26 matches
-
dumnezeiești. Doamne, Nenumărate sunt darurile Tale ... Tu ești penelul, tu și culoare, Preafrumosul și sublimul Se nasc din ele. Cântecele tale te-au învățat A da viață prin culoare, Călăuză ți-au fost cântecele tale, Prin ele, Pipăit-ai și scrutat-ai Universul. Curcubeul ți-a dăruit iscusința În șlefuirea culorilor, Iar Cerul, pânza fermecată Pe care atâta frumusețe a prins viață! Tu ești penelul, tu și culoarea; Preafrumosul și sublimul Prind viață din ele ... (Floarea Cărbune) Referință Bibliografică: Semințe de
SEMINŢE DE GÂND de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1404629803.html [Corola-blog/BlogPost/343660_a_344989]
-
rând le învie. Două râuri ce se contopesc, De iubire-și povestesc. Îmi place Îmi place să pierd în jocul copilăresc între tine și mine. Îmi place să m-alinți, îmi e atât de bine. Îmi place cearta de dragul împăcării, Scrutatul din priviri, blândețea revederii. Îmi place să mă ții în brațe lângă tine, Și șoaptele de taină pline. Îmi place să-mi lași semne să pășesc Și mânjii să ți-i îmblânzesc. Îmi place să îți suflu în aripi să
O NOUĂ DIMINEAŢĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 by http://confluente.ro/Adriana_tomoni_1395507445.html [Corola-blog/BlogPost/354979_a_356308]
-
galben ca loc izolat de zbatere încă a viului. Bacovia este pătrunzător și pătrunsul generează conștientizarea că până și în obscur actualul este dominat de profan. Iubirea lui este o manifestare nepământeană, ruptă de faptul real însă afectivă, pătrunzătoare și scrutată: „E o vibrare de violete, / Trece și Ea; Aș vrea, / Dar nu pot s-o salut: / Oh, și cum a trecut, / Într-o vibrare de violete”, am putea spune excesiv de sentimentală și dureroasă în fața neputinței de a și-o îndeplini
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 by http://confluente.ro/Negrul_si_palidul_in_poezia_bacoviana_stefan_lucian_muresanu_1339255330.html [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
dumnezeiești. Doamne, Nenumărate sunt darurile Tale... Tu ești penelul, tu și culoare, Preafrumosul și sublimul Se nasc din ele. Cântecele tale te-au învățat A da viață prin culoare, Călăuză ți-au fost cântecele tale, Prin ele, Pipăit-ai și scrutat-ai Universul. Curcubeul ți-a dăruit iscusința În șlefuirea culorilor, Iar Cerul, pânza fermecată Pe care atâta frumusețe a prins viață! Tu ești penelul, tu și culoarea; Preafrumosul și sublimul Prind viață din ele... Referință Bibliografică: Viața ta / Floarea Cărbune
VIAŢA TA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 by http://confluente.ro/Viata_ta_floarea_carbune_1375175308.html [Corola-blog/BlogPost/364213_a_365542]
-
de ... atitudinea Săpânța, versus mioritismul sau manolescismul binarei noastre „codificări” din Genomul ancestral: verbul „învidării” este al reumplerii de VID (din „zero-ul gravid”, n) al ... antimetafizicii stănesciene: însă anticipez enunțul că avem de-a face cu un paradoxist, zonă scrutată exigent de acest om- orchestră, în care sintagmele cochetează cu aphoriile sau gândirea haijinică: suntem în fastul semnificat de lothus, unul ce mai degrabă ne amintește de cei Vechi, din Arealul străbunului Melos, subdunărean- campestru, banatic: cine să traducă în
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Eugen_evu_ion_pachia_tatomirescu_un_cavaler_la_curtea_oximo_none_1327651407.html [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
pînă acolo unde bornele timpului se numesc atemporalitate: Foșnet abia deslușit/ Lumina invadează/ Cer după cer/ Și apune în calendarele pietrelor.(Pe mari coloane), ori veșnicie: E veșnică numai tăcerea... (E veșnică numai tăcerea). Încercat de trecătoare toamne, cu cerul scrutat adînc din ochi fosforescenți, ori mînat de un eros discret, personajul, ce este semnificant al poetului, se află într-un echilibru dinamic la cumpăna timpului: De-aceea, Doamnă, uneori e frig/ Și iarba dinspre stele-i grea de seară, / De
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
în cele din urmă, cu acesta. Avem de-a face, altfel spus, cu un elogiu sui-generis al spațiului liminar, al acelui no man’s land în care totul se redimensionează prin prisma unei simbioze (fie ea și temporară) dintre obiectul scrutat și cuvântul care desemnează obiectul. Cu toate acestea, la prima vedere am fi mai înclinați să credem că esențială rămâne alianța cu lucrurile (cum arată și titlul volumului din 1942, Le parti pris des choses), bătălia purtându-se așadar împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cărui reminiscență aduce la lumină ceea ce este trecut sub tăcere, ne-spus. Intruziunea soldatului rătăcitor apare ca o tentativă de viol a unei conștiințe, aceea a unui individ căruia îi observăm gesturile, atitudinile, ticurile, lapsusurile, falsele mișcări, actele ratate, individ scrutat, descifrat în ascunzătoarea, culcușul său. Este vorba într-adevăr de a descoperi individul ca istorie și de a-l face să se destăinuiască, să se povestească, să mărturisească. Tânăra fată și fugarul este romanul absolut pasionant al unei ospitalități constrânse
