16 matches
-
că „socialismul este o știință” și „mecanica o filozofie” și după aceea, „colac peste pupăză” a venit peste român și rus o avalanșă de filme și jocuri electronice care-mai-de-care mai violente în acțiunile lor și care scapă intenționat „criticilor”. Nu secundaritatea „crimelor” din balade deci, a provocat cele peste o mie de crime pe an care pe drept pot îngrijora pe oricine, ci dezmățul de „libertate” de care vrând-ne-vrând românul și rusul a fost în mod intenționat lăsat să se „bucure
DEZGUST FATA DE FOLCLORUL ROMANESC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Dezgust_fata_de_folclorul_romanesc.html [Corola-blog/BlogPost/354363_a_355692]
-
Pettazzoni sau Dumézil, Wikander nu corespunde tipologiei deschizătorului de drum, fondatorului de școală, metodologie sau disciplină. Mai degrabă filolog decât istoric, el nu este nici teoretician, nici arhitect al unor construcții de amploare. Wikander a evoluat într-o paradigmă a secundarității fecunde în raport cu cercetările germanistului Otto Höfler, cu liniile principale ale școlii suedeze de istorie a religiilor Iranului pre-islamic trasate în durabila sinteză a profesorului său Henrik Samuel Nyberg, în raport cu proiectul comparativ, vast și irepetabil, al lui Dumézil, amestec de „geniu
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
este un termen cu siguranță legat de alți doi termeni ce fac referire la tinere fe-mei, aflate la o anumită vîrstă / într-o anumită perioadă a vieții lor. "Concubină" și "prostituată" ajung să fie sinonime, cu suspendarea trăsăturilor proiectate, de "secundaritate" și "preacurvie". Aceste decizii au fost motivate de proprietățile structurale ale narațiunilor. De exemplu, substantivul "fecioară" este în Cartea judecătorilor fie supra-determinat în mod ilar, repetat obsesiv de o voce masculină, fie amintit de o voce feminină într-o fabulă
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cale între varianta propusă de socialismul centralizator și cea a liberalismului clasic. Statul subsidiar este o proiecție de factură creștin-democrată ce vizează acordul dintre o politică socială și un stat descentralizat. Chantal Millon-Delsol6 ne oferă următoare definiție: "Subsidiaritatea... nu stabilește secundaritatea societății în raport cu omul, ci secundaritatea acțiunii societății sau a statului în raport cu individul [...]. Ea presupune deci nu o societate explodată în care fiecare nu are competență decât pentru binele său propriu, fără intervenția autorității nici o societate militarizată în care fiecare se
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
socialismul centralizator și cea a liberalismului clasic. Statul subsidiar este o proiecție de factură creștin-democrată ce vizează acordul dintre o politică socială și un stat descentralizat. Chantal Millon-Delsol6 ne oferă următoare definiție: "Subsidiaritatea... nu stabilește secundaritatea societății în raport cu omul, ci secundaritatea acțiunii societății sau a statului în raport cu individul [...]. Ea presupune deci nu o societate explodată în care fiecare nu are competență decât pentru binele său propriu, fără intervenția autorității nici o societate militarizată în care fiecare se vede încredințându-i-se o
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
cel de "instanță publică" cu cel de "Uniunea Europeană" sau "autoritate publică centrală" pentru a înțelege imediat modul în care principiul subsidiarității structurează relațiile dintre autoritățile publice atât la nivelul UE, cât și în cadrul fiecărui stat membru. La nivelul UE, funcționează secundaritatea intervenției comunitare: UE intervine atunci când statul membru are nevoie de sprijin pentru a nu ajunge într-un anumit domeniul la incapacitatea de gestionare. Conform subsidiarității, intervenția UE nu lezează statul membru, ci îl sprijină să-și satisfacă propriile nevoi. Și
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
a trei factori: emotivitatea, activitatea și „răsunetul” (ecoul). Astfel, oamenii pot fi caracterizați conform acestor dimensiuni ale căror extreme sunt: emotivitate (E) Ă non-emotivitate (nE); activitate (A) Ă inactivitate (nA); primaritate (P), tendința de a trăi puternic prezentul, extraversiune Ă secundaritate (S), tendința de a rămâne sub influența impresiilor trecute, introversive. Cele opt tipuri temperamentale ce rezultă din combinarea acestor dimensiuni sunt: tipul pasionat (E.A.S.), tipul coleric (E.A.P.), tipul sentimental (E.nA.S.), tipul nervos (E.nA.P.), tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mai mult, efortul de adecvare a limbajului critic la o operă atipică, presupunînd de fapt o devoțiune neașteptată, derutantă chiar pentru cititorul obișnuit cu monografii mai infidele, dar mai declarative. Autoarea "ocolește confortul convingerilor de gata" și este interesată de "secundaritatea, anacronismul, minoratul, ratarea, ca atribute ale operei și, mai departe, ca tipologie a raporturilor ei cu ambientul literar", iar "eșecul, o problemă de compoziție, apoi una de transcodaj, după care, una de situare și, în cele din urmă de evaluare
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
