131 matches
-
Poezie > Cantec > MOTANUL IOACHIM (CUMĂTRA VULPE) Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Mare tărăboi afară! Ce să fie, bunăoară? Cum era noapte-nstelată Și, trezit așa deodată, Pe-o ureche cu scufia, Ioachim ieși sub via Cea cu struguri tămâioși, Sări degrab’ în galoși, Zăpăcit și adormit, Când prin dreptu-i a țâșnit O nălucă roșcovană, Cu mișcări ca de cucoană. Atât apucă să vadă Din ce se-ntâmplă-n ogradă. Cineva se
MOTANUL IOACHIM (CUMĂTRA VULPE) de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_oancea_1405717245.html [Corola-blog/BlogPost/349328_a_350657]
-
a strigat deodat` un ghiocel. Ajută-mă de vrei, căci măricel Nu-s de ajuns, să ies sus la lumină ! Putere n-am destulă-n rădăcină ! Suflând în pojghiți, drumul i-am croit Și puiul de lumină-a răsărit Îțind scufia-i albă înspre ceruri. Dar, zgribulit, s-a-ntors pișcat de geruri. - Vai mie! Vai de mine! Ce mă fac? Întreabă ghiocelul un gândac Ce somnolent mișcase doar un pic. - La ce-i afară, nu mai fă nimic ! Rămâi la locul tău
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1457170152.html [Corola-blog/BlogPost/384216_a_385545]
-
monturi, în zadar pui în titlu Ammon, nu se sperie nici un grifon. Mormăind ceva de amor, fu trimis la Jilava-n răcori. Acolo se fac amulete, din domn devii „măi, băiete”. Am de an se lățește câmpia, Muenchhausen își scoate scufia, anul platonic l-așteaptă cei care țin linia dreaptă, ce știu ei ce ascunde Anarazel, demon sumbru? Aruncă, deci, anatema, lasă că trece problema, numai cu Androalfus poți să mai speri, de-i ești calfă, altfel te ia Antichrist și
PROBA DE FOC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Proba_de_foc_boris_mehr_1390624948.html [Corola-blog/BlogPost/359911_a_361240]
-
talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte, Unde spumega desfrâul în mișcări și în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_sa_ne_judece_dan_petrescu_1358242080.html [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
descriind pe înțelesul lor frumusețea anotimpului alb - ninsoarea - simbolul al neîntinării: “Azi, pe drum, un cățeluș, / Cu urechile de pluș, / Se mira cum de se poate / Alb să fie, peste noapte. / Alb e dealul și câmpia, / Albi sunt pomii și scufia / Caselor de peste drum, / Alb e coșul pentru fum. / Alb e cerul și pământul, / Alb împrăștie și vântul, / Alb e omul din grădină, / Albă-i noaptea ce-o să vină! / Însă bietul cățeluș / Observă chiar cu stupoare / Că și bolul de mâncare
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 by http://confluente.ro/George_roca_prezinta_la_mul_george_roca_1376299480.html [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
descriind pe înțelesul lor frumusețea anotimpului alb - ninsoarea - simbolul al neîntinării: “Azi, pe drum, un cățeluș, / Cu urechile de pluș, / Se mira cum de se poate / Alb să fie, peste noapte. / Alb e dealul și câmpia, / Albi sunt pomii și scufia / Caselor de peste drum, / Alb e coșul pentru fum. / Alb e cerul și pământul, / Alb împrăștie și vântul, / Alb e omul din grădină, / Albă-i noaptea ce-o să vină! / Însă bietul cățeluș / Observă chiar cu stupoare / Că și bolul de mâncare
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 by http://confluente.ro/Aniversare_in_familia_armonii_gheorghe_stroia_1376159869.html [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte, Unde spumega desfrâul în mișcări și în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_sa_ne_judece_dan_petrescu_1358237316.html [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
cât ați iubit? cât mai iubiți și unde cuvântul dintâi lasă respirația să devină inspirație apoi creație în secunda în care ultima vocală își aruncă forma în aer ca un dar al neîmplinirii *** ca un spectacol fără scenografie timpul scutură scufiile spiritelor apoi le așterne într-un haos al emoțiilor ca într-o sămânță deja putrezită gata gata să devină izvor de viață și moarte deopotrivă sărutând soarelui răsăritul Anne Marie Bejliu, 4 iunie 2017 Referință Bibliografică: el, clovnul bătrân, simplifică
EL, CLOVNUL BĂTRÂN, SIMPLIFICĂ TOTUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1496597128.html [Corola-blog/BlogPost/371756_a_373085]
-
le Căpitan. -Scumpă mea fetiță Fii și-a mea mireasă Și-n puține zile devii Căpităneasa! -Să fiu și împărătesă. Măcar ca să deviu! Altuia mireasă, Nu vreu ca să fiu! Plec la mănăstire, Să mă călugăresc Cu haină cea cernie, Cu scufia-n cap.” Aici nu mai știu versurile. Pot să le pun eu, așa cum cred de cuviință , dar nu vreau. Trebuie să le caut pe cele adevărate! Sau să mi le amintesc! Și le voi află! Le voi căuta printre amintiri
