16 matches
-
Cameleonul Soarta bietelor lacerte de copac e că-s incerte la culoare,-n zori îs roz, verzi, când umblă prin rogoz, albăstrui în lac, și sure printre blocuri gri... Obscure, dacă plouă,-n ceață spelbe, târguind, li-s, ca în selbe, solzii: policromi și-n febră; fac dungi albe lângă zebră. Pe ecran, dacă se plimbă, repede culoarea-și schimbă, amețindu-le, de lunea până luni, televiziunea. Cameleonul, - când, cu alte fiare,-n cerurile-nalte, între îngeri, va să suie -, poți
Jan Koneffke by Șerban Foarță [Corola-website/Journalistic/7485_a_8810]
-
-i mântui suffletul, mai înteiu prin Infernu, apoi la Purgatoriu, spre a {EminescuOpXI 162} fi dupo aqueasta condus în Cerul beatilor printr-o căllăusă mai demnă. Dante accepe, și ei plecă. În midlocul callii viețaei nostrae Me reaflai într-o selbă obscură, 3 Quoci callea directă era perdută. Nu e d-a spunne quît era de dură Astă selbă silvestra-aspră și forte 6 Quoci și în cuget reinnoe frica! E atât d-amară quît picu e mai morte, Ci spre a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în Cerul beatilor printr-o căllăusă mai demnă. Dante accepe, și ei plecă. În midlocul callii viețaei nostrae Me reaflai într-o selbă obscură, 3 Quoci callea directă era perdută. Nu e d-a spunne quît era de dură Astă selbă silvestra-aspră și forte 6 Quoci și în cuget reinnoe frica! E atât d-amară quît picu e mai morte, Ci spre a tracta d-el bine que aflaiu acolo 9 Spunne-voiu d-altele que avui-nainte: Cum iți întraiu, nu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al identității, și anume capacitatea ființei de a se afla într-o relație care să o definească prin însăși apartenența la aceasta, lucru posibil datorită faptului că filosoful german se referă la identic cu el însuși prin intermediul termenului același (das Selbe). În acest sens, asemănarea descrisă de relația A=A este interpretată prin intermediul ideii de co-apartenență sau de a aparține împreună, considerând astfel că gândirea și ființa își aparțin una alteia. Heidegger propune o abordare ambivalentă și bilaterală a relației dintre
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
aicea mi se pare că este cazul să citez o vorbă extraordinară a lui Hegel (nu știu dacă a luat-o din filozofia orientală, dar concordă cu gândirea orientală). Hegel spune : „Das Sein und das Nichts sind ein und das selbe”. Ființa și Nimicul sunt unul și același. Caragiale habar n-avea de Hegel, bineînțeles. Și cred că, dacă ar fi știut fraza asta, l-ar fi încântat și probabil că și-ar fi pus-o ca moto pentru opera lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dem Schicksale der Bukowina noch einem verjüngte Maßstäbe des Jhrige aufsuchte. Bukowina war, und er möchte sagen, ist noch eine goldene Brücke sowohl um in Ansehen der aussere Politik diese Nationen sich zuzuziehen, als in Ansehen der innere Politik sich selbe durch Jndustriegegenstände Zinsbar zu machen. F. Jm Jahr 1786 wurde Bukowina dem Politikum übergeben, und mit Galizien vereinigt. Die auffallenden traurigen Folge der damaligen Landesverwaltung machten es unbedingt nothwendig. Sie zeigten offenbar auf die ursache, und diese mussten nunmehr stehenden
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
allerhöchstens Dienste so ersprießlich und beförderlich daselbst seyn können. Bukowina ist ein Land, das mit der Moldau in der engsten Verbindung steht, und dessen Behandlung und Schicksal auf die Gefühle und Entschliessungen der Moldau und Wallachei einen entscheidenden Einfluss hat; selbe ist bei der damahligen politischen Lage der Moldau in Ansehung ihrer neuen Gