29 matches
-
(Θεόδωρος Κομνηνός Δούκας, "Theodōros Komnēnos Doukas") (n. cca. 1180/1185 - d. cca. 1253) a fost conducător al despotatului Epirului între 1215 și 1230 și al salonicului între 1224 și 1230. Theodor a fost fiul legitim al sebastocratorului Ioan Dukas și al nobilei bizantine Zoe Doukaina. Prin aceasta, era văr primar cu împărații din dinastia Anghelos, Isaac al II-lea și Alexios al III-lea, și frate vitreg cu întemeietorul principatului Epirului în urma evenimentelor Cruciadei a patra, Mihail
Theodor Comnen Dukas () [Corola-website/Science/324356_a_325685]
-
din fața revoltelor supușilor și a ocupației mongole. Basileul nu a scăpat nici prilejul să se asigure de sprijinul grecilor influenți din Constantinopol, împărțindu-le, în speranța cuceririi apropiate a orașului, bani și hrisoave cu diverse promisiuni. În primăvara anului 1259, sebastocratorul Ioan Paleologul, fratele împăratului, a dat o puternică lovitură posesiunilor de nord-est ale despotului Epirului. Îmbinând acțiunile militare cu intrigile diplomatice împotriva Epirului, Paleologul și-a atins scopul principal: alianța creată de Angelos a început să se clatine din ce în ce mai puternic
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
cărei interese erau puternic legate de Imperiul latin, creația sa, și de alianța între bizantini și genovezi. Războiul izbucnea și Mihail al VIII-lea trimitea în Peloponez o armată ce număra 5.000 de mercenari selgiucizi sub comanda fratelui său, sebastocratorul Constantin, începând ofensiva rapidă și victorioasă a bizantinilor. În același timp, o flotă bizantino-genoveză ataca insulele latine. Simultan, războiul era purtat în Epir și în Bulgaria. Intervenind în dificultățile interne bulgare, Mihail al VIII-lea cucerea, în anul 1262, porturi
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
dezmembrat după moartea despotului Mihail al II-lea (1271), conducerea Epirului trecea moștenitorului legitim, despotului Nikephor (căsătorit cu nepoata împăratului bizantin); Thessalia aparținea lui Ioan, fiul nelegitim al lui Mihail al II-lea (împăratul acorda acestuia din urmă titlul de sebastocrator și o căsătorea pe fiica lui Ioan cu nepotul său, Andronic Tarchaniotes). Suveranul Thessaliei devenea curând dușmanul cel mai aprig al imperiului și Tarchaniotes făcea cauză comună cu Ioan. Realizarea unei înțelegeri între Bizanț și regatul grec separatist era dificilă
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
angevine erau cantonate în apropierea Albaniei. Bizantinii vor cuceri poziții importante în Berat și Butrinto și vor începe asediul Dyrrachionului și Avlonei. În 1275, împăratul îl trimitea pe Ioan, fratele său, în fruntea unei armate împotriva Thessaliei, care devenise sub sebastocratorul Ioan Angelos un centru ostil împăratului. Campania debuta prin victorii și conducea trupele imperiale până sub zidurile capitalei thessaliene Neopatrai. A doua campanie împotriva Thessaliei din anul 1277 avea același rezultat negativ (prima fusese respinsă datorită ajutorului dat de ducatul
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
lui Philip de Tarent costa despotatul de Epir o parte din teritoriul său, fără a reuși să consolideze situația (nefăcând decât să înrăutățească relația cu Thessalia), unde pretențiile lui Philip la suzeranitate provocau o mare nemulțumire. În anul 1295, fiii sebastocratorului Ioan atacau despotatul, epiroții apelând la împăratul bizantin. Evoluția statelor separatiste grecești părea a lua o turnură favorabilă pentru Bizanț, în 1296 murind despotul Nikephor al Epirului și vechiul inamic al Bizanțului, sebastocratorul Ioan de Thessalia, in urma cărora prințesa
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
o mare nemulțumire. În anul 1295, fiii sebastocratorului Ioan atacau despotatul, epiroții apelând la împăratul bizantin. Evoluția statelor separatiste grecești părea a lua o turnură favorabilă pentru Bizanț, în 1296 murind despotul Nikephor al Epirului și vechiul inamic al Bizanțului, sebastocratorul Ioan de Thessalia, in urma cărora prințesa bizantină Anna, o nepoată a lui Mihail al VIII-lea, prelua regența în Epir în numele fiulii său minor Thomas (partida favorabilă bizantinilor ajungând la putere). Serbia intervenea cu o flotă superioară și cucerea
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
1303-1318). Slăbiciunea conducerii și legătura sa cu ducatul franc al Atenei vor da o nouă impulsiune forțelor feudale din Thessalia. Țara era sub stăpânirea marilor seniori feudali. Statul Thessaliei era în agonie. Din puterea impozantă pe care o reprezentase sub sebastocratorul Ioan I nu mai rămăsese decât o amintire vagă. Nu se putea imagina o împotrivire a catalanilor. De-a lungul unui an, compania trăia din produsele bogate ale acestui pământ fertil. Apoi, în primăvara anului 1310, ea intra în Grecia Centrală
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
