4 matches
-
uit. Mai erau destui care nu-i găseau pe ai lor nicăieri și se îmbulzeau, tot mai înnebuniți, îmbrâncind, orbi și tremurânzi, și tot întorcându-se spre locul unde căzuse bomba, foarte aproape de unde mă oprisem eu : acolo, pe pământul scurmat, negru de sânge și cu urme albicioase de creieri împrăștiați, rămăseseră încă niște resturi neridicate și, la prima privire, reținusem ca într-o teribilă halucinație un picior de bărbat, încălțat cu bocanci soldățești, o mână, un trunchi de femeie, tăiat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
reîntoarcerii nu este o apariție singulară în poezia quasimodiană: parfumul și răpăitul ploii din Rugăciune către ploaie, creație ulterioare poeziei Ulicioara au aceeași funcție: Mireasma bun-a cerului / peste ierburi, / ploaie pe fruntea serii. Voce nuda, te-ascult: și inima scurmată-ncearcă trufandale dulci / de sunet și-alinare; / și mă deștepți, adolescent tăcut, / surprins de-o altă viață, emoția / unor învieri bruște (Rugăciune către ploaie, trad. MB).326 Odată interiorizat, glasul ancestral al picăturilor ce cad conturează amintirea trecutului. Quasimodo stabilește
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
MATEI MILU De la Matei Milu (mort prin 1801-1802) au rămas un fel de "caractere" de forma ghicitorilor. Micile caricaturi într-un limbaj bufon romîno-turco-grec sunt pline de savoare. Iată un strâmb încrezut: Un om nalt și deșirat, La față foarte scurmat, Cu barbă dintr-însu, Vrednic de tot rîsu, Umblă crăcănat, Din șolduri legănat, La chip urât și slut, Are un picior mai scurt, Se socotește ariftè, Ocara lumii și eglengè, Se mândrește, fudulește, Gâci cine este... o bătrână cochetă: Pe aceasta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
criminalului în serie Rîmaru. Tot el, vorbind despre altele, în timp ce mă privește trăgînd pieziș din țigare: Ehei, noi venim de departe. Niciodată n-am știut ce-a vrut să spună; deși intenția părea clară. Mormîntul lui de la Belu, răscolit, ca scurmat proaspăt de un mistreț... Oroarea... * Căutam, ca mai sus, slăbiciunea din mine, punctul slab. Toată chestiunea era să fac, - după cum ziceam, - dintr-un defect, o armă, arma originală și absolută. * - Să știți, ne asigură vesel dl. V în dimineața aceea
Sigma de rupere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16616_a_17941]