105 matches
-
gradul de dezvoltare în diferite zone din interiorul unităților administrativ-teritoriale. Una dintre categoriile afectate de lipsa de locuințe este reprezentată de persoanele de etnie romă, ca urmare a participării mai scăzute la educație, discriminării și ocupării reduse. Factorii istorici (adică sedentarizarea forțată începând cu anii ‘50) au generat apariția fenomenului așezărilor informale. Locuitorii acestor așezări sunt afectați de nesiguranța locuirii, în absența titlurilor de proprietate sau a formelor legale de ocupare, a accesului scăzut la serviciile și utilitățile publice, iar sănătatea
STRATEGIE NAŢIONALĂ din 29 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/257811]
-
definite de obiectivele SEVESO, ale infrastructurilor tehnico-publice și așa mai departe), unele așezări informale pun în pericol siguranța și sănătatea locuitorilor lor. ” Principalul factor care a dus la apariția primelor nuclee de așezări informale este istoric și este legat de sedentarizarea forțată a romilor în perioada comunistă, începând cu 1948 . Împreună cu sistematizarea forțată a satelor, populația de romi s-a mutat adesea în unități locative la marginea orașelor și satelor, în special în zonele urbane sărace sau în așezările semi
STRATEGIE NAŢIONALĂ din 29 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/257811]
-
este profesor la o școală din Șomcuța Mare. În interviul pe care cei doi i l-au luat cu un an în urmă, Lakatos vorbește despre situația romilor, spunând că România „nu e țara noastră”: romii sunt neamuri voiajoare, iar sedentarizarea forțată a făcut ca această cultură nomadă să aibă de suferit. Într- o cultură purificată de nomadism, romii provoacă uneori marginile lumii stabile, spune el, fiind poate incapabili s-o accepte până la capăt. „Nu e țara noastră” dă și titlul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4721_a_6046]
-
el știe să transmită cunoștințe din generație în generație. Istoria omului poate săînceapă. Tot ce a învățat până acum vreme de două milioane de ani îi va servi pentru a construi ființa care suntem noi. Și ceea ce vom deveni. Ritualizare și sedentarizare în acea epocă - așadar acum 30 000 de ani -, unii oameni începeau, fără îndoială, să viseze la o lume ideală, fără nici un neajuns și în care să-și regăsească strămoșii. Cu alte cuvinte, apare ideea unei forțe supreme, vitale, ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
populații apărute în decursul zecilor de mii de ani în Africa, cum sunt negroizii de pildă. Au făcut acest lucru pentru a-și apăra modul de viața de vânător-culegător nomad, în fața unor populații care trecuseră deja la practicarea agriculturii și sedentarizare, cum sunt de pildă frații lor hotentoții. Așa se face ca azi boșimanii sunt cei mai bine adaptați oameni la traiul în ținut secetos, știind să supraviețuiască cu apa extrem de puțină și nu cu clasicul 2,5 l de apă
LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT de DORU SICOE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350863_a_352192]
-
directivele Comitetului Central, care-1 finanțează. Mai tîrziu, criticile lui Kiraly vor deveni mai dure: regimul Ceaușescu este relicvă a stalinismului, declară el în 1987, într-o publicație a samizdatului ungar Beszelo. Politica Bucureștiului asimilează: în cazul minorității țigănești, proiectul urmărește sedentarizarea unei populații nomade a cărei imagine este negativă pentru opinia publică. Țiganii sînt foști sclavi ajunși pe teritoriul României spre sfîrșitul secolului XIII. Originea condiției lor de sclavi este obscură, numărul lor în anii '70 este nesigur. Statisticile îi uită
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
organismele social-politice ale populației autohtone și autoritatea politică și militară a migratorilor au luat forma unor raporturi de dominație politică asupra populației autohtone, cu menținerea formelor de organizare tradiționale ale acesteia. Relațiile cu populațiile migratoare aveau să ducă treptat la sedentarizarea acestora este cazul slavilor -, la integrarea în timp a acestora în sânul comunităților autohtone. În momentul pătrunderii slavilor pe teritoriul carpato-dunărean, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, ei se găseau în faza de destrămare a societății gentilice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și slavii care locuiau țările acestea".25 Creștinarea ungurilor După așezarea lor în Panonia, pe văile Tisei și ale Dunării, ungurii au continuat o vreme expedițiile de pradă spre apus dar și spre est. Dar, treptat, după încetarea incursiunilor și sedentarizarea lor, în evoluția ungurilor s-a produs un eveniment decisiv: creștinarea lor. La început, ungurii au primit printre ei în vederea convertirii, misionari greci (bizantini). În a doua jumătate a secolului al X-lea, ducele (principele) Gyula mergea la Constantinopol, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriile din est, de-a lungul văilor Crișurilor, Mureșului și Someșului, grupurile de păstori maghiari s-au străduit să aducă sub controlul lor și principalele puncte de exploatare a metalelor și a sării. Modul de viață nomad și tendința spre sedentarizare se manifestă spre sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, stimulată și de adoptarea creștinismului latin, în jurul anului 1000, sub regele Ștefan cel Sfânt. Pătrunderea ungurilor la est de Tisa, în Crișana, Banat și Transilvania, e