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tiparului În reviste regionale, puțin cunoscute, altele, câteva cărți, au fost publicate postum, prin strădania fiului său. În prefața la Etnografie. Privire către noi Înșine, ca popor, scrie: „E vremea să se purceadă la cunoașterea constitutivă a etnicului nostru propriu... scrutați factorii determinanți, de slăbire și fortificare, independent de conjunctura istorică”. Știa ce spune, această „conjunctură istorică” nu i-a fost favorabilă, l-a dislocat de la locul său. Cartea recent publicată, o lucrare deosebit de consistentă, a zăcut prin multe edituri, deși
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
București, Editura Minerva, 1974, p. 247-248 10 straturi groase de formule protocolare. În controversata sa Istorie..., Ion Rotaru ne previne în legătură cu critica lui Perpessicius: „Bunăvoința numai curtenitoare față de unii pare oarecum insidioasă și volutele capricioase ale frazei critice se cer scrutate atent, ca niște capcane bine pitite”1. În adevăr critica lui Perpessicius este numai aparent integral binevoitoare, cordială și... caritabilă. În realitate, în buchetul de trandafiri descoperim adesea spinul critic parșivinsidios. Amenitatea exegetului nu exclude voluta livrescă și fandarea malițioasă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
convergență cu eforturile exegetice ale confraților de generație și de îndeletnicire, rolul de a consolida în conștiința estetică a cititorilor cinci autori de referință. Al. I. Odobescu este văzut din perspectiva organicității unei opere esențiale. Creația artistului nu trebuie nicidecum scrutată unilateral ci mereu dintr-o perspectivă totalizantă: „... a propune atenției publice un Odobescu antologic, adică pe fragmente, care să aibă fiecare în parte un motiv unitar ca „descrierea Bărăganului” sau „basmul bisoceanului”, când opera întreagă se întemeiază pe unitatea arborescentă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
se și petrece. De exemplu, la embrionii unor animale, primele câteva diviziuni după fertilizare (numite diviziuni de clivaj) servesc la subdiviziunea unei celule ou gigantă în câteva celule mai mici. În aceste cicluri celulare, fazele G1 și G2 sunt drastic scrutate iar celulele nu cresc înainte de a se divide. În M se trece venind din G2. Primul semn, ușor de remarcat, că celula este gata să intre în faza M este condensarea progresivă a cromozomilor săi care au fost replicați anterior
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
amânându-și strategic verdictul, învelindu-l în straturi groase de formule protocolare. În controversata sa Istorie..., Ion Rotaru ne previne în legătură cu critica lui Perpessicius: "Bunăvoința numai curtenitoare față de unii pare oarecum insidioasă și volutele capricioase ale frazei critice se cer scrutate atent, ca niște capcane bine pitite" . În adevăr critica lui Perpessicius este numai aparent integral binevoitoare, cordială și... caritabilă. În realitate, în buchetul de trandafiri descoperim adesea spinul critic parșiv-insidios. Amenitatea exegetului nu exclude voluta livrescă și fandarea malițioasă. Cu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
convergență cu eforturile exegetice ale confraților de generație și de îndeletnicire, rolul de a consolida în conștiința estetică a cititorilor cinci autori de referință. Al. I. Odobescu este văzut din perspectiva organicității unei opere esențiale. Creația artistului nu trebuie nicidecum scrutată unilateral ci mereu dintr-o perspectivă totalizantă: "... a propune atenției publice un Odobescu antologic, adică pe fragmente, care să aibă fiecare în parte un motiv unitar ca "descrierea Bărăganului" sau "basmul bisoceanului", când opera întreagă se întemeiază pe unitatea arborescentă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
niște cupe cu otravă/ sorbiturile lungi trec direct în tine/ el îi spune/ tu ești cărarea care duce/ în așezarea aceea fără nume/ unde oamenii descifrează pe limbile focului/ semnele unei boli fără leac" (Bolero). Natural, moartea e cu stăruință scrutată, adnotată pe o gamă ce merge de la un sublim echivoc la imundul ațîțat și la tandrețea ironic invocată: "Moartea-și adună pruncii acasă/ pruncii ei risipiți prin lume/ pentru fiecare face un loc cu verdeață/ pentru fiecare plînge cînd îl
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
ar fi scris (sub pseudonim) cîteva romane polițiste. Nu le cunosc, dar m-ar interesa să le văd. Matila Ghyka rămîne o figură de prim rang în intelectualitatea interbelică, fără de care istoria culturală a României rămîne incompletă, după cum teoriile lui, scrutate meticulos, ar duce la rezultate dintre cele mai interesante.
