425 matches
-
îl contaminează inevitabil. Instinctul său îl împinge, printr-un reflex moral și social invincibil, cât mai aproape de Putere. Noua sa existență morală și culturală îl obligă, pe de altă parte, la o profundă modernizare. Personajul devine adesea grotesc: un dezrădăcinat, sedus subit de rock și sexy ! Mai ales în generația tânără, acest tip, fără identitate socială precisă, face adevărate ravagii. Cele două Românii (rurală și urbană, etnicist naționalistă și pro-europeană, tradiționalistă și modernistă) n-au ajuns încă și nici nu vor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aflăm acolo, gata să urmăm pe cineva, cu alte cuvinte există un număr de indivizi machiavelici care știu ce trebuie spus ca să fie urmați. Don Juan e machiavelic. El i-a spus frumoasei ce trebuia pentru ca aceasta să se lase sedusă. El anticipează, dar știe că o face în sensul corect, și nu se poate înșela. Omul machiavelic le spune celorlalți: Împreună vom fi cei mai frumoși". Sloganul în domeniul utilizării narcisismului: "Ei foarte urîți, noi cei mai frumoși" e sloganul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în pielea cărora ne strecurăm și plîngem sau alături de care ne bucurăm? Căci distincția aceea atît de subtil formulată de Julio Cortazar în al său Șotron, între cititorul femelă cel care, indiferent de sexul biologic, empatizează cu personajul, se lasă sedus, purtat, hipnotizat de narațiune și cititorul mascul, cel care își ia o distanță rece, lucidă, ironică față de text, este mereu valabilă. Și oricît ne-am feri să o recunoaștem, pînă la urmă mai toți facem parte din prima categorie. Fascinația
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
verbului creator și efectele de realitate pe care le declanșează. Cuvîntul scris devine anamorfoză a realului trăit, dar și a celui închipuit, asumîndu-și deplina (?) și periculoasa libertate a desprinderii, iar cititorul aproape că nu are de ales, e inevitabil complice, sedus, încîntat. Un autoportret narcisist și nostim, o reverie vibrantă în sonoritățile alintate ale limbilor întîlnite. Între adevărul faptelor și adevărul literelor, Olivier Rolin exersează cu grație mersul pe o sîrmă întinsă la mii de metri de pămînt, oscilînd cu talent
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de o neașteptată îndrăzneală și curiozitate fără umbră, care se opresc în trama verbală, încît parfumul ușor vetust și prețios al cărților sale reușește să inducă o stare vecină cu transa catarctică celor care cititori-femelă, vorba lui Cortazar se lasă seduși. Iată două fragmente din Barbă Albastră, ce reia povestea binecunoscută din altă perspectivă, cea în care orice ființă umană are dreptul la camera ei secretă, la un colțișor ferit, și e autorizată să pedepsească oricît de sever o intruziune. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sau a lui Flaubert. Scenele crude (jupuiri de viu, gâturi străpunse de săgeți, siluiri publice, masacrări sinistre) sunt și aici specialitatea scriitorului devotat sufletului bestial. În scrierile următoare Liviu Rebreanu lasă să se vadă oarecare dezorientare. Jar, romanul-poem al fetei seduse, Gorila, studiu al vieții politice, Amândoi, istoria polițistă a unei servitoare criminale, sunt de un interes artistic minim. HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU După o producție de pagini de jurnal vaporoase, interesante pentru psihologia și mai ales fiziologia femeii, Hortensia Papadat-Bengescu s-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
domeniul politic. Specificul comunicării politice este generat de statutul interlocutorilor, aflați pe poziții asimetrice: de o parte, politicienii și guvernanții, care recurg la limbaj în scopul legitimării puterii de care dispun, iar de cealaltă parte cetățenii, electoratul, care trebuie convins, sedus, determinat să gândească și să acționeze într-o anumită direcție. În acest sens, comunicarea politică este redusă deseori la comunicarea electorală și la marketingul politic, definindu-se prin strategii de persuasiune particulare, în funcție de finalitățile emitentului politic. Literatura de specialitate din
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și legitimitatea, în caz contrar, ele conduc spre amalgamul afectiv ce poate fi folosit în cazurile de manipulare. De altfel, Alex Muchielli introduce seducția în categoria manipulării relațiilor datorită capacității sale de a crea relații pozitive sau identități favorabile celui sedus. După acest autor, seducătorul, ca și vânzătorul, manipulează relația cu interlocutorul prin intermediul unei adevărate arte de adaptare la caracteristicile acestuia din urmă, artă care trebuie să rămână de ordinul implicitului și al inobservabilului. Bazându-se pe aparențe și pe strategia
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