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
începutul secolului al XIII-lea, politica papală miza pe creștinarea cumanilor și atragerea lor la catolicism. În 1227, papa Grigore IX aprecia că "autoritatea apostolică s-a bucurat întotdeauna de mare prețuire în Cumania". În 1228, el constata dorința de sedentarizare a cumanilor. Politica papală își arăta roadele: călugării dominicani din regatul Ungariei au contribuit la înființarea unui "episcopat catolic", în frunte cu Teodoric, în Milcovia, localizarea sa este incertă, undeva în apropierea Țării Bârsei, în nord-estul Munteniei și sud-vestul Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca și cele etnice și religioase, au împiedicat asimilarea și chiar apropierea între autohtoni și alogeni. În sânul societății nomade nu s-a conturat orientarea spre viața sedentară pe scară largă, ci doar forme izolate, pe alocuri. Situațiile rare de sedentarizare și creștinare a turanicilor nomazi s-au produs doar sub presiunea unor factori externi, în urma izgonirii lor din pășunile bogate de către alți nomazi sau refugierii în statele creștine vecine (de pildă, cumanii s-au retras în Ungaria). Înainte de invazia mongolă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
suficient de puternice pentru a controla formațiunile politice din această regiune. Acțiunile militare și eforturile spirituale ale călugărilor dominicani (predicatori), continuate apoi de ierarhia bisericească instituită în Cumania apuseană, odată cu înființarea episcopiei în teritoriile extra-carpatice, a intensificat considerabil procesul convertirii, sedentarizării și asimilării cumanilor în masa autohtonilor. Sedentarizarea cumanilor în aceste teritorii a fixat unele căpetenii aici, sub numele de "nobiles" și "reges", de fapt, foști conducători de ginți și triburi. În acest mod, cu ajutorul cumanilor, cu forțele militare ale românilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
politice din această regiune. Acțiunile militare și eforturile spirituale ale călugărilor dominicani (predicatori), continuate apoi de ierarhia bisericească instituită în Cumania apuseană, odată cu înființarea episcopiei în teritoriile extra-carpatice, a intensificat considerabil procesul convertirii, sedentarizării și asimilării cumanilor în masa autohtonilor. Sedentarizarea cumanilor în aceste teritorii a fixat unele căpetenii aici, sub numele de "nobiles" și "reges", de fapt, foști conducători de ginți și triburi. În acest mod, cu ajutorul cumanilor, cu forțele militare ale românilor (autohtonilor) și ale coloniștilor aduși în regiune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de vînătoare propriu, cu itinerarii sezoniere și cu puncte de alimentare. După cum ne reamintește Leroi-Gourhan, "dacă omul ar fi avut o dantură și un stomac de rumegătoare, bazele sociologiei ar fi fost în mod radical diferite". Fixarea pe teritoriu sau sedentarizarea, ca amprentă filogenetică alături de foarte severele contrapartide religioase și de sistemele simbolice, este una dintre aceste constrîngeri naturale (mai sînt și altele) pe care extrapolările utopice ale osanalelor aduse inovației le ignoră cu aroganță. Obligativitatea universală către particularitate, care la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
conserva și capăta stabilitate în afara compartimentului. Mediile de gîndire trec, gîndirea rămîne. Nu mai trăim în cort, dar ocupăm ilegal locuința Dumnezeului lui Abraham și al lui Iacob. Și matematica a părăsit fără regrete micul canton grecesc. Dumnezeu a rezistat sedentarizării și automobilului, scenariului schimbării de decor care a inspirat și favorizat conceperea sa. Ideile de fapt nu sînt pluguri, și dacă o producție simbolică s-ar reduce la o infrastructură materială, n-am mai putea înțelege Biblia, n-am putea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
civilizației noastre caracterul unei opere de artă" (Vianu, 1998: 352). Capitolul XV Imposibila comunitate? Dintotdeauna au existat societăți mai avansate decât altele, fie economic, fie tehnologic, fie cultural, fie din multe alte puncte de vedere, acestea fiind deseori conexate. Colonizare, sedentarizare, utilizarea sclavilor, dominație, feudalizare, etatizare, colonizare, renaștere, modernizare, urbanizare ș.a.m.d. au fost etape prin care unii au trecut iar alții "au fost trecuți". Toate au fost procese cruciale la momentele respective și de asemenea piloni esențiali în structurarea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
itinerante, sclavii fugari și șerbii au deranjat Întotdeauna statul. Eforturile de a sedentariza definitiv aceste populații par să facă parte dintr-un proiect permanent al statelor, care Însă a fost rareori Încununat de succes. Pe măsură ce am analizat aceste eforturi de sedentarizare, am ajuns să le văd ca pe o Încercare a statului de a face societatea mai lizibilă, de a aranja populația astfel Încât funcțiile statale clasice - de impozitare, recrutare și prevenire a revoltelor - să fie mai ușor de Îndeplinit. După ce am