CANTEC PIERDUT de MIRELA PENU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/mirela_penu_1424548832.html [Corola-blog/BlogPost/377733_a_379062]
-
că ai scăpat de toate și de tot și o iei după o jumătate de oră de la capăt... cu tot, cu toate... nimic nu lași să putrezească. cum spuneam, călătoria melcului continuă. el a ales eu am cules. granitul din scufia melcului lasă adevărate sculpturi în inima cerului. unică privire ridică melcul apoi găsește apa călduță, podul de gânduri, arcul de cuvinte. le răstoarnă și o ia de la capăt cu târârea. se păcălește cu o frunză încă verde și adoarme în
LEAGĂN PENTRU MELCI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1403864360.html [Corola-blog/BlogPost/362248_a_363577]
-
descriind pe înțelesul lor frumusețea anotimpului alb - ninsoarea - simbolul al neîntinării: “Azi, pe drum, un cățeluș, / Cu urechile de pluș, / Se mira cum de se poate / Alb să fie, peste noapte. / Alb e dealul și câmpia, / Albi sunt pomii și scufia / Caselor de peste drum, / Alb e coșul pentru fum. / Alb e cerul și pământul, / Alb împrăștie și vântul, / Alb e omul din grădină, / Albă-i noaptea ce-o să vină! / Însă bietul cățeluș / Observă chiar cu stupoare / Că și bolul de mâncare
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 by http://confluente.ro/La_multi_ani_poetei_si_prozatoarei_ma_gheorghe_stroia_1344658312.html [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
cu adevărat? Ne sunt povară în loc de slobozenie. Sunt grele, ne apasă. Le tragem după noi. În cele din urmă ne devin nesuferite. Și simțim ca un fel de ușurare când îmblânzitorul de șoimi, plictisit de joaca lui crudă, ne trage scufia peste ochi și ne scutește cu totul de a mai vedea ceva”. Omul lui Jaspers este subiectul a cărui conștiință se trezește atunci când el se descoperă în mijlocul unei realități numită lume sau ființă. De ce ființă? Deoarece nu depinde de el
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1423572471.html [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
a strigat deodat` un ghiocel. Ajută-mă de vrei, căci măricel Nu-s de ajuns, să ies sus la lumină ! Putere n-am destulă-n rădăcină ! Suflând în pojghiți, drumul i-am croit Și puiul de lumină-a răsărit Îțind scufia-i albă înspre ceruri. Dar, zgribulit, s-a-ntors pișcat de geruri. - Vai mie! Vai de mine! Ce mă fac? Întreabă ghiocelul un gândac Ce somnolent mișcase doar un pic. - La ce-i afară, nu mai fă nimic ! Rămâi la locul tău
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1425279017.html [Corola-blog/BlogPost/382742_a_384071]
-
în care desenează într-un bloc de schițe și are cămașa albă. Chipul este interiorizat și liniștit, amintind de picturile maeștrilor italieni prin modul în care a fost reliefat din umbre de lumini, cu alb și negru. Personajul are o scufie pe cap, toată compoziția întărind sentimentul de vigoare care reiese din ținuta corpului și a mâinilor, precum și din chipul încruntat. Pictura a fost modelată pe suprafețe netede, întinse, și transpare din ea concentrarea și hotărârea artistului autoportretizat. Autoportretul cu pălărie
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
două validau lansatorul, dar problema rămasă nerezolvată o constituia dislocarea etajului superior al rachetei. Cunoscând, potrivit serviciilor de informații sovietice, posibilitatea ca o încercare americană de lansare să aibă loc curând, a fost hotărâtă lansarea satelitului "PS-1", așezat într-o „scufie” mai ușoară, la data de 6, apoi 4 octombrie 1957. Era vorba de o mică sferă de aluminiu cu diametrul de 58 de centimetri, cântărind 83,6 kg, dotat cu patru antene. Sfera era constituită din două coci, cea externă
Sputnik 1 () [Corola-website/Science/319535_a_320864]
-
grup de diavoli care chinuiesc un tânăr, ei fiind urmați de apostolul Petru ce are în mână cheile raiului, acesta fiind la rândul său urmat de doi necunoscuți care țin un sul desfăcut. În dreapta portalului se află cu pitic cu scufie și o coada de pește. Urmează apostolul Marcu, reprezentat așezat pe un leu, flancat de doi diaconi care țin în mână o cădelniță și o carte. De remarcat este faptul că s-au păstrat culorile cu care au fost pictate
Biserica fortificată din Hosman () [Corola-website/Science/323789_a_325118]
-
Botnari a reușit să îndrepte spre biserică pe majoritatea enoriașilor săi, oferind cursuri de catehizare pentru aceștia. Ca o recunpoaștere a efoturilor depuse acolo, IPS Ionatan Kapolovici, Arhiepiscopul Chișinăului și al întregii Moldove, i-a acordat dreptul de a purta scufia violetă (cu ocazia sărbătorilor de Paști din anul 1977) și apoi și camilafca (1980). În anul 1984, cu ocazia Sărbătorii Paștilor, Patriarhul Pimen Izvekov al Moscovei și al întregii Rusii l-a decorat cu o cruce pectorală de aur. În