structură a vrea/a face. Parret respinge ipoteza asemănărilor dintre seducție și manipulare pe baza următoarelor motive: a) seducția nu este intențională, ea nu vizează competența de acțiune a seducătorului, principiul intențional fiind străin atât subiectului seducător, cât și celui sedus. Seducția nu se conformează unei structuri a vrea/a face, ea nu urmărește performanțe sau convertiri, ci, așa cum interpretează Baudrillard Jurnalul seducătorului, seducția vizează maximizarea propriilor calități seducătoare ale subiectului; b) seducția nu implică un contract, ca în cazul manipulării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că ambiguitatea secretului și rolul său esențial jucat în această logică se reduc la "dramaturgia Ființei și a Neantului" în care se găsește "toposul esteticului"552. În zona esteticului, susține Parret, logica seducerii se impune atât seducătorului, cât și celui sedus, astfel încât ideea "strategiei" devine superfluă − logica seducției se prezintă atât ca derealizare, cât și ca desubiectivizare, instituind terenul aparențelor și al simulacrului. Astfel, una dintre ipotezele lui Jean Baudrillard pare a fi demonstrată dacă seducătorul este nimeni, iar seducția desubiectivizează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și ca desubiectivizare, instituind terenul aparențelor și al simulacrului. Astfel, una dintre ipotezele lui Jean Baudrillard pare a fi demonstrată dacă seducătorul este nimeni, iar seducția desubiectivizează, înseamnă că acesta nu deține decât rolul secund, provocarea aparținând, de fapt, obiectului sedus: "Subiectul nu poate decât să dorească, numai obiectul poate seduce"553. Seducătorul, devenit el însuși obiect al seducției, recreează efectul unei mișcări arhetipale care nu poate da greș. Astfel, seducătorul nu posedă argumente, el reprezintă prototipul estetului care se ghidează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a utilizării ei conștiente în contemporaneitate. În acest stadiu, majoritatea abordărilor teoretice prezentate schematic la începutul acestui subcapitol par a se aplica seducției (seducția ca persuadare aparținând logicii afectelor, crearea amalgamului afectiv, influențarea prin producerea iluziei unei alte identități subiectului sedus, utilizarea seducției ca simulacru sau înlocuitoare a unei argumentări etc.). Inserarea strategiilor seducătoare în discurs în vederea obținerii unor scopuri pragmatice, caracteristică acestor două stadii, poate susține ideea unei performativități a seducției, sub forma efectelor observabile în rândul unui public. De
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a modalității de alcătuire și lecturare a unui text, în particular, propunând grile noi de înțelegere a acestora. Mai mult decât atât, cele două propuneri teoretice se confruntă cu un pericol comun: complicitatea cu termenii, ideile sau tradiția deconstruită (respectiv, sedusă). Conștientizând faptul că orice deconstrucție a conceptelor filosofice se realizează în același limbaj "prim" al filosofiei, Derrida nu-și propune inventarea unui limbaj filosofic "paralel" celui deja existent, ci doar demascarea modului său de funcționare. În acest scop, Derrida va
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Ș-aci rece Înghețat, mă-nfiorez ceas pe ceas. Simț un prea dulce leșin, toate vinele-mi slăbesc, Niște sfîrșituri Îmi vin, De nici nu poci să suspin pînă de tot amorțesc.” Erotocritul a fost sedus prin vedere, Areti este sedusă pin cîntec. Neștiutoarea fată ascultă șase seri la rînd cîntecele Întristatului Orfeu și se Înspăimîntă, somnul Îi piere. Insomnia este, știm bine, primul semn al dulcei maladii. O comparație mai puțin obișnuită În poezia epocii arată nașterea sentimentului erotic: „De
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de căldură. O altă serie de contribuții este aceea a lucrărilor didactice scoase în editura Universității ieșene: Grigore Ureche (1969), Studii și articole despre Dosoftei, mitropolitul Moldovei (1975), Ion Neculce și alte studii de literatură română veche (1975) ș.a. Cercetător sedus de exactitatea amănuntului și de geografia interioară a unei personalități, avându-i drept modele pe profesorii Dan Simonescu și P.P. Panaitescu, L. a cultivat studiul aplicat, exact, dovedindu-se egal cu sine în insistenta obiectivare, în recursul la o expresie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287753_a_289082]
-
Anei Roșculeț nu se petrece numai la lumina clară a zilei, ci rămâne uneori obscur. (Ă). În Ana Roșculeț are loc o luptă Îndelungată dar explicabilă (Ă). S-ar putea obiecta că (Ă) Marin Preda se lasă În mare măsură sedus de idee a de a atribui Anei Roșculeț anumite comportări neprevăzute. Aceste gesturi și atitudini nu-și găsesc Însă motivarea În structura morală la care a ajuns În acel moment eroina. (Ă). Lenin subliniază două trăsături caracteristice ale procesului de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
regale. În 1717, Law își completează "sistemul" creînd Compania de Apus, cu un capital de 100 milioane, sub forma a 200.000 de acțiuni de cîte 500 de livre fiecare; Compania, numită în curînd "de Mississippi", primește monopolul valorificării Louisianei. Sedus, Regentul încearcă aventura: în decembrie 1718, Banca generală devine bancă regală, în timp ce Compania de Apus devine Compania Indiilor prin absorbția altor companii și își atribuie *ferma generală și monopolul tabacului și al fabricării monedei. Succesul răspunde reclamei extraordinare care este
