4,879 matches
-
și trăim pe baza mediului înconjurător. Am scris la companii mari,pe care le-am rugat să roage angajații să planteze copaci,să recicleze,etc.Am cerut informații de la Ministerul Agriculturii.Ministerul Mediului despre proiecte și programe(împăduriri,irigații,deșertificare,secetă,campanii de reciclat,etc);le-am dat idei,sfaturi,mi-am exprimat ingrijorarea.Am strâns personal în jur de 400 kg de hârtie,pe care am donat-o Copacului de hartie-28 de copaci.Am plantat la țară cu tatăl meu
Audiatur et altera pars by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82777_a_84102]
-
că ulciorul e cu atât mai în siguranță cu cat angajatul se simte mai urmărit și cu cât e mai conștient cu privire la consecințele sumbre pe care o greșeală le poate atrage. Probabil că mai trebuie să treacă niște ani de secetă ca să ne prindem că atitudinea asta nu umple nici un ulcior, ba din contră, că ea nu face decât să dea apă la moară altei perle de stupiditate națională care ne învață de mici că Ai definit exact educația sălbatică. Ți-
Suflatul in ceafa ca metoda de lucru la romani by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82954_a_84279]
-
generoase studenți și absolvenți merituoși ai claselor de canto organizând concerte: în gala care a marcat încheierea Centenarului Verdi s-au evidențiat o mezzosoprană de mare perspectivă - Roxana Constantinescu, baritonul Ioan Hotensche și tenorul Florin Ormenișan, prezențe foarte utile în seceta de voci masculine; iar în memoria Magdei Ianculescu a adunat optsprezece soprane care să reia frânturi din rolurile ei predilecte: Roxana Briban - care a purtat laurii ultimei ediții a Concursului închinat fermecătoarei Rosine, Simonida Luțescu și Daniela Chihaia - soprane lirice
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
școală sau să-i scoatem cu zbiciul din Casa Domnului, precum a făcut Cristos cu negustorii din biserica Ierusalimului... Învățătorul e ca și un grădinar. Precum grădinarul grijește ca pălămida să nu împiedece creșterea și dezvoltarea florilor, le udă în secetă, și le apără de viscole ca să nu piară ci să crească în frumuseți și nobleță, așa învățătorul îndepărtează toate datinile și faptele rele ale tinerimii, îi poleiază mintea și facultățile ei, ca să nu se ucidă spiritul, ci ca să se desfășure
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
în sine. Dar ea se izbește de enormitatea dezamăgirii, de proporțiile catastrofice ale prăbușirii, așa încît e blocată chiar în mecanismul propriu: "ce-ar putea să se uite/ ce-ar putea să se retragă/ ce-ar putea să intre în secetă/ ce-ar putea să revină din exil// ce-ar putea să se întîmple/pentru a ne recunoaște cu adevărat/ sub cerul imperiului" (ucenicul). Sub blocul întunecimilor strivitoare ale imperiului blestemat, așteptarea devine o ecuație a durerii, o modalitate suplimentară de
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
de porumbei după viscol, în ianuarie, după ce iese soarele și se mai încălzește un pic și care, decolând brusc, speriați, aripile lor înghețate scot un zgomot de sticlă spartă. Câțiva se așează pe capul statuii lui Eminescu de la Ateneu. E secetă. După un timp, câțiva nori se adună în fine deasupra Bucureștiului. Parcă ar sta să plouă. Un tip, pe Transilvaniei, unei tipe care încearcă de zor să deschidă o umbrelă veche, defectă: "Tâmpito, închide umbrela, sperii ploaia!" Mitică în piața
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
Ne spune Ieremia prorocul: «Binecuvîntat fie omul care nădăjduiește în Domnul, deoarece acesta va fi ca arborele sădit lîngă ape, care-și întinde rădăcinile pe lîngă rîu și nu știe cînd vine arșița; frunzele lui sînt verzi, la timp de secetă nu se teme și nu încetează a rodi»". Poezia ar fi o formă sublimată a dragostei (a empatiei, cum ar zice esteticienii), a acelui simțămînt fundamental care chezășuiește absoluțiunea. Aserțiune întărită din nou cu citate evanghelice: "De nu avem dragoste
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
chipuri fioroase care apar și dispar din lan, cînd sus, cînd jos. În cîteva secunde fețele cresc, ca și disperarea mea, ca și vina mea. Să iau floarea, să las floarea, să o iau... Las floarea pe pămîntul despicat de secetă și fug la mașină. Scap. Mai merg ce mai merg, mă apropii de oază. Verdele se arată și schimbă peisajul, aerul, lumina. Opresc mașina într-o ușoară curbă și îl întreb, într-o doară, pe bărbatul de dincolo de gard: "Aveți
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