de regini de la Marița superioară cu Philippopolis și Stanimachos, dar nu-și oferea concursul guvernării care consimțise la această enorme concesie. Momtchilo își întemeiase un principat în sudul Rhodopilor. De aici, acest aventurier îndrăzneț, căruia Cantacuzino îi acordase titlul de sebastocrator, iar împărăteasa Anna, cel de despot, jefuia toată regiunea până când Omur îl va zdrobi (1345). În ciuda faptului că o parte din forțele turcilor au fost atrase în războiul maritim, început atunci de papa Clement VI împotriva musulmanilor, la începutul verii
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
împotriva musulmanilor. În anul 1137, romeii au asediat, în alianță cu ei, Alepul. Doi ani mai târziu, Ioan a încercat să cucerească Neocezareea, de data aceasta fără "franci", însă a fost nevoit să bată în retragere, din cauza trădării fratelui său, sebastocratorul Isaac. Omul acesta, încă în timpul vieții lui Alexie, pusese la cale o rebeliune, apoi fugise din Imperiu în Orient, trăise multă vreme la Iconion și se întorsese la Constantinopol, cu puțin timp înaintea evenimentelor descrise. Având comanda unei părți a
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
că credincioșii nu-l vor putea vedea.” 18 scene din nartex prezintă viața sfântului Nicolae. Pictorul a extras unele aspecte din stilul de viață contemporan. În "Minunea de pe Mare", nava și costumația marinarilor amintește de flota venețiană. Portretele ctitorilor bisericii — sebastocratorul Caloian și al soției sale Desislava, precum și cele ale țarului bulgar Constantin Tih și Tsaritsa Irina, sunt considerate a fi printre cele mai impresionante și pline de viață fresce din biserică, aflându-se pe zidul său de nord. Pe lângă primul
Biserica Boiana () [Corola-website/Science/326744_a_328073]
-
orice fel de recompense în conformitate cu obligațiile luate de Angelos și a început să întărească orașul, pregătindu-se de război. Adunând mijloace pentru acest scop, el i-a supus plății imppozitelor pe toți, inclusiv persoanele cu cele mai înalte titluri-cezari și sebastocratori, fără a-și menaja nici chiar rudele sale. În curând, socotind că are destule forțe pentru a se opune cavalerilor, basileul le-a propus cruciaților să se care acasă. Primind un refuz, împăratul a organizat un atac asupra detașamentelor lui
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
III-lea oferte mai precise. Pentru a pecetlui definitiv acordului proiectat curtea bizantină propunea să unească cele două dinastii printr-o căsătorie și cerea ca o "fată de sînge regal" să fie trimisă la Constantinopol, spre a se căsători cu sebastocratorul Manuel, al patrulea fiu al împăratului Ioan Comnenul. Conrad al III-lea al Germaniei era o fire foarte orgolioasă. Aspirând la titlul imperial, el se considera egalul basileului și avea pretenția să i se dea aceleași onoruri ca și împăratului
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
cf lui Gregoras). Celei mai mari fărâmițări a fost supusă partea europeană a fostului Bizanț. Despotatul de Epir fondat de către Mihail I Angelos Ducas (un văr al împăraților Isaac al II-lea și Alexios al III-lea și fiu al sebastocratorului Ioan Dukas) a ajuns așa deci sub stăpânirea Angelilor, Tracia-sub stăpânirea latinilor, Leon Sguros a ocupat Corintul (încă înainte de cucerirea capitalei de către cruciați) și asedia Atena. Puțin înainte de cucerirea Constantinopolului, Comnenii Alexios și David, nepoții lui Andronic I, vor întemeia
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
jumătate a acestui secol, diploma pontificală menită să consfințească înmînarea așa-zisei coroane este un fals din secolul al XVII-lea, în timp ce coroana propriu-zisă care s-a păstrat pînă astăzi este, de fapt, de origine bizantină, reprezentînd o diademă de sebastocrator trimisă în aceeași perioadă regelui maghiar de împăratul Mihail VII (1067-1078), într-un moment în care, confruntat cu adversitatea vecinilor săi din Balcani, imperiul grec se străduia să-și îmbunătățească relațiile cu noul stat creștin apărut în Europa dunăreană (cel
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Imperiului romaeic al lui Angelos și la întemeierea unui Imperiu latin nu se nasc state nouă grecești numai în Nicaea, Herakleia, Sinope și Trapezunt, ci Sguros Leon întemeiază unul în Korinth și Nauplion, Chamaretos Leon în Sparta, Mihail din neamul sebastocratorului Ioan în Nicopoli și Durazzo (Epidamnos ), marchizul latin Bonifaciu în Thessalonic și Thessalia inferioară, iar în Thessalia superioară, care acum se cheamă Vlahia Mare, se ridică un alt principe, pe care Niketas nu-l citează cu numele. Dar și francul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