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
programe avangardiste, textul afirmă valorile mișcărilor moderniste anterioare, care se vor potenta în sinteză integralista. Că eseist, S. se remarcă printr-o viziune lucida, echilibrând șocul paradoxurilor aparente și percutanta asocierilor cu totul insolite. Temperamental, poetul este un spirit neliniștit, sedus și totodată înspăimântat de modernitate, câștigat de poezia marilor orașe, de elanurile și ritmurile constructiviste, de spectacolul eclatant al tehnicii, în care vede un nou tip de sublim al umanului. Dar seducția modernității nu atenuează amărăciunea ,,conștiinței nefericite” a omului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
folosi sexualitatea pentru a fi la conducere social-politică. Există o relație profundă între sexul docil al unor femei și spiritul de autoritarism al mai marilor zilei. Dacă ești autoritar nu poți fi docil. Docilitatea sexului (adică sexul care se lasă sedus), compensează spiritul rigid și nesupus al unui mod autoritarist de a fi în politică. Astfel sexul și politica sunt în complementaritate de relații. Pentru că sufletul și spiritul erau în Antichitate ceva vizibil, scânteietor, manifest, cotidian, fără a avea reprezentarea modernă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
personajele lui Gib I. Mihăescu. Latura cinică de aventurier a locotenentului Ragaiac din romanul Rusoaica (1933), de exemplu, manifestată în relație cu Niculina, al cărei soț, contrabandistul Serghe Bălan, îi devine, până la capturare, bun "amic", sau în raport cu Marusea, frumoasa basarabeancă sedusă și părăsită în noaptea nunții acesteia cu profesorul Antinov, este contrabalansată de permanenta căutare și așteptare înfrigurată a tipului de femeie superioară, ireală, a "rusoaicei" întrupate mental din sterereotipii livrești și din dorințele sale nelămurite, căutare care îi pune în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
oraș Vaudreuil rezumată de Christian Bachmann și Nicole Leguennec. "La recensământul din 1982, noul oraș Vaudreuil, prevăzut să aibă 150 000 de locuitori, nu ajungea nici la 5 000 de suflete... Consilierii generali s-au indignat: "Suntem ca o tânără sedusă rămasă cu un copil în brațe!" Agricultorii expropriați se simt prădați. Rezidențele secundare ale vecinătății, abandonate la șes, încep să se degradeze. Angajările promise se topesc ca zăpada la soare. Toată lumea protestează, până și asociațiile pescarilor cu undița. Ce să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și conduite erotice interesate ce își folosesc farmecul și puterea de seducție pentru realizarea planurilor și împlinirea aspirațiilor, intereselor și dorințelor. Un fapt comun este și acela că partenerii cei care farmecă și seduc și cei ce sunt fermecați și seduși dispun unii de alții. Drept pseudocurtezane am considerat a fi unele împărătese, regine, prințese: Hatșepsut, Cleopatra, Valeria Messalina, Cai Zong, Theodora, Ecaterina cea Mare... care au uzat de farmecele lor pentru a accede la tronuri și a le lăsa urmașilor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ochii lui Caligula și buzele lui Marilyn Monroe”. Putea să intimideze și să constrângă așa cum nu mai făcuse nici un politician britanic de la Churchill Încoace, dar era În același timp seducătoare. Din 1979 până În 1990, Margaret Thatcher a intimidat, constrâns (și sedus) electoratul britanic, impunând o revoluție politică. „Thatcherismul” Însemna multe lucruri: piață liberă, impozite reduse, libertatea inițiativei, privatizarea industriei și serviciilor, „valori victoriene”, patriotism, „individ”. Unele dintre ele - măsurile economice - erau versiuni elaborate ale propunerilor care circulau atât În cercurile conservatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o instituție antisocială, în vechea mare adunare de altădată în care se vota cu unanimitate directivele partidului comunist. Samsarii, incurabilii care vând totul, uzurpatorii, au fost înscăunați prin lașitatea mulțimii care i-a votat cu ochii închiși și mintea înghețată, seduși iarăși de sloganele îmbrăcate în luciul hârbuit al minciunii. Copleșiți de sărăcie, mulți români, milioane, tineri mai ales și oameni valoroși, pleacă în străinătate în exil. Rupți de familie, copiii lor cresc orfani. Pentru ce se ascund permanent marile dezastre
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
același timp. Iată de ce l-au interesat pe Rodin, care a făcut după ele schițe interesante, pline de caracter și de o simplicitate rară, pentru că el mai mult ca oricare altul, poate reda mișcarea în câteva trăsături de creion [...]"517. Sedusă de linia schițelor lui Rodin, reflectând dinamica ancestrală a coregrafiei dansatoarelor cambodgiene, pictorița continua: "Rodin singur putea descifra enigma dinamismului și staticului (s.n.) acestei lumi îndepărtate"518. Cei doi termeni "tehnici" se vor transforma în titlurile a două tablouri care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]