191 matches
-
grandorii divine care pulsează inclusiv în plăsmuirea poetului, Cassian Maria Spiridon aderă la opinia că acesta e unul din puținii oameni care mai ia în serios limba, pentru care rostirea depășește schimbul pragmatic, calp, de informații moarte, corespunzător unor inimi secătuite: "La Poet și la Teolog cuvintele încă mai au sens, mai au viață - ei încă mai cred: la început a fost Cuvîntul - Cuvîntul cel viu al adevărului celui veșnic". Ieșind învingător din oceanul nepăsării în care înoată cuvintele golite de
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
reflectă mai curând chipuri individuale, decât imagini de grup. Căci, poate părea ciudat, dar în muzică globalizarea este, într-un anume fel, întârziată din cel puțin trei motive: 1) a ține de spiritul epocii; un spirit din ce în ce mai atrofiat și mai secătuit. După serialism, lumea muzicii a mai fost locuită de câteva spirite tutelare, care însă s-au derulat simultan și nu ca până acum, în consecuție. Aleatorismul, spectralismul, acusmatismul, curentul arhetipal, minimalismul, repetitivismul, noua complexitate, noua simplitate au tatonat, fiecare în
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]
-
autohtone exemplare, imaginile identitare tari, substantive comune ori proprii (ospitalitatea românească, bravura puiului de dac, respectiv Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și alte figuri din galeria eroilor neamului), apar astăzi mai uzate, prin discursurile naționaliste ce le-au vehiculat și secătuit. Resimțite ca indispensabile în momentul auroral al închegării unei mitologii, ele au devenit, treptat, elemente de discurs, clișeizate prin uz și abuz "patriotic", expuse astfel criticii. Identitatea națională însăși este, pentru Mircea Anghelescu, un concept dinamic, precum orice noțiune istorică
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
își trimite valuri pe spinarea lor saltă calea ce soarele așterne peste ape către închinătorii răsăritului III cuprins/ de lungi regrete ce ziua-ntreagă le adună soarele-n apus peste Ocean/ își trage către sine calea de foc/ tot mai secătuită abia de se mai vede dar discul/ de acuma roșu fața își îngroapă în nouri de tristețe în marele Ocean al nopții/ potopit de ape IV ultima lumină învăluie Cetatea părăsită/ pavaje/ case/ palate/ falnice cîndva sînt astăzi paragină/ uitare
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
lungime de cunoaștere tu/ care însămînțezi viitorul Tigrului/ numeri oasele lasă grîul să-și numere fulgii acoperirii ridicăm brațele/ cu toate degetele pipăim sertarele încrederii și invidiei practicanți ai postului și izolării trecuți prin furcile pubertății ne recunoaștem/ din gura secătuită abandonați unul altuia tu/ îmblînzitorul Cobrei din părul Tigrului schimbă fluturii/ dormi în abisul ochiului păpușă de siliciu divizată/ gol rostogolit pe trei picioare e tăblia fața mesei de unde luăm pahare mîini de uliu/ priviri drepte pe umerii echilibrului al
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
noastră, încetul cu încetul. Cu ani în urmă, de la primele scene din Faust-Salpętričre, spectacolul lui Grüber, un sac de box umplut cu nisip servea și el drept clepsidră, golindu-se treptat, pentru a ajunge la sfârșitul spectacolului complet vid, parcă secătuit; la Barba, de asemenea, nisipul marchează trecerea timpului subiectiv, timp al participanților-spectatori. Acesta este rolul care ne-a fost încredințat și care ne-a bucurat. Nici prea activi, nici complet pasivi. Suntem apoi invitați la ultimul spectacol al lui Odin
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
sărăcia României sta-n poalele unei fuste țipătoare, de gitana părăsita... Învârtindu-se În jurul focului, blestemat! și eu ma-nchin, Îmi vine să leșin, Îl strig pe Vlad, si pe Ștefan... Îi chem, jelind, pe sfinți... și-mi rup sufletul, secătuit, Într-o țară Încuiata, demult! 24 ianuarie 2008, 20:48 VOLENS, NOLENS! fiecare cu traista lui... el are ceapă și brânză, eu, mandarine și măsline, tu, flori de câmp și vise... viața are și ea... traista ei! făină de grâu
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]
-
pentru asta... Bunăvoinței dincolo de orice așteptări a UE nu i se poate însă răspunde așa cum o face în clipa de față România: arătând chipul hidos al unor structuri schimonosite de ură, înspăimântate că a bătut ceasul retragerii ventuzelor din trupul secătuit al țării. Pesedeii n-au absolut nici o poftă să renunțe la stilul de vampir nesătul, la nesimțirea odioasă și la brutalitatea de junglă în care s-a dovedit meșter încă pe vremea când guverna țara prin bâtele minerești. Campania de-
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