va vedea mai târziu, se numeau ei înșii romani, iar nu romaei sau latini. Cererea pe care Petru și Asan o adresară împăratului Isaak Angelos și a cărei impetuozitate i-a atras lui Asan o palmă peste obraz, după porunca sebastocratorului Ioan, palmă ce s-a plătit mai târziu cu atâta sânge romaeic, cererea aceasta era relativă nu la bulgari, ci la intrarea vlahilor în serviciul militar romaeic și, abia când cererea a fost respinsă în modul cel mai insultător, cei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
întinsese mai-nainte și era însemnată prin graniți firești. Împăratul, reținut în capitală de poftele și plăcerile lui, nu ieși singur contra primejdiosului dușman, ci puse-n fruntea oștilor pe unchiul său, prințul Ioan, care era investit cu demnitatea de sebastocrator. Acest general dovedea multă circumspecțiune și trezvie, și-ncepu treaba foarte cu băgare de seamă și știu să biruie pe inamic în multe lupte și să-i și facă alte însemnate păgubi, când puterea întrunită a acestuia și anume călărimea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îndrăzneață. Capul lui Wranas, înfipt în lance, îl mântui pe-mpăratul de rivalul lui cel mai periculos, a căruia răscoală întrerupsese și campania în contra bulgaro-romînilor, dîndu-le acestora liniștea desigur dorită pentru a se odihni și întări. Titlul bizantin de onoare Sebastocrator s-ar traduce poate prin înălțime imperială. {EminescuOpXIV 83} Campanie romeică fără În anul următor (1187) sămânța cea rea a neprecauțiunii împărătești rodi pe deplin, succes în a[nul] 1187. căci el lăsase teatrul războiului din Moesia fără nici o garnizoană
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Veria), puse oastea romeică și pe imprudentul împărat în cea mai mare primejdie de pieire. Avantrupa oștirii o conducea protostratorul (comisul curții) Manoil Kamytzes și Isaac Komnenos, ginerele lui Alexie Angelos, care-a împărățit mai târziu; iar ariergarda o ducea sebastocratorul Ioannes Ducas, unchiul împăratului; la mijloc, înaintea căruia mergeau uneltele grele de război și suita estraordinară, conducea însuși Isaac Angelos cu frate-său sebastocratorul Alexios. Avangarda ieși în liniște din strâmtoare, căci românii își pusese ochii cu toată puterea pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și Isaac Komnenos, ginerele lui Alexie Angelos, care-a împărățit mai târziu; iar ariergarda o ducea sebastocratorul Ioannes Ducas, unchiul împăratului; la mijloc, înaintea căruia mergeau uneltele grele de război și suita estraordinară, conducea însuși Isaac Angelos cu frate-său sebastocratorul Alexios. Avangarda ieși în liniște din strâmtoare, căci românii își pusese ochii cu toată puterea pe mijlocul oștirii, în care se afla împăratul, miniștrii și cei mai-nalți demnitari. O grindină de săgeți și de bolovani prăvăliți de pe stânci inundă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bună de apărare, târâră cu sine prăzi nemăsurate și se-ntoarseră în liniște în patria lor. Pentru a preveni asemenea întîmplări rele pe viitor împăratul trimise contra inamicului o oaste mai mare și puse în frunte-i pe ginere-său, sebastocratorul Isaac. Atitudinea energică a împăratului, lăudata lui destoinicie la război și celelalte calități personale, prin care întrecea cu mult pe fratele său detronat, produseră în tabăra românilor o vederată îngrijire, inspirîndu-le precauțiune și abținere de la orice năvălire războinică. Această manieră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cuvinte Asan știu să reinsufle oștirii sale spiritul încrederii și al bizuirii pe sine și îndată și porni c-o îndrăzneală si c-un neastâmpăr fără margini o năvală pustiitoare în ținutul de lângă Strymon și în provincia Amphipolis. Generalul romeu, sebastocratorul Isaac, om încă tânăr, sumețindu-se de-o mică izbândă ce-o câștigase de la-nceput asupra românilor, auzi că ei se pregătesc să năvălească asupra orașului Serras și, fără să fi cercetat întîi bine numărul exact al inamicilor, dădu îndată semnal
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împlinită. Cumcă deja Ivanco putuse concepe planul de-a ucide pe Asan și că putuse afla destulă inimă pentru aceasta cată a se atribui în mare parte zgândăririlor în secret și adememitoarelor făgăduințe cu care știu să-l înnădească prizonierul sebastocrator Isaac, care-i pusese-n perspectivă între altele de-a-i da de soție pe fiică-sa Teodora; dar instigatorul tainic n-avu parte să ajungă omorârea lui Asan, căci puțin înainte muri și el în închisoare. Răscoala lui Ivanco izbucni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
uimire el izbuti să ocupe chiar tăria de căpetenie din ținuturile Emului, adecă cetatea Tîrnova, care, așezată pe un vârf de munte, lângă râu plutitor, cu ziduri tari și alte șanțuri și valuri, ocupa cel dentîi rang între orașele romîno-bulgare. Sebastocrator era predicatul unei dignități mari pentru prinții de sânge, care prin aceasta câștigau oarecari prerogative, de-a purta d. ex. o coroană mică. 88 {EminescuOpXIV 89} Lățindu-se știrea despre moartea lui Asan, crescu așa de mult și numărul răsculaților
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]