12 matches
-
cumperi foc de lemne Că dacă citeai mai bine-n semne Nu mai părăseai povarna A-.nghețat caloriferul. Tufă Tufu și eu aerul de pâslă Că mâna dreaptă mi se face vâslă Și-aș lovi pe știu eu cine-n scufă! Dar nu mă revolt, nici nu instig Toată viața mi-am văzut de treabă Dacă vin "băieții" și mă-ntreabă, Mie-mi place să trăiesc în frig Asta e damblaua mea: ascult Nu te iau de guler, nici de piept
NUMAI LUNEA de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Numai_lunea.html [Corola-blog/BlogPost/356438_a_357767]
-
găsească o formulă de refacere a poștei, luând hotărârea de a concesiona poștele unor anteprenori particulari, iar statul controla activitatea concesionarilor prin intermediul hatmanului poștelor. Personalul era numit de către anteprenori și domnie în baza unei înțelegeri. Primii concesionari au fost C. Scufa în Moldova și Ion Hagi Moscu în Țara Românească. Tarifele s-au dublat: de la 10 bani de cal pe oră la 20 de bani de cal pe oră. Persoanele particulare au primit dreptul de a călători cu poșta în baza
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
puica/ Trupșor alung avea ca nevăstuica./ Purta un brâu vârstat cu borangic,/ șorț alb - precum smântâna din ibric -/ Pe șale și tivit cu horboțele,/ O ie albă numai-n găurele/ Lucrată jur în jurul gâtului,/ și guleraș ca pana corbului./ La scufa albă își lega cordele/ Aidoma cu gulerul și ele,/ Iar sus pe frunte-și înnoda maramă./ și-avea o uitătură...mamă, mamă.../ Sprâncenele subțiri, ca din condei,/ și negre, tot la fel cu ochii ei./ Mai mândră arăta la-nfățișare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vedea curtea unui castel, cu câini de vânătoare la scară, cu servitori în sala de arme, și sub un leagăn din ramuri de viță, un băiețandru cu păr bălai între un bătrân castelan îmbrăcat în blănuri și doamna sa cu scufă înaltă: dar în aceeași clipă i se suprapunea în minte imaginea celor două cadavre. Atunci se trântea pe pat cu fața în jos și gemea: - Vai, bietul meu tată! Biata mea mamă! Dragii, dragii mei părinți!... Și când îl dobora
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nu e desigur un model de puritate, dar ea n-a coborît niciodată la nivelul ilustrat mai sus. Catastihul amorului reprezintă, fără dubiu, o traducere. De precizat însă: o traducere localizată, care introduce elemente de topografie bucureșteană (Cișmegiu, Kiseleff, grădina Scufa, mănăstirea Sărindar, Bossel, Băneasa, Podul Mogoșoaiei, Lipscani) și referiri la viața culturală autohtonă (Misterele căsătoriei, Elena, Manoil, Catastrofa boierilor, Isachar, Grigore Vodă, pictorul Aman, reprezentația la Teatrul Național a piesei Fiamina...). Dar afirmația lui D. Bălăeț că ar fi vorba
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
trimbulinzi" (Wir sind nicht genial, wir sind trimbulind). Le explic spectatorilor că ,trimbulind" e un cuvînt inventat de Nichita Stănescu, că nu înseamnă nimic, nici în română, nici în germană - e doar ceva care sună frumos, cum sînt clopoțeii de pe scufa măscăriciului. Să fi înțeles ei ce voiam eu să înțeleagă? Pe urmă toți ne-am luat rolul în serios. Nora Iuga, decana de vîrstă a tuturor doamnelor poeziei românești, a făcut o succintă trecere în revistă a direcțiilor și formulelor
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
1340 și 1380) se compune din 2 veșminte suprapuse, si e bodat cu perle în tehnica „pointe de Venise” : , (...) „Diadema de pe capul domnului” este descrisă de către Pavel Chihaia, autorul unui impresionant studiu despre monumentele și miturile de la Curtea de Argeș, ca o „scufă cu un burlet circular, cum purta despotul Olivier ( ...) pe la 1348, iar centura cavalerească brodată cu mărgele scumpe se închidea cu o Analizând mormântul, istoricii observă că au existat două faze de sculptură; un sculptor local mai puțin talentat decât cel
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
glad Sweatly, solemn, wildly sad. Longfellow (The slave singing at midnight)1 PĂUNUL Se ploconea răsăritean și moale, Mălai din mâna ta să ciugulească. Albastru pâlpâia și cald, în poale Ca pânzele alcoolului, în ceașcă. Pe butură, nebunul tău cu scufă Ochi inegali grozav de triști rotea, Și mâna ți-a sucit, cum storci o rufă, Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea. PARALEL ROMANTIC Numisem nunții noastre-un burg, Slăvit cu ape-abia de curg - Ca un dulău trântit pe-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un vagon de tren, cu trei cuptoare. Printr-o ușă, intrai într-o încăpere cu pereții acoperiți de rafturi șubrezite. Mirosea greu, a făină acrită. Înăuntru, despuiați până la brâu, roboteau lucrători, cu fețele albite, slabi și palizi, purtând pe cap scufe de pânză, să nu-și pârlească părul la dogoarea cuptoarelor, în care ardea un foc neostenit. Jupânul cobora pe la trei, când încă nu se lumina de ziuă, îmbrăcat numai într-o cămașă de noapte, încerca maiaua cu degetul, striga la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puica/ Trupșor alung avea ca nevăstuica./ Purta un brâu vârstat cu borangic,/ șorț alb - precum smântâna din ibric -/ Pe șale și tivit cu horboțele,/ O ie albă numai-n găurele/ Lucrată jur în jurul gâtului,/ și guleraș ca pana corbului./ La scufa albă își lega cordele/ Aidoma cu gulerul și ele,/ Iar sus pe frunte-și înnoda maramă./ și-avea o uitătură...mamă, mamă.../ Sprâncenele subțiri, ca din condei,/ și negre, tot la fel cu ochii ei./ Mai mândră arăta la-nfățișare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Fără cravată la cămașa-i de noapte cu cerculețe și bibiluri de arniciu roșu; învelit - mai mult aruncat pe el - într-un halat lung de chembrică vineție vărgată, la fel cu ceilalți pensionari; iar pe cap, până peste urechi, o scufă de bucătar de restaurant mare. Mustața, ce i-o cunoscusem neagră, subțire, fină și îngrijită, se făcuse, nu știu cum, groasă și încovrigată. Absent cu desăvârșire de ceea ce-l înconjura, din când în când mișca ușor din buze și făcea câte un
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
supun unui "destin" trecut prin furcile caudine ale "ursitei", traiul desfășurându-se sub pecetea norocului sau a nenorocului. După naștere, când are loc cumetria, moașa închină copilul nașilor, zicând: "Din găoază, din rogoz / O ieșit ist făt frumos. / Și cere scufă și salbă / Să se ducă-n lumea albă. Cere cal de călărie / Și o stea la pălărie, / Ca să treacă de pustie; / Și mai cere un cal breaz, / Că-i fecior de om viteaz; Dă-i măicuț-un oboroc, / Ca să-și cate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]