de jurnal din 2 aprilie 1886 ei notează că, spre marea lor uluire, tineretul a ajuns să accepte
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
împins să facă asta: „În clipa când pun mâna pe condei și mă aplec peste hârtia albă, eu n-am nevoie să scornesc prăpăstii cu efect melodramatic; nici să speculez nerozia umană, care nu cere decât s-o distrezi; ochii scrutători ai tovarășilor mei de visuri răsar din întunericul trecutului ca licuricii noaptea și ei îmi cer să fiu om înainte de a fi literat. Viața pentru ei a fost năpraznică.” Pentru oamenii din povestirile lui, viața este, într-adevăr, o luptă
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
dispreț, căci acum era pătată de sângele unui trădător. Așadar, așa își găsise Taciturnul sfârșitul: în mica poiană, alături de fiul pentru care făcuse totul, sacrificând până și onoarea sa de războinic. încrețindu-și fruntea, privi întunecat împrejur, scormonind cu ochi scrutători desișul. Atacatorii lui Reinwalt puteau fi încă în preajmă și, chiar dacă nu erau, probabil, foarte numeroși, o confruntare între copaci i-ar fi dezavantajat foarte mult pe războinicii hiung-nu. Se întoarse repede la calul său. — Pe cai! îi ordonă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Întrucât noi dorim o ameliorare generală a eticii financiare și economice, nu numai planuri și mai iscusite, și mai diabolice, pentru a ne contracara, preferăm să le întreținem această ignoranță. Făcu o pauză. De data asta îl cercetă cu ochi scrutători pe Fara, continuând să-i vorbească: - Trăsătura de-a dreptul unică a societăților de pe această listă, în speță, este că, absolut toate, sunt proprietatea împărătesei din Isher. Date fiind părerile dumitale mai vechi în această privință, nu mă aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fiind folosită de psihiatri pentru a-i descrie pe acei oameni cărora orașul sfânt le luase mințile. Puteai să-i vezi de pe Via Dolorosa până pe străzile dosnice ale Cartierului Evreiesc, de obicei bărbați tineri - cu bărbile, sandalele și ochii sălbatici, scrutători, ai celor convinși că pot auzi vocile îngerilor. Ben-Ari nu luă în seamă această remarcă; nu era momentul să apere fanatismul religios. Pot să mă uit și eu? îl întrebă pe Tal, făcând semn din cap în direcția textului. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ceva ce știa deja. —Mustafa, începu Maggie, punând mâna pe antebrațul lui Uri, rugându-l blând, dar ferm să-i acorde un moment. Ai fost foarte surprins că tatăl tău cunoștea un israelian? Da, răspunse el, privind-o cu ochi scrutători. Maggie fu descurajată, gândindu-se la o altă pistă, când el vorbi din nou: — Și nu. —Nu? — Păi, m-a surprins când am auzit prima dată de la voi, și arătă cu o mișcare din cap înspre Uri. Dar cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fizionomie cam plângăreață, de o modestie prea bătătoare la ochi, încolo, sub G. Călinescu acest aspect onctuos nutrea un suflet ferit de orice dezordini ale fantaziei, calculat și îndărătnic. Frații săi de dincolo, masivi la față, respectuoși în priviri și scrutători, trădau originea rurală. Erau fii de preot, urmaseră toți profesii intelectuale solide, ca printr-un consens, surorile fuseseră măritate după bărbați cu rosturi tot atât de trainice în sfera intelectuală. Plasamentul familiei se continuase colateral la veri și la noua generație a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]