de iubire din Alpi, și mai vechile cunoștințe uitate, cu trucuri de roman polițist, ca să se termine cum începuse, de fapt, cartea: în singurătate. Rămîne doar acea nevoie vitală de retragere, pe care ne-o explică Maria, cu vorbe deloc secătuite, în timp, de misterioasa lor seducție calmă: "știu numai că îmi place interiorul meu, că n-am bucurie mai sigură decît să mă întorc seara în el, că am păstrat foarte limpede noțiunea de refugiu a casei (întoarcerea fiului risipitor
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
DE CETATE Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Apărătorii de cetate Cu teorii despre democrație Ne-au fost impuse legi umilitoare Îngenunchiați sub jug și silnicie Ne-au sufocat ginte minoritare Secătuită țara se destramă Finanțele-s pe mână de borfași Președinția - permanentă dramă Senatul țării - pentru arendași Se construiesc secrete catacombe Atacă corbii cerul României Și croncănesc ca Țara să sucombe Plătim cu viața drumul sărăciei! Ne înjosesc minorități păgâne Modificând
APĂRĂTORII DE CETATE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380648_a_381977]
-
hoții... IX. APĂRĂTORII DE CETATE, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. Apărătorii de cetate Cu teorii despre democrație Ne-au fost impuse legi umilitoare Îngenunchiați sub jug și silnicie Ne-au sufocat ginte minoritare Secătuită țara se destramă Finanțele-s pe mână de borfași Președinția - permanentă dramă Senatul țării - pentru arendași Se construiesc secrete catacombe Atacă corbii cerul României Și croncănesc ca Țara să sucombe Plătim cu viața drumul sărăciei! Ne înjosesc minorități păgâne Modificând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
mea, nostalgicii ceaușismului nu se vor lăsa niciodată convinși că acest semianalfabet care a condus România mai mult de douăzeci de ani e și azi vinovat de monstruozitățile economice staliniste care ne separă de fostele noastre colege de lagăr. Energii secătuite, industrii dezvoltate megalomanic fără o minimă prognoză, dar mai ales poveri bugetare uriașe, cum e simpla întreținere a Casei Poporului, devenită Palatul Parlamentului, care, pe dinăuntru, nici azi n-a fost terminată. Toate aceste postume capete de acuzare nu contează
Atacul securistilor orfani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10126_a_11451]
-
de autor a optat pentru a doua versiune, spre regretul celor ce au argumente în favoarea primei variante, mai plină de verva, măi incitantă. Este întocmai situația Istoriei literaturii, pusă în pagina nouă de răposatul Alexandru Piru într-o formă mult secătuita de savoarea și spontaneitățile ce treziseră din somnolenta opinia publică în 1941. Toată arhitectură ediției este afectată de un balast documentar care ar fi trebuit să intre la note. Asupra romanelor, Călinescu n-a mai revenit radical, încît așezarea lor
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
despre care aflu cu mare părere de rău că a murit nu de mult. Un fragment : „Un scriitor ca el avea spaime de ordin cultural. Când era pe cale să încheie un roman, îl apuca obsesia morții, simțindu-se vulnerabil, gol, secătuit. La Capșa am avut cu el o discuție profundă după apariția Celui mai iubit... - o discuție pe care aș fi vrut să o continui, dar nu a fost să fie... Pentru el moartea putea fi orice - o naștere, de pildă
Reconstituirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2424_a_3749]
-
obiective, cu alte cuvinte, - ci prin natura viziunii și prin tonul său poetic, de o enormă puritate, și prin mișcarea lentă a lumii ei interioare, asemenea levitației din vis. Lumea sordidă și abrutizată, lumea aceea colcăitoare a mahalalelor unui imperiu secătuit și muribund, în care piatra, carnea și sufletele putrezesc deopotrivă, agonizează grotesc și exhală fără întrerupere miasmele agoniei și ale morții, se întrepătrunde cu lumea lăuntrică a unei conștiințe fragilizate, a unei sensibilități ultragiate și a unei aspirații irepresibile către
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
zecile de mii de nerușinați care s-au băgat în față, să nu scape nici o firimitură din ce mai poate oferi trupul ostenit de împilare al țării? Am intrat în mileniul al treilea cu toate handicapurile imaginabile: cu o economie secătuită, cu o imagine externă catastrofală, cu o clasă politică iresponsabilă și - lucrul cel mai rău - cu o populație demoralizată. Nimeni nu mai crede, în România acestui moment, în absolut nimic. Un popor ce, de șase decenii, a ieșit de pe liniile
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