Matila Ghyka în America by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/7807_a_9132]
-
excludeau amuzamentul, nici compasiunea, nici fascinația. Contemplam interlocutorul ca pe un fenomen cosmic, adică uman, adică ireductibil. * Scriitor important și inconfundabil, Paul Georgescu rămâne, cum rămân scriitorii importanți și inconfundabili, indiferent de obsesiile și opțiunile lor politice. Acestea merită Însă scrutate, nu doar pentru a Înțelege complexitatea unor personalități neobișnuite, ci, mai ales, pentru a Înțelege traumele și trucajele trecutului, adesea și ale prezentului. Scriitor important, da, și astăzi, deși atât de „local”, intraductibil În partea cea mai originală a scrisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
murmurat el. Să bem ceva. Wilson, dând dovadă de o diplomație greoaie, a Întins mâna și l-a bătut pe spate. Ai băut destul, bătrâne. Amory s-a zgâit la el prostește până când Wilson s-a săturat să mai fie scrutat. — Destul pe dracu’ a zis În cele din urmă Amory. Azi n-am băut nimic. Fața lui Wilson exprima neîncrederea. — Bei ceva sau nu? a strigat nepoliticos Amory. Au pornit amândoi În căutarea barului. — Un highball cu whisky de secară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vândă titluri în pierdere în raport cu piața, dificultate cu atât mai importantă când sub-performanța este recentă. Dincolo de o lună, impactul unui randament inferior în raport cu piața referitor la comportamentul investitorilor respectivi nu mai este semnificativ. Rezultatele indică faptul că nu este neapărat scrutată performanța totală, cât scenariul bursier. Un investitor este adesea reticent la a ceda un titlu din care obține totuși câștiguri (în raport cu piațaă dacă a avut recent pierderi. Astfel, pentru a corecta faptul de a fi fost convins să vândă din cauza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
nou-născut în brațe, mi-ar fi frică. Sau ți-e frică să renunți la femeia care ești, care îți place? Știu, iubito, nu e nimic rău în asta, egoismul ne consolează, ne ține companie. Și ai obosit să te simți scrutată și poate că acum ți-e frig. Te miști, te chinui. Te temi că nu îmi mai ajungi. Dar tu de ce vrei un copil? Aș putea să-ți spun că am nevoie de un fir să cos gândurile trăsnite care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
supere, dar nu lăsă să se observe nimic; e adevărat că, debarcând astfel Într-o țară străină și În Împrejurări atât de excepționale, trebuia să se aștepte să fie obiectul unei curiozități stăruitoare. Pe parcursul Întregii șederi, avea să fie studiat, scrutat, urmărit. Uneori cu rele intenții. Fiecare din acțiunile sale, fiecare din scăpări va fi raportată și comentată, lăudată sau Înjurată. La o săptămână de la sosire, izbucni prima criză. Dintre sutele de personalități care, În fiecare zi, veneau să le ureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
distanțe arogante, de gheață, sub monocularismul ciclopic afișat de dandy. Nimic mai Înălțător, de pildă, decât să fii văzut și recunoscut de către Brummell, printr-o simplă clipire, printr-un mic rictus, imperceptibil aproape, condescendent. Dar și atunci riști să fii scrutat ca o insectă de privirea unui entomolog. Dandy-ul Își compune așadar un chip imobil, de mască. Nici un mușchi nu se mișcă, nici un zâmbet nu se Înfiripă. Nu Împurpurări și nici Împalidări bruște, semn de emoție. S-a spus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
naturale”1. Cât despre postùrile corpului dandy, despre acel repertoriu de gesturi care alcătuiesc ceea ce s-a numit un stil, ele sunt, Într-adevăr, inconfundabile. Un croi, un accesoriu, o coafură pot fi imitate. Niciodată Însă o alură, o manieră. Scrutatul printr-un lornion, deschiderea tabacherei, protocolul fumatului, privitul unui ceas de buzunar, scoaterea mănușilor, Înclinarea discretă a capului, În fine, ținuta, mersul, statul jos, picior peste picior, totul e studiat Îndelung, pentru că totul trebuie să producă efect. Și Îl produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
imense pălării negre... „Adu-ți aminte, Doamne, de sufletul părintelui dus, binecuvântează memoria celor drepți.“ Dimineața de februarie se ridică, alburie și albastră. Trenul, sub vânturile aspre, care îl împing. Un tunel lent, friguros. Privesc petele de praf de pe canapea. Scrutate îndelung, urmele compun alcătuiri neliniștitoare, dinți însângerați de copil, capete de cerbi, pletele fumegânde ale lichenilor, lebede ninse. Închid ochii, să uit vecinătatea nopții din care încerc să mă smulg, cruzimea zilei care va mai înghiți un cadavru. Revăd visătorii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în revărsări sufocante, delirante și agresive, prin asimilarea invectivei, a imprecației, a obscenității în discursuri, tirade, diatribe, pamflete, eseuri în care duritatea atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de echivocitatea discursului ironic sau de optimismul și înțelegerea care moderează tonul umoristic, este respinsă tranșant de sarcasmul decis să exorcizeze răul prin confruntare brutală: "Acolo unde ironia observă un nas puțin strâmb care poate fi corectat printr-o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]