6 matches
-
biblioteca tatălui meu, care era într-o ladă mare, purure deschsă, în coridor. Ajutat de o slugă, i-am făcut inventariul, și printre mulțimea calendarilor și a cărților în limba grecească modernă, iacă ce am găsit [...]. Sărmană bibliotecă! Uitată în secriul ei la bejenia anului 1821, toată a slujit de fultuială ienicerilor! Ce n-aș da acum ca să am una din acele cărți de sute de ori cetite de tatăl meu7. Tot asta relatează și Barițiu, câțiva ani mai târziu, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
afectație, sincer după cum ți-am promis toate altădată și consecventă după cum ai putut avea dovadă, [î]ți declar acum că m-am hotărât să mor materialminte, după cum am murit sufletește, după // cum am murit moralminte, căci lumea a devenit un secriu mare și pustiu pentru mine! În aceste momente supreme de hotărâre nu mă sfiesc a-ți aduce aminte, domnul meu, de poziția falsă în care m-ai pus față cu lumea și mai cu seamă de nendurarea cu care ai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mult, dar nu erau nici din cale-afară de leneși. Această primă secvență este, la rândul ei, un alt mesaj cifrat, iau eu m-am gândit imediat la cea de-a doua serie, cu zece criptosisteme. Vedeți, pentru această a doua secrie Thithemius folosea niște rotule, iar cea a primului criptosistem este asta...” IMAGINE Scoase din mapa lui o altă fotocopie, Își apropie scaunul de masă și ne invită să-i urmărim demonstrația atingând literele cu stiloul Închis. „E sistemul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Sfînta Scriptură, ediția citată, 1988, p. 1001) 23. O găsim la Conachi, în „Am lăsat lumea și slava”: „Dar, vai mie! că durerea n-a lipsi cît oi fi viu: / Ah! fără tine și lumea îmi pare că-i un secriu.” ( Apud: Gh. Cardaș, Poezia romînească de la origine pînă în zilele noastre (1673-1937), 1, ediția cit., p. 52). Moartea sentimentului de iubire cheamă, de asemenea, în imaginație, scene funebre, cum e aceasta din poemul în proză „Inimă moartă” de Al. Macedonski
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pus ele racla, Capacul în pripă sări de pe dânsa Și tricolici negru, fiorosul Vronța, Astrucat într-însa, privea slut cu ochii... Apoi cele Stafii de mâni s-apucară. Hârcâind cu urlet, chiuind cu hohot Și cu bucurie turbată, drăcească Conjurând secriul, ca în iad jucară. Stamati dezvoltă poemul în sens ariostesc, în direcția unui fabulos arhitectonic. Substanța rămâne gotică, și cutare cavalcadă revelă instrumente imitative noi, sugerând o adevărată teroare acustică: Iar de troncănitul potcoavelor grele În munți se răsună, stânca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
miezul nopții... Strigoimea, sub ochiul marelui Satan, Încinge o horă lingă turnul creștinesc. Din morminte ies sufletele blestemate: „Acum, iată, pe mormînturi, Clătinați, bătuți de vînturi, Toți strigoii s-au lăsat. Așezați Într-un rond mare, Adînciți În Întristare, Pe secriu-și fiecare Oasele-și a rezemat.” Strigoii sînt foștii despoți, vînzători de țară, demnitari lacomi... Glasul ceresc intervine și pune capăt adunării sinistre, iar focul dumnezeiesc trece și purifică păcătoasele locuri. Fantasticul lui Alecsandri nu e pur. El exprimă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]