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
dezvoltare din țările lumii a treia și ale Europei de Est dintr-o perspectivă nouă și utilă. Însă cuvântul „eșec” este prea blând pentru a desemna dezastrele la care mă refer. „Marele salt Înainte” din China, colectivizarea din Rusia și sedentarizarea forțată din Tanzania, Mozambic și Etiopia se numără printre cele mai mari tragedii umane ale secolului al XX-lea atât din punctul de vedere al vieților pierdute, cât și al vieților iremediabil distruse. Mai puțin dramatică, dar la un nivel
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ale urbaniștilor și revoluționarilor În contrast cu viziunile critice ce pun accentul pe proces, complexitate și adaptare permanentă. Utopiștii sunt Le Corbuseir și Lenin, iar criticii lor formidabili, Jane Jacobs și Rosa Luxemburg. Capitolele 6 și 7 vor prezenta colectivizarea sovietică și sedentarizarea forțată din Tanzania, procese ce ilustrează faptul că soluțiile autoritare și schematice menite creșterii producției și implementării ordinii sociale eșuează inevitabil atunci când exclud patrimoniul de cunoștințe utile Încorporat În practicile locale. (O primă versiune a lucrării conținea un studiu de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sau considerarea ca fiind constante a tuturor variabilelor, cu excepția celor care influențau În mod direct productivitatea speciilor selectate și prețul cultivării și al scoaterii lor din pădure. După cum vom vedea atunci când vom vorbi despre planificarea urbană, teorii revoluționare, colectivizare și sedentarizare, această viziune tehnică a ajuns să fie subminată de o Întreagă lume care fusese pusă Între paranteze. În Germania, consecințele negative din punct de vedere biologic și economic, În cele din urmă ale pădurii simplificate au devenit dureros de evidente
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
străin localnicilor, unde era impus de către cuceritorii străini care se serveau de un limbaj și un context instituțional incomprehensibil și unde practicile locale nu aveau nimic În comun cu proprietatea individuală absolută - urmările au fost profunde. De pildă, În India, sedentarizarea a determinat crearea unei noi clase. Plătind impozitele pe teren, membrii acesteia au devenit proprietari absoluți, cu dreptul de a lăsa moștenire și de a vinde pământul, situație fără precedent În regiune. În același timp, milioane de cultivatori, arendași și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fel de grădinărit social, menit să facă zona rurală, produsele și locuitorii ei elemente mai ușor identificabile și accesibile de la centru. Anumite aspecte ale acestor eforturi par, dacă nu universale, cel puțin foarte comune și ar putea fi definite ca „sedentarizare”, „concentrare” și „simplificare radicală” a așezărilor și culturilor. Ne vom ocupa aici mai În amănunt de două proiecte faimoase de simplificare agrară - colectivizarea din Uniunea Sovietică și satele ujamaa din Tanzania -, Încercând să punem În evidență atât logica politică mai
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și geografice preexistente care Încurajau sau descurajau formarea de state. Un obiectiv major al viitorilor conducători era acela de a crea și apoi de a extinde spațiile statale prin realizarea de lucrări de irigații, capturarea de noi supuși prin războaie, sedentarizarea forțată, codificarea religioasă și așa mai departe. Statul clasic dorea o populație concentrată, aflată la o distanță rezonabilă, care să producă o cantitate constantă de grâne ușor de transportat și de stocat, să plătească tribut și să ofere un surplus
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
frontieră ar fi fost autonome. Proiectele Autorității Federale de Dezvoltare a Teritoriului erau „blânde” versiuni civile ale noilor sate create În cadrul politicii de luptă contra insurgenților. Beneficiul obținut nu era atât profitul economic, cât extinderea spațiilor statale. Planurile statelor de sedentarizare și de creare a așezărilor planificate au funcționat rareori așa cum se anticipase - observații valabile și pentru Malaezia, și pentru alte zone. Ca și În cazul pădurii științifice și al orașelor cu structură de tip grilă, obiectivele de dezvoltare au scăpat
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și pentru a facilita noile forme de agricultură comunală privilegiate de politicile statului. În acest context, se pot găsi asemănări uimitoare Între ceea ce doreau Nyerere și Uniunea Națională Africană Tanzaniană (UNAT), pe de o parte, și programul de agricultură și sedentarizare inițiat de regimurile coloniale din Africa de Est, pe de altă parte. Aceste similitudini sugerează că proiectele statelor moderne preocupate de dezvoltare au În comun anumite trăsături generice. În afară de acest al doilea criteriu, care privește administrarea, mai putem identifica totuși
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]