un indelebil certificat al poeziei insubordonabile la rețete exterioare: „Pomii prăfuiți par pianiste pudrate în restaurante/ și clatină capul ca strugurii ce se desprind din vii” (Stăpînul mării invizibile). Sau: „flatul meu umplut cu țărînă,/ culcat pe izvoare secate, pe secetă cumplită în chip de pernă” (ibidem). Sau: „Pe dușumele sălta ca o broască inima poetului/ cît o baniță de porumb” (Fapt divers). Sau: „Cu inima de cretă dau îndemn” (Februarie mistic). Sau: „Cum cade noaptea din ram/ nebuni pe alge
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
Mircea Mihăieș Revitalizarea C.N.S.A.S.-ului - de n-o fi cumva încă o stratagemă pusă la cale de sprijinitorii din umbră ai lui Onișoru e, în seceta politică actuală, singura veste bună dată românilor. Vorba vine: câți dintre degustătorii de manea, pleșcarii gratuităților la transportul urban, zelatorii minciunii stângiste sunt interesați cu adevărat de aflarea adevărului despre trecut? Când prezentul lor e atât de cenușiu, de sordid
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
Duh Noe Bega, Caracal) * Dacă le-ați aruncat pe foc din motive pe care numai dvs. le știți, se pare că nu mai aveți dovada că între 11 și 13 ani ați scris 80 de poezii. După un an de "secetă", între 14 și 17 ani ați mai scris cel puțin 100 de texte, care și acestea au fost înghițite de flăcări. Norocul face, după cum ne mărturisiți, să întâlniți în răstimp "o studentă care a apreciat foarte mult textele" și care
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13885_a_15210]
-
să renască o lume întreagă. Fixată în alt unghi, camera surprinde altă imagine care, filtrată prin sufletul poetei, dezvăluie uimirea, teama, dezgustul și fascinația uneia dintre primele revelații din copilărie: "Imaginează-ți călcâiele Onicăi/ Crăpăturile adânci/ cu pământul uscat de la secetă/ Marginile rănilor ei înnegrite/ 100 de kile apăsând pe călcâiele astea/ dintotdeauna la fel de crăpate". Întâmplările din cămin, din timpul studenției, sunt la fel de banale, nimic memorabil nu se întâmplă. Discuții interminabile între colegele de cameră, dramele amoroase mai mici sau mai
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
lor. Dacă fenomenul modificării climei nu va fi curmat, cum se pare, odată ce protocolul de la Kyoto nu e pe placul cui ar trebui să-l aplice mai întâi, atunci am auzit cu aceleași urechi proprietate că recentul regim ploi devastatoare/secete cumplite se va permanentiza, lovind câte șapte ani cu năpraznice ruperi de nori, șapte cu deșertificări. într-o asemenea aspectare alte patru milioane de compatrioți își vor lua lumea în cap, fie și de-a lungul unei excepționale guvernări a
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
-mi îmbrățișezi oasele strălucitoare ca pomul de Crăciun în care celulele albe și roșii pâlpâie noapte de noapte spre stele. și-am să mă ridic și tu ai să mă primești în casă ca întotdeauna la vreme de viscol și secetă. în sobă vor arde lemnele aduse din pădure, pe pereți vor lumina icoanele. izbăvirea va fi la un pas. VINO AMICE CU SPERANȚ| ȘI-NCREDERE nenorocul și foamea și sila în marile parcuri pe străzile pline în vechile fundături ale
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
Traian T. Coșovei omagiu lui Nicolae Labiș Arzi ca o flacără obraznică în fața unei ploi care nu se sfârșește. Nu era sânge pe mâinile celor înfometați - înarmați cu o secetă care, poetic, nu avea niciun înțeles. Cu foamea, deveniseră frați și neștiute surori. Se bănuiau, se iubeau, erau întrebători de carne și sânge - Cineva trebuia să omoare cina copilăriei ca să mănânce! Și să ridice mâinile la cer: măcel, sau mister
Moartea căprioarei by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4159_a_5484]
-
o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste cu Tito banditul ce agita un topor plin de sânge prin întunericul de miere neagră stelele ude luminau singurătatea de oglindă nesfârșită a câmpului ars de secetă pe care nu se ivea nici un chip de om sau dihanie din când în când doar spectrul foametei scheletele ei și praporii auriți de la înmormântări îmi amintesc flăcările proiectând sânii și brațele ei pe un perete de var sub care
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
avea nici o legătură cu dreptul roman și nici cu noțiunea de dreptate, așa cum a fost înțeleasă mai tîrziu, poate în mod greșit. Bunăoară, pentru vina de a fi chemat ploaia, vrăjitorii erau pedepsiți cu moartea, iar pentru a fi provocat seceta, cu o amendă neînsemnată. Asta pentru că, ziceau legiuitorii, seceta usucă doar plantele, în timp ce ploaia prea multă împiedică oamenii să se miște liber pe sub cer. Ceea ce îl șoca pe Agillus era că, în lipsa scrisului, nu exista noțiunea juridică de "precedent". Pentru