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
Îmi spuneau să mă calmez, pentru că În locul acela toată lumea năștea. Până la urmă, nici eu nu știu cum, m-am trezit Într-o cameră. Lia era palidă, dar de o paloare de perlă, și surâdea. Cineva Îi ridicase bretonul, Închizându-l Într-o scufie albă. Pentru prima oară vedeam fruntea Liei În toată splendoarea ei. Avea alături de ea Ceva. „E Giulio“, a zis ea. Rebisul meu. Îl făcusem și eu, și nu din crâmpeie de corpuri moarte, și fără săpun de arsenic. Era Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dreptul taliei. Chipul ei cum nu se poate mai frumos și impasibil părea să fie acoperit de un strat subțire de material translucid, mai luminos ca fildeșul, care Îi pecetluia ochii Într-un zâmbet senin. Capul era Împodobit cu o scufie brodată cu perle și fir de aur, lăsând să se Întrezărească doar o porțiune din fruntea ușor bombată. Mâinile, Încrucișate pe piept În aceeași poziție reprodusă pe relicvariu, se Închideau ca să ascundă dulceața micului sân. O statuie de ceară, judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de plasă încrețită pe picioare și avea cipici cenușii - oh, cenușiul fetrului acela, cenușiul, despot al sufletului - cu fundulițe roz. Mama însă avea picioare mari, și purta pantofi bărbătești în curte, fără șireturi, și o cârpă pe cap sau o scufie ce semăna cu o efigie pretențioasă de bumbac în formă de creier. Era blândă și înaltă, cu ochi rotunzi ca ai lui Georgie - niște ochi blajini, iar fața ei lunguiață avea o culoare proaspătă și blajină. Avea mâinile înroșite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nebărbierită, iar eu stătam pe capacul closetului și citeam. Aburii trezeau mirosuri vechi la viață, iar în crema de ras era ceva astringent care îmi tăia răsuflarea. Apoi își dădea părul ud cu pomadă și își punea pe cap o scufie mică făcută dintr-o bucată de ciorap femeiesc. Uscat și pudrat, trebuia ajutat să-și pună cămașa, îi înnodam cravata, iar el verifica nodul și îl strâmba cu degete oarecum nervoase până era exact deasupra nasturelui de la gât. Urma haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dat seama că nu e întreg din modul în care sugea dintr-un ou găurit, căci avea ceva de vulpe umană, care ține oul între labe cu o foame ce depășește pofta omenească obișnuită. Apoi avea pe cap și această scufie din ciorap de femeie, ca un trofeu provenit dintr-o altă zonă de apetituri, scuzați această referință deocheată, sau dintr-o zonă marțială. Și el era conștient de asta, căci în principiu nu era lucru la care să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sub fustele femeilor. La care șeful lui i-a zis: — Leagă cățeaua! După care mi-a spus mie: — Cu ce drept vii aici? Am fost chemat. — Păi bineînțeles c-a fost! Noi l-am chemat! Și, în timpul ăsta, bucătăresele cu scufiile lor înalte și ceilați din facțiunea mai bine plătită urlau și pufneau cu dispreț și strâmbau din nas și trăgeau un lanț de toaletă imaginar înspre mine. Ia ascultați-mă cu toatele! Eu vă reprezint. Dacă aveți necazuri, de ce nu veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
strânse pe coapse ca să depărteze labiile. Orificiul uretral moale și roz. În unele, părul pubian tuns periuță. Adâncimea vaginală oferită pe-o distanță de cincisprezece, douăzeci, cinci centimetri. În unele, corpus spongiosum nerezectat ce crește în jurul deschiderii uretrale. Clitorisul cu scufie, frenul clitorisului, pliurile minuscule de piele de sub scufia care unește clitorisul de labii. Vagine scârboase și ieftine, cu piele scrotală păroasă folosită pentru interior, cu alte fire de păr în creștere, sufocate de păr. Vagine avangardiste, fotogenice la maximum, alungite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
moale și roz. În unele, părul pubian tuns periuță. Adâncimea vaginală oferită pe-o distanță de cincisprezece, douăzeci, cinci centimetri. În unele, corpus spongiosum nerezectat ce crește în jurul deschiderii uretrale. Clitorisul cu scufie, frenul clitorisului, pliurile minuscule de piele de sub scufia care unește clitorisul de labii. Vagine scârboase și ieftine, cu piele scrotală păroasă folosită pentru interior, cu alte fire de păr în creștere, sufocate de păr. Vagine avangardiste, fotogenice la maximum, alungite folosind bucăți de colon, cu autocurățare și lubrifiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]