17 matches
-
Brătianu ca ministru de interne , care irită cancelariile marilor puteri. Roșii aflați în opoziție adoptă o politică ce depășise limitele constituționale prin presă, agitații, dezbateri publice, se declară adepți ai ideilor republicane și colaborează cu comitetele republicane europene, sprijină acțiuni sedițioase în statele vecine și fac presiuni asupra lui Carol să-i aducă la putere. Pentru roșii, Carol este, de acum înainte, Prusacul, maimuța, etc și trebuie înlăturat, mai ales că încă existau pretendenți la tron din vechile familii domnitoare din
O MONOGRAFIE DE EXCEPȚIE DESPRE REPUBLICA DE LA PLOIEȘTI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1463604534.html [Corola-blog/BlogPost/342592_a_343921]
-
ales de Convenția Națională din Franța de trei departamente separate în 1792, Priestley a decis să se mute cu familia în America. La cinci săptămâni după ce Priestley a plecat, administrația lui William Pitt a început să aresteze radicalii pentru calomniile sedițioase, rezultând astfel Procesele de trădare din 1794. Membrii familiei Priestley au ajuns în New York City în 1794, unde au fost serbați de grupurile politice ce luptau pentru a obține adeziunea lui Priestley. Însă, el a refuzat rugămințile lor, sperând să
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
a 24-a divizii a Armatei SUA din Germania de Vest pentru distribuirea literaturii politicii de dreapta trupelor sale. Acțiunile ulterioare ale Walker în opoziție cu integrarea rasială, la Universitatea din Mississippi au dus la arestarea lui pentru insurecție, conspirație sedițioasă și alte capete de acuzare. A fost ținut temporar într-un spital de psihiatrie din ordinele fratelui Președintelui Kennedy, Ministrul de Justiție Robert Kennedy, dar un Mare Juriu a refuzat să-l inculpe. Marina Oswald a mărturisit că soțul i-
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
interior. ¶ Belgia este încorporată în Franța. Trupele franceze cuceresc Olanda. ¶ În Anglia caleasca regală a lui George al III-lea este atacată cu pietre; guvernul lui Pitt continuă atacurile împotriva radicalilor, culminînd în noiembrie și decembrie cu Legea împotriva Adunărilor Sedițioase și Legea împotriva Practicilor Trădării (Seditious Meetings Act; Treasonable Practices Act), care vor diminua mult agitația populară. ¶ Institutul Național de Stiinte și Arte din Paris înlocuiește Academia de Stiinte. ¶ Apare (și 1796) românul Wilhelm Meisters Lehrjahre de Goethe. ¶ Goethe afirmă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
beat. Acuză a venit însă cînd soldatul a jurat, la 15 august, în fața unui magistrat că în cursul acestui incident Blake l-ar fi atacat, ar fi strigat: "La naiba cu Regele" ("Damn the King"); și ar fi rostit cuvinte sedițioase, calificînd armata și poporul drept "sclavi", pe care Napoleon i-ar putea lesne cuceri. Blake a negat aceste acuzații, dar a fost silit să apară ulterior la tribunal. La 19 septembrie soții Blake pleacă din Felpham și se întorc la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Six Acts), menite să reprime mișcările radicale reformatoare: se interziceau orice întîlniri/ adunări a peste 50 de persoane; magistrații primeau puteri sporite spre a percheziționa casele pentru arme; se interziceau civililor să primească instrucție militară; erau întărite legile împotriva defăimărilor sedițioase; se limitau drepturile unui acuzat de a amîna procesul pentru a pregăti apărarea; erau mărite taxele impuse ziarelor (lovind în presa radicală). După 1820, radicalismul popular a intrat în declin, atît din cauza celor Șase Legi, dar și datorită îmbunătățirii situației
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
intelectual al unor Nichifor Crainic (cu ziarul Calendarul), al lui Nae Ionescu (cu ziarul Cuvîntul), al lui Traian Brăileanu. Dl Heinen propune, pentru curente de idei precum gîndirism și trăirism, termenul comun: neo-naționalism. Marșurile și toată agitația lor propagandistică erau sedițioase și antiguvernamentale. De aceea Legiunea a fost interzisă și în timpul guvernării Iorga-Argetoianu și sub guvernul Vaida Voevod, cînd ministru de Interne era Ion Mihalache și, în decembrie 1933, de I.G. Duca (la cererea stăruitoare a lui N. Titulescu), care are
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
artifexului, însă care cu atît mai vîrtos poartă revolta concretului înscrisă în gena eului empiric ce-i stă la temelie. Poetul Pavel Șușară nu e, cum s-a crezut, ironic, ci mai curînd sarcastic, nu e ludic, ci mai curînd sedițios. O seriozitate a ripostei primitive răzbate în cruzimea nu o dată clocotitoare a scriiturii d-sale de rafinat pe dos, voind parcă a răzbuna cu sete vasalitatea estetică puristă: "aș vrea să mă întreb de ce orbecăi singur/ acum în miez de
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
Gheorghe Grigurcu și Gelu Ionescu (acesta din urmă într-un comentariu radiofonic difuzat de Europa Liberă), au descifrat cu tâlc aluzia de fond la festivismul delirant al finalului de regim ceaușist. Până și motoul, aflăm, trimițând explicit la un vers sedițios al lui Arghezi („kitschul răbdat se-ntoarce în cuvinte”) putea da naștere la nenumărate suspiciuni, mai ales dacă ținem seama și de indicația care-l însoțea. Era vorba, despre un „text adaptat”, sintagmă deloc ingenuă. Tot astfel, „text adaptat” stătea
