43 matches
-
domină spațiul. Pe fațadă, jocuri de lumini, clopotnița de aramă este luminată și ea și, surpriză, la celălat capăt al acoperișului, un cuib de barză cu “proprietara” în el. De-a lungul timpului, unele dintre aceste păsări migratoare s-au sedentarizat. În micul oraș Epernay, în departamentul Marne, se află summumul de savoir faire al proprietarilor de crame. Vinurile, din cele mai alese soiuri de struguri, au un mare succes pe piața internațională, dar mai ales în Japonia unde reprezintă 11
Sărbătorile de Crăciun între Paris, Capitala Luminilor, satul lui Moș Crăciun din Disneyland, Lyon și Alsacia by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105896_a_107188]
-
gurilor Nilului. Egiptenii au respins două valuri masive de invazie în vremea Faraonilor Merneptah (cca 1213-1203 î.Hr.) și Ramses al III-lea (cca 1186-1155 î. Hr.), ulterior Popoarele mării (sau Popoarele Nordului) retragîndu-se probabil în insulele mediteraneene, unde ulterior s-au sedentarizat. Începând cu secolul al XI-lea î.Hr. referirile istoriografice cu privire la ei se răresc considerabil, până la dispariție. „Popoarele mării” este un termen modern, folosit pentru prima dată de Emmanuel de Rougé atunci când a tradus reliefurile templului mortuar al lui Ramses al
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
lacul Balhaș. Însă o parte a kalmîcilor nu a reușit să treacă de linia Volga-Ural, pentru a se repatria alături de grupul principal. Grupul calmîc rămas pe loc a cooperat cu autoritățile țariste, apoi cu cele sovietice. Calmîcii rămași s-au sedentarizat treptat, au construit case și temple în locul iurtelor lor rotunde, ușor transportabile, procesul durând și după ce instaurarea regimului sovietic. Kalmâkia a devenit la 4 noiembrie 1920 oblast autonom, iar la 22 octombrie 1935 republică autonomă. În 1943, autonomia i-a
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
în Câmpia Dunării. Numele de „Lungu” ar fi fost doar o poreclă dată din cauza taliei impresionante a celor doi ciobani. Dând de „valea cea bună de păscut” oierii nordici s-ar fi decis să pună capăt transhumanței și să se sedentarizeze de-a lungul celor două văi mănoase ale Cristalinului. Apoi, din motive mioritice, cei doi s-ar fi certat scindând târla și moșia în părți ostile separate de pârâu. Fiecare și-ar fi luat neveste din sate apropiate întemeind familii
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
de persoane, se denumesc ei înșiși "rămâni", astfel încât clasificarea lor simplu ca "aromâni" este problematică. Ei aparțin ramurii fărșeroților și sunt concentrați în zona muntoasă din sud-vestul Albaniei în jurul orașului Corcea sau Korița. O altă parte a aromânilor a fost sedentarizată în zona de câmpie din jurul orașelor Fier ajungând până pe malul mării Adriatice la Vlora sau Avlona. În anumite cazuri, sate speciale s-au alocat pentru aceștia de catre statul albanez cum ar fi așezarea denumită Anton Poci. Cea mai cunoscută așezare
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
persoane). Divizându-i în diferite subramuri, sub diferite nume, care desemnează de fapt una și aceeași etnie, bulgarii au încercat să dilueze ca număr și mai mult elementul româno-vlah din această țară. Pe teritoriul Bulgariei se află și o populație sedentarizată de saracaciani, concentrată în jurul orașului Sliven. Unii istorici i-au considerat pe saracaciani drept aromâni fărșeroți grecizați. Numărul real al aromânilor din Bulgaria este momentan imposibil de aflat. Deși la recensământul bulgar din 2001 "vlahi" s-au declarat 10.566
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
turcic succesor al Imperiului Hoardei de Aur care a rezistat cel mai mult de-a lungul timpului. a fost fondat în momentul în care mai multe clanuri ale Imperiului Hoardei de Aur au renunțat la viața nomadă și s-au sedentarizat în sudul teritoriilor de azi ale Rusiei și Ucrainei și au hotărât să transforme Crimeea în patria lor. Unul dintre urmașii lui Genghis Han, pretendent la tronul Hoardei de Aur, Haci Ghirai, a fost invitat să devină hanul tătarilor crimeeni
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
în care teritoriul a fost puternic colonizată. Când triburile culturii Abașevo au început să se așeze aici, ei au adus și deprinderi înaintate în ceea ce privește prelucrarea bronzului (fabricarea de unelte, arme și podoabe). Aceste triburi au fost primele care s-au sedentarizat în zona Uralilor sudici. Numele „bașchir” este atestat pentru prima oară în secolul al IX-lea. În secolul al X-lea, islamismul a început să câștige aderenți printre bașchiri, pentru ca în secolul al XIV-lea să devină religia dominantă în
Bașchiria () [Corola-website/Science/304711_a_306040]
-