eseistul nostru are timp să precizeze tipul de morală profesat în sentențiile ibrăileniene: o morală „a grației, a firescului, din care lipsește orice urmă de scrâșnet“. Fapt de o importanță capitală, adesea neglijat datorită obliterării operei aforistice a autorului prin „secundaritatea“ genului sapiențial: „Morala grației nu e, în fond, decât o formulă menită să ilustreze ideea mai veche a lui Ibrăileanu potrivit căreia arta, în ciuda înfățișărilor ei înșelătoare și enigmatice, își găsește mereu un viguros temei etic, așa cum și eticul, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
combativă, ostilă, prin care persoana frustrată încearcă repunerea sa în drepturi, și conduita de resemnare, de împăcare cu situația creată, - se înserează o gamă foarte largă de reacții comportamentale, determinate de diversitatea tipologiei umane. Astfel, carateristici de genul: „emotivitatea”, „activitatea”, „secundaritatea”, „dispoziția”, vor imprima comportamentului la frustrare un caracter mai mult sau mai puțin „subiectiv”, „afectiv”, sau unul „obiectiv”, „integrat”. De asemeni, însușiri ca: simțul răspunderii, capacitatea de înfrânare/de inhibiție, perseverență, curajul, fermitatea, tendința spre dominare sau supunere etc. explică
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ipocrite din partea ființei iubite. Șt. Gheorghidiu își trăiește îndelung amintirile reale și imaginare, dându-le o notă gravă și depresivă. Despre oameni ca Șt. Gheorghidiu, psihologii spun că aceștia aparțin categoriei persoanelor la care predomină așa-numita „funcție secundară” (sau „secundaritatea”), la care „percepția” are două efecte: unul imediat, coincizând cu producerea stimulului („funcția primară”), și un altul ulterior, când percepția „se continuă” în reprezentare, motiv pentru care ea (percepția) ne reține atenția pentru multă vreme („funcția secundară”). Un eveniment care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
culturile. Nu-și trădează însă perspectiva, interpretîndu-le tot prin grila psihologică. Astfel, culturile ar fi, în esență, rezultatul "conflictului dintre instanțele psihice: imaginația creatoare (supraconștientul), imaginația afectivă (subconștientul) și gîndirea critică (conștientul)".18 O asemenea perspectivă de interpretare trece în secundaritate mulțimea de alte date (religioase, sociale, politice, economice etc.) care dintotdeauna au condiționat faptul cultural. Mai mult, așa cum au demonstrat pînă acum o serie de exegeți, cultura ca de altfel și religia se cere înțeleasă după propriile sale criterii, prin
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
el ca boală, sub forma unor manifestări pe care le enumeră și care sunt pentru medic simptomele sau semnele clinice care exprimă suferința. 2) Etapa de analiză, sinteză și clasificare a simptomelor într-o ordine logică în conformitate cu gravitatea, primaritatea sau secundaritatea lor, ierarhia apariției, evoluției clinice etc. 3) Psihiatrul operează, în final, un act de „reducție fenomenologică” punând între paranteze datele culese anterior de la bolnav, din relatările acestuia, sau observația clinică directă. 4) Rezultatul reducției fenomenologice va fi reprezentat printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
expedieze logica în domeniul retoricii. Aceasta din urmă estompează rațiunea argumentativă și criteriile pe care logica le punea până atunci la dispoziție. Filosoful german lecturează în procedeul deconstrucției o anumită formă de "fanatism" ce impune o căutare a imitației și secundarității în toate produsele culturale. Interesul răsturnării opozițiilor clasice văzute drept relații conceptuale de dominare este și acela de a inversa primatul aristotelician al logicii în raport cu retorica. Chiar dacă inversarea acestei relații pare a fi doar o consecință printre altele a proiectului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și discursuri pare a aboli sensul, dar și împărțirile stricte ale modernismului, prefigurându-se astfel într-o "referință" a curentului postmodern. Derrida este recunoscut pentru respingerea ideilor de sistem, origine și primordialitate, precum și pentru preferința pentru alegoric, metonimie, fragment și secundaritate (suplementaritate). Deconstrucția, după cum bine remarcă Jonathan Culler și Richard Rorty, cere anularea distincției dintre filosofie și literatură, facilitând impunerea forței retorice a textului. Interpretarea care tratează scriitura ca pe o construcție retorică fictivă și care evidențiază caracterul literar, mai degrabă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Nu-și trădează însă perspectiva, interpretându-le tot prin grila psihologică. Astfel, culturile ar fi, în esență, rezultatul ,,conflictului dintre instanțele psihice: imaginația creatoare (supraconștientul), imaginația afectivă (subconștientul) și gândirea critică (conștientul)"49. O asemenea perspectivă de interpretare trece în secundaritate mulțimea de alte date (religioase, sociale, politice, economice etc.) care dintotdeauna au condiționat faptul cultural. Mai mult, așa cum au demonstrat până acum o serie de exegeți, cultura - ca de altfel și religia - se cere înțeleasă după propriile sale criterii, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]