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
brâncușiene, o recunoaștere încă mai fulgurantă: Ťîn acele fotografii perfecte, scria eseistul italian, Grigorescu atinge atît în revelații, cît și în enigme, culmea poetică a magicului Man Ray.ť Să spunem că această inefabilă încărcătură, sezisantă și îngîndurată, a cristalizat sedițios în anii tocmai cînd creatorul se simțea împresurat, în România totalitară, de vicisitudini nu odată exasperante. Cum abia în veacul al III-lea, de loviri neîntrerupte și anarhică nesiguranță pe care le încerca Roma, explorarea spirituală prin artă își face
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
cu gheața lumii pururi înfiptă în meninge" (Cu gheața lumii pururi). Ar fi prea simplu (cu toate că adevărat!) să caracterizăm poezia lui Dorin Tudoran drept una politică. Avem impresia că, în fond, s-a produs într-însa o joncțiune între fibra sedițioasă nativă a bardului și reacția sa la un mediu acut inconfortabil, cel totalitar, impactul cu acesta jucînd rolul unui stimulent. Ceea ce contează din punct de vedere estetic este datul personal ireductibil al creației, indiferent de încadrarea ei epocală (fapt intențional
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
să surpe conveniențele și conivențele. O complicitate este totuși posibilă, chiar de dorit: prezența ordinatorului cu alaiul său de programe, care de care mai surprinzătoare. 5) Experimentalismul de azi, într-un fel mai puțin decât cel de ieri (frondor și sedițios), este adeptul supralicitărilor, jucându-și când rolul de nonconformist, obsedat și exhibiționist, alimentat de un anarhism funciar, când cel de personaj timid, tainic și plin de lirism, mânuind cu dexteritate deriziunea și gratuitatea (uneori, bine camuflate). 6) Mai abitir decât
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
posibileť". Mai mult decît natural, se simte atras către derivațiile "eretice" ale religiilor, precum isihasmul în ortodoxie, mistica Sfîntului Ioan al Crucii și Sfintei Teresa de Avila, hasidismul în iudaism, mistica sufistă în Islam etc. "Ereziile" împacă pornirea sa cîrtitoare, sedițioasă cu năzuința spre fondul primar al credințelor, conținînd aceleași simboluri, același adevăr ezoteric fundamental. Caz similar cu cele ale lui Blaga sau Cioran. Ne-am putea întreba: cum se împacă formula absurdului cu indenegabila componentă religioasă a spiritului ionescian? Semnificînd
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
de-asemenea, numai să poți să-i mai întâlnești și să le spui, chiar și cu prețul de a muri, că-i iubești exact așa cum sunt ei. Cum au fost”; dar și un strigăt de revoltă contra condiției umane al sedițioasei Tabita („ce fel de specie este asta, a oamenilor, de suportă să se miște pe suprafața pământului, când toți știu că dedesubt sunt numai morți destrămați și morminte”), și o împăcare cu viața, în ciuda morții consubstanțiale acesteia: „Moartea este sora
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
1 la catalog și lungă dizgrație. Banciu a săvârșit cu noi, ceea ce Comitetul mântuirii publice săvârșise altădată cu Franța. Ne-a unificat, ne-a organizat, ne-a dat o conștiință comună prin teroare. Conglomeratul de mici mentalități provinciale, cu tendințe sedițioase, a trebuit să dispară, să se topească într-o unitate, îngrozit de lunetele de ghilotină ale 3-iurilor și de siluetele de călăi ale 1-urilor. La sfârșitul semestrului I: buzoieni, câmpulungeni, giurgiuveni, bucureșteni dispăruseră; eram lăzăriști, iar în această corporație
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ei orașul urâciunii, civitas diaboli, iar Domițian, al doilea monstru după Nero, un alt mysterium iniquitatis. Creștinii închiși, disprețuitori față de onoruri și de bogății, străini afacerilor, fără orgoliul propriei romanități, apăreau în ochii lui Domițian ca o lume reacționară și sedițioasă, politic periculoasă și social pestiferă, iar în cei ai romanilor ca o populație contemptissima, vrednică de pedepse. Motivul oficial de acuzație care l-a condus pe Clement la execuție a fost impietatea, adică refuzul prestării cultului oficial și neobservarea riturilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
al Romei, a încercat să oprească invazia și opera distructivă a altor religii. Anterior lui, Nero (54-68), Domițian (81-96), Traian (98-117), Hadrian (117-138), Marcus Aurelius (161-180) și Septimius Severus (193-211) au persecutat creștinii văzuți cu suspiciune la curtea imperială, considerați sedițioși și încriminați chiar și pentru numele lor, nedoriți nici măcar social; ceilalți împărați i-au persecutat și pe adepții doctrinelor perverse. Acestea au fost cauzele politicii clare ale persecuției lui Decius, celelalte erau o reacție la politica lui Filip Arabul (247-249
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]