gărzi de frontieră" în solda prinților Rus' sau protoucraineni. Berindeii sunt menționați în cronicile statului Kievean Rus ("Kyivan Rus") în secolele al XI-lea și al XII-lea drept "Cernîie Klobuki" și, alături de pecenegi și alți turcici ("Torkii") , s-au sedentarizat de-a lungul frontierelor stepelor Rusiei Kievene. Unele triburi rebele ale berindeilor s-au refugiat în regatul Ungaria, care la vremea respectivă cuprindea teritorii care astăzi sunt parte a României. Cei mai mulți dintre berindei au rămas însă pe teritoriul principalităților kievean
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
a început și misionarismul german printre unguri, care a sfârșit prin a-i aduce definitiv în anul 1000 în orbita Papalității. Pe parcursul secolului al X-lea, în ciuda numeroaselor expediții (circa 50 în 75 de ani), ungurii au început să se sedentarizeze (de la viața seminomadă) și să adopte practici agricole de la populațiile cu care conviețuiau în Pannonia. Această sedentarizare, evoluția societății maghiare și misionarismul au fost premisele esențiale ale înființării regatului maghiar în anul 1000, când Ștefan I al Ungariei a devenit
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
caracterului său și astfel Cain, orbit de gelozie l-a ucis pe Abel. Fiind agricultor, omul nu mai trebuia să mai caute hrană. Agricultura-cultivarea cerealelor, legumelor și fructelor l-a făcut pe om puternic. Agricultura a făcut omul să se sedentarizeze. Cain probabil, era unul din verigaHomo Sapiens Sapiens. Homo Sapiens a fost primul care cultiva, construia case, orașe, având propria cultură. În schimb, Abel, se ocupa cu păstoritul sau vânătoarea. În Coranul islamic, Dumnezeu nu primește jertfa lui Cain, primind
Cain () [Corola-website/Science/301512_a_302841]
-
de schimb între comunitățile nomade și comunitățile agricole. Deseori, comunitățile nomade conduceau raiduri de jaf ori, prin superioritatea lor militară, impuneau tribut ori taxe de protecție agricultorilor. Unele comunități nomade au renunțat la modul de viață pastoral și s-au sedentarizat. La nivel global, în epoca post-clasică, s-au remarcat trei mari civilizații agricole: civilizația cerealelor (Europa, Africa și Orientul Mijlociu), civilizația orezului (Asia) și civilizația porumbului (Americile). În Europa se cultivau cereale că grâul, orzul, secară, meiul și ovăzul. Secara a
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
i sau tărcanii (in limba maghiară "tárkányok" sau "tárkány magyarság") reprezintă un subgrupuscul maghiar cu trăsături etnografice specifice, care se revendică a fi descendent din kavarii hazari sedentarizați în enclave împrăștiate pe teritoriul Ungariei, respectiv în vestul Transilvaniei, în Crișana. Etimologia etnonimului "tarcan" este departe de a fi lămurită. Denumirea de tarcani a fost uneori interpretata ca fiind mai degrabă o variantă a numelui Tarján, respectiv al unuia
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
honfoglalás"-ului sau chiar o castă militara din care se recruta aristocrația maghiară, s-au suprapus peste "cozari" (hazarii?) o populație de un neam cu tarcanii și stabilita ulterior lor în zona, si a căror lider era Menumorut. Aceștia erau sedentarizați în Crișana înaintea sosirii maghiarilor, sursa primordială pentru această prezumție fiind cronicarul anonim "magister P.", notarul regelui Béla al III-lea: i si-au pastrat pentru un timp individualitatea si s-au sedentarizat in timp în vestul Munților Apuseni bogate
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
a căror lider era Menumorut. Aceștia erau sedentarizați în Crișana înaintea sosirii maghiarilor, sursa primordială pentru această prezumție fiind cronicarul anonim "magister P.", notarul regelui Béla al III-lea: i si-au pastrat pentru un timp individualitatea si s-au sedentarizat in timp în vestul Munților Apuseni bogate in minereuri feroase și neferoase, în împrejurimile Vașcăului (în maghiară "Vaskóh", din "vaskohó", ad-litteram „fierbător de fier”, adică „furnal”), Tarcanii înșiși nu au practicat mineritul, care a fost lăsat pe seama coloniștilor vest-europeni. Tarcanii
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
nu aveau domiciliu stabil și locuiau în colibe (în limba greacă numite "kalives") împletite din nuiele. În acel an, dictatorul grec Ioannis Metaxas a emis un decret (nr. 1223 din 3/4 mai 1938) prin care îi obligă să se sedentarizeze. Mulți din ei au fost colonizați în Tracia de răsărit unde până în 1923 populația greacă fusese în minoritate, ca să îngroașe rândurile acesteia. O parte a sărăcăcianilor din Grecia, care în decursul secolului al XIX-lea și XX-lea s-au
Sărăcăciani () [Corola-website/Science/299729_a_301058]
-