fi lepădat veșmântul actual al deșertăciunii. 1511. Între patimă și deșertăciune sălășluiește ignoranța. 1512. Nu patima este aceea care te face să uiți de tine ci ignoranța ta prin care desconsideri forța care era primenită să te înalțe dincolo de animalul secătuit ce nu are spiritualitate și care se numește:Patimă! 1513. Patima este vehiculul care a dus omenirea către tărâmul spiritualității. 1514. Fără de patimă nu ar fi existat spiritualitate. 1515. Patima este unicul lucru al cărui însușiri reflectă ființa umană în
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
în structura să intimă, așa cum trecutul însuși îl trădează: pirateria era adevărată lui profesie, translata de la experiența marinăreasca umila, la postura despotica (cvasi suprarealista în unele momente). "Hospodarului" trimis de Poartă să "administreze" (recte să prade) o Valahie și așa secătuita, exsangua. Construcția dramatică destul de abila, combină monologul, secvențele statice, cu "scenă istorică" atît de dragă mai tîrziu lui Odobescu și urmașilor săi. Intrigă politică, împletita cu un fir amoros, uneori de scandal sau cu o tentă tenebroasa nu se împlinește
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
mai repede dacă așa ceva era cu putință -, să se scufunde cât mai adânc în somn și-n liniștea care plutea în ea și știa că nu va ține mult, ca și mirosul acela de transpirație și trupuri sătule de dragoste, secătuite și bolnave de plăcere, încărcându-se c-un nou val de fericire și pierdere, pentru că și simțea neliniștea pe undeva dându-i târcoale, și neliniștea venea de jos, din mulțimea aceea de pași alergând într-o parte și alta prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
oameni” versus „centrare pe producție”, care au rezultat în celebra grilă managerială elaborată de Robert Blake și Jane Mouton (vezi: Vlăsceanu 1993; Zlate 2004 b). - stil centrat pe grup, - stil centrat pe sarcină, - stil mediu oscilant, - stil populist și - stil secătuit. Din modelele descrise în literatura de specialitate am ales spre analiză mai detaliată două, care sunt mai degrabă simple și ușor de înțeles: modelul autoritar (sau autocratic) versus modelul democratic. Acestea sunt mai curând comportamentale (și descriptive) decât orientate contingent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
ucidă pentru cozi de cireșe", ne-am lăsat treburile baltă, am mâncat toate cireșele din țară și am în-gropat cozile. Ne-am ales cu o pântecăraie la scară națională, dar luptele fratricide n-au încetat. Iar atunci, cu credința noastră secătuită, cum era să-l credem pe el, un ins pierdut în mulți-mea magilor și, pe deasupra incapabil să-și ridice glasul ca să ne urle profeția lui? Era bâlbâit, afirmă unii martori. Avea o voce behăită, pretind alții. Dar indiferent că
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
termen lung a unui teren. Dubletul tehnic al moinei și desțelenirii permanente consta în faptul că alternarea ierbii pentru păscut cu cultivarea cerealelor nu avea un ritm precis, ci se urmărea utilizarea terenului până la momentul în care acesta era complet secătuit. După mai multe utilizări, terenul era părăsit 10-15-20 de ani pentru a se înierba. Între timp, pentru continuarea activităților agricole, se trecea la desțelenirea altui teren. Pe lângă lăsarea terenului în moină, tehnicile agricole moderne duceau la apariția pășunilor artificiale „în
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
să te îndurerez în felul ăsta. Te rog, ajută-mă, înțelegându-mă. Sunt foarte sigură și foarte hotărâtă. Dacă nu eram, nici nu-ți spuneam nimic. M-am uitat la ea. Mai avea puțin și izbucnea în plâns, avea fața secătuită și uscată, ca un obiect ce a stat mult timp în bătaia vântului; dar mai era acolo, în încercarea ei de a se stăpâni, un dram de demnitate emoționantă. Încă nu puteam să o cred, nu puteam să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era greu să disting vocea. — De ce nu luați loc? Mi-am cântărit opțiunile. Când, Într-un final, mi-am dat seama că n-aveam nici una, mi-am pierdut și ultima picătură de Încredere și m-am prăbușit Într-un scaun, secătuit și dezumflat, simțind că nu mai am putere să mă mai ridic de acolo. Gata. Ultima șansă de a o ajuta pe Dora și de a-mi clarifica reputația tocmai dispăruse. O mână fantomatică se Întinse spre lampadar. Auzeam zdrăngănitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să facă așa ceva. Era mult mai ușor să doarmă. Și dacă ar mai fi avut o erecție, la ce bun? Probabil că n-ar fi urmat decât încă un minut de „pedalat“ peste Carol, și apoi aceeași senzație de impotență secătuită. Acum, că se afla în plină „convalescență“, cum o numeau cei de la Alcoolicii Anonimi, reacțiile sale sexuale, dacă le putem numi astfel, se înrăutățiseră. Dave 2 îl avertizase pe Dan că ar putea trece printr-o perioadă de o extremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]