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
noțiunea de dreptate, așa cum a fost înțeleasă mai tîrziu, poate în mod greșit. Bunăoară, pentru vina de a fi chemat ploaia, vrăjitorii erau pedepsiți cu moartea, iar pentru a fi provocat seceta, cu o amendă neînsemnată. Asta pentru că, ziceau legiuitorii, seceta usucă doar plantele, în timp ce ploaia prea multă împiedică oamenii să se miște liber pe sub cer. Ceea ce îl șoca pe Agillus era că, în lipsa scrisului, nu exista noțiunea juridică de "precedent". Pentru o faptă pentru care unul era iertat, altul putea
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
intrările/ ridici praful ascunzi focul peșterii/ unde se acoperă cu aripi unii și alții/ pentru rugăciune din buzunarele Orfanului curg apele ostenite de culoare ruginie însîngerate tu/ strîngătorule de vieți ale Tigrului ai umplut țarinile/ ai înmulțit întrebările fîntînile risipesc seceta/ aduc groaza prin ferestrele reci ale Lunii ce-și spală fața/ aici/ în plină amiază pînă zeul își ia armura/ mînă quadriga stelară cu o lungime de cunoaștere tu/ care însămînțezi viitorul Tigrului/ numeri oasele lasă grîul să-și numere
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
bucata lui de pământ. Muncise cu îndârjire toată ziua, lovind cu sete bulgării de pământ uscați de arșiță. În următoarele două zile, băiatul nu fusese văzut de niciun sătean, parcă-l înghițiseră apele, apele secate de luni de zile din cauza secetei. Poate plecase cu vreo șatră de țigani sau își luase singur lumea-n cap, după ce se întremase puțin cu mâncarea celor din sat. A treia zi, îl găsise sprijinit de gardul casei sale, în aceeași poziție, cu genunchii la gură
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
asemeni pietrelor, asemeni ierbii. Unde-i liniștea pe care o visez? În brațele țărânii? Poate nici acolo, Probabil cerul mi-e închis Ca o cetate cu porți de fier Și lacăte fără număr. Azi nu mă rog, Mi-e gura secetă amară, Cuvintele mi se par bulgări Rostogolindu-se peste sicriul meu. Încep să uit drumul spre tine, Părinte, Mă adâncesc în ceață. Gând Neîmpăcați mi-s anii, sufocați, Seceta sufletelor nu se mai termină, Pământul țipă ca un rănit Prins
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
Și lacăte fără număr. Azi nu mă rog, Mi-e gura secetă amară, Cuvintele mi se par bulgări Rostogolindu-se peste sicriul meu. Încep să uit drumul spre tine, Părinte, Mă adâncesc în ceață. Gând Neîmpăcați mi-s anii, sufocați, Seceta sufletelor nu se mai termină, Pământul țipă ca un rănit Prins între fiare contorsionate, Nu mai poate să respire. Prea multe suspine pe metru pătrat, Întind mâinile oameni și arbori, Răspund valuri de smog, Cavalcada tiradelor. Ah, unde sunt anii
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
Mircea Mihăieș Si-de această dată, țăranii au salvat România”. Cuvintele aparțin președintelui ales, reales și re-re-ales al unei țări aflate în tranziție. Au salvat țara de la ce? O fi fost război? O fi fost potop ori secetă? Cutremur? Revoluție? Da’ de unde, bădie! A fost o kermesă de partid, instrumentată cum scrie la carte: cu tombole, mititei, premii, șantaje, Iorgovan, urne mobile și focul veșnic viu al apocalipsei, întreținut prin gurile multicrome ale televiziunilor. Și a mai fost
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
pentru cinci noiembrie, ce n-a văzut Strasbourgul, Prodi și Dămăroaia. Că tocma zice prietenul meu Haralampy (cu care văd telejurnalele): - Mă! Privatizări am făcut? Făcut; disponibilizați, avem câtă frunză și iarbă? Avem; șomeri? cam cât Europa occidentală și America de Sud; secetă a dat bunul Dumnezeu cât pentru Sahara și Deșertul Gobi? dat... Pardon? Cine-a zis că trebuia să declare Guvernul calamitate pentru căldura din toiul verii?! Doamne ferește! Cine-a mai auzit de-așa nebunie? Păi, n-a stabilit Domnul Băsescu
„Anathema, sit!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13390_a_14715]
-
ca anul trecut bagajele până departe la prăpăditul ăla de avtobuz și care spunea că e un domn tiolog, zicea că foametea pândește Bucureștiul și că la iarnă o să moară lumea de foame, și se închină repede de câteva ori... Secetă mare ! și uitîndu-se la cerul arzător, adăugă, rar, Când norii se umplu de ploaie, ei se deșartă pe pământ... - și iar se mai închină repede de câteva ori. Sisi se închină și ea după Mitică și îi întinse mâna pe
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]