8 matches
-
2 volume de poezii și apoi drame ca: "Sanuto", "Massim pittorele", comedie ca: "Un amor romînesc", "Boierii și țăranii" - și-n toate aceste volume de poezie și proză nici o idee, o limbă ce numai românească nu e, în fine o secăciune cumplită, care dacă a scăpat de flagelul criticei, asta a fost numai din cauza obscurității autorului lor, obscuritate care l-ar fi cruțat și de șirurile acestea dacă n-aș fi cetit cumcă a avut cutezarea de a pune în repetițiune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cultură, adică numai prin reprezentanții ei, nu se poate însă asigura perpetuarea tezaurului de valori al unui popor. Cultura „trebuie să pornească de la știință”, să se sprijine pe realizările oamenilor de știință, altfel se transmite „asupra publicului” doar „semidoctismul și secăciunea (fraza goală)”. La rândul ei, știința are nevoie de „influența binefăcătoare a culturei... prin faptul că trezește în cercuri din ce în ce mai întinse aplecarea pentru studii științifice” și - prin „adepți” - mărește „întinderea spiritelor științifice”. Iar cugetarea, recunoașterea produc „lumină” și au ca
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
A trece pin lume singur, mărginit în pași, în ochi, să te zvârcolești în strâmtoarea sufletului tău celui rece, să cauți a-l {EminescuOpVII 184} aprofunda și să vezi că e secat și că apele sale se pierd în nisipul secăciunei soțiale, se ard de căldura unei soțietăți de oameni ce trăiesc numai din ura unuia cătră celălalt. A nu iubi nu-i nimica - a nu putea iubi e grozav. Toma Nour, după ce sfârșise acest apolog al urei și răcelei, el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Dunărea secase de se putea trece cu piciorul, în noiembrie se culegea cireși coapte a doua oară în an”. Grigore Ureche scrie despre o vară-pârjol din zilele lui Petru Vodă (1585), „care a secat toate izvoarele(...) , copacii au secat de secăciune, dobitoacele n-aveau ce paște, doară spre toamnă s-au pornit ploi și a crescut mohorul, de-au scăpat sărăcimea, că era pretutindenea foamete mare”. Dintr-o „Cronică Anonimă” aflăm că „în al treilea an al domniei lui N. Racoviță
Agenda2005-05-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283341_a_284670]
-
numai foarte mică, și și aceea într-un mod pervers dacă nu intervine știința. Unde numai cei culți singuri vor să producă și să perpetueze cultura inteligenței, fie-n educațiunea copiilor or în influința literară asupra publicului, acolo semidoctismul și secăciunea (fraza goală) sânt aproape; orce răsad al culturei trebuie să pornească de la știință însăși; nu se poate semăna făină, ci numai grâu pentru a putea căpăta făină. De-a mai vorbi apoi și despre protecțiunea pe care cultura publică o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
182r măsură numai foarte mică, și adesea într-un mod întors, dacă nu s-asociază știința. Unde numai cei culți singuri vor să producă și să prăsească, fie-n educațiunea copiilor or în influență literară asupra publicului, acolo semidoctismul și secăciunea (fraza goală) e aproape; orce răsad al culturei trebuie să pornească iarăși de la știință; nu se poate sămăna făină, ci iar numai grâu din care [să] se facă făina. Nici un fel de materie nu e cugetabilă care să nu poată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și bătut cu pulbere de raze. Iară din întinsele pustii se răscoleau din năsip schelete nalte... cu capete seci de oase... învălite în lungi mantale albe, țesute rar din fire de argint, încît prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi... și încălicați pe schelete de cai, mergeau încet - încet... în lungi șiruri... dungi mișcătoare de umbre argintii... și urcau drumul lunei, și se pierdeau
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
reci, cu capul pe un bolovan de cremene, plânse într-o scaldă de aur, așezată lângă ea, lacrimi curate ca diamantul. În grădina cu multe straturi, neudată și necăutată de nimeni, născură din pietriș sterp, din arșița zilei și din secăciunea nopții flori cu frunze galbene și c-o coloare stinsă și turbure ca turburii ochi ai morților, florile durerii. Ochii împărătesei Ilenei, orbiți de plâns nu mai vedeau nimica, decât i se părea numai că-n luciul băei, plină de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]