conduși de Otto I al Sfântului Imperiu Roman. Între timp, au fost trimiși misionari germani la unguri, aceștia fiind aduși definitiv din anul 1000 în sfera catolică. De-a lungul secolului al X-lea, după multe expediții, ungurii s-au sedentarizat și au adoptat practici agricole de la populațiile care conviețuiau în Pannonia. Sedentarizarea, evoluția socială și creștinarea au fost premisele infintarii regatului maghiar în anul 1000, când Ștefan I al Ungariei a fost încoronat ca rege . În cronică sa "Faptele Ungurilor
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Prima atestare a regiunii Țara Făgărașului a fost "Terra Blacorum", in 1222. În Evul mediu,a găzduit pe lângă populația românească și comunități sedentarizate la sfârșitul secolului 13 ale unor variate seminții turcice tradițional migratoare cum ar fi cumanii, pecenegii, și, într-o mai mică măsură uzii sau chiar bulgari turcici (originari din regiunea fluviului Volga). Astfel, documentele timpului semnalează existența în anul 1224
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
să ,amestece sângele’’, fiind astfel obligați să plece din țară. Sunt musulmani de orientare sunnită, vorbesc limba arabă și alcătuiesc comunități izolate, principala lor meserie fiind comerțul. Deoarece sunt o populație majoritar nomadă, guvernul din Eritreea a insistat să-i sedentarizeze în regiunea Sheeb, la 35 de mile distanță de Massawa, port la Marea Roșie. Fiind un trib de păstori, trăiesc în corturi din piele de capră, femeile fiind răspunzătoare pentru estetica și designul costumelor și al corturilor. Bărbații se ocupă de
Tradiții de nuntă la arabi () [Corola-website/Science/328961_a_330290]
-
celebre este cea din Lascaux (, cu picturi rupestre vechi de circa de ani). Aproximativ în urmă, la sfârșitul , clima s-a îmblânzit. Cam de acum , această parte a Europei de Vest a intrat în neolitic și locuitorii ei s-au sedentarizat, chiar dacă evoluția aceasta a variat de la regiune la regiune. După o puternică dezvoltare demografică și agricolă în mileniile al IV-lea și al III-lea î.e.n., metalurgia și-a făcut apariția la sfârșitul mileniului al III-lea, întâi cu meșteșugul
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
satului în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Peste 100 de maghiari au fost colonizați de guvernul de la Budapesta la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. O șatră de țigani s-a sedentarizat din vechime pe vatra localității. În ultimul secol populația evreiască, apoi și cea germană, au dispărut. S-a redus foarte mult componenta etnică maghiara. Un număr însemnat de familii din alte zone ale țării, în special din Moldova și Ardeal
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
constituite În văile cultivate cu orez. Problema depășea Însă nivelul geografiei regionale. Nomazii și păstorii (cum ar fi berberii și beduinii), vânătorii-culegători, țiganii, vagabonzii, oamenii fără casă, grupurile itinerante, sclavii fugari și șerbii au deranjat Întotdeauna statul. Eforturile de a sedentariza definitiv aceste populații par să facă parte dintr-un proiect permanent al statelor, care Însă a fost rareori Încununat de succes. Pe măsură ce am analizat aceste eforturi de sedentarizare, am ajuns să le văd ca pe o Încercare a statului de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
aceștia În regiunea din jurul curții, nu pentru a spori teritoriile regatului. O populație productivă și În creștere, stabilită pe pământurile capitalei regale, era un mai bun indicator al puterii statului decât Întinderea acestuia. Așadar, statul precolonial avea interesul vital să sedentarizeze populația, adică să creeze așezări fixe permanente. Cu cât densitatea de indivizi era mai mare - și cu condiția ca aceștia să producă un surplus economic - cu atât erau mai ușor de obținut cereale, forță de muncă și recruți. În cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
a determinat și o scădere demografică în rândul băștinașilor, s-a înregistrat și în alte părți ale Europei, cum a fost cazul populației din Bazinul Nistrului refugiată spre nord, din fața nomazilor. Ulterior, în condițiile retragerii turanicilor, cei rămași s-au sedentarizat (în prima parte a veacului al XIII-lea), iar pericolul invaziei mongole asupra teritoriului românesc a favorizat o apropiere româno-cumană. Prezența numărul redus al defuncților din mormintele izolate păgâne (unul, maxim doi), descoperite în Bazinul Bârladului, dar și în alte
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
nevoie cei capabili doar În meserii care nu sunt căutate În UE sau peste ocean, dar aceștia nu dețin poziții puternice nici aici. Sunt capabilii-onești, meserie fără căutare În viața noastră socială. Cei ce rămân sunt adesea nevoiți să se sedentarizeze, meseriile lor fiind suprasolicitate și În Vest. Dar mult mai mulți sunt cei care n-au altă șansă decât să Își conserve pozițiile și puterea de aici prin atașament față de noii bogați și noii dominanți, prin oportunism. Avem exemple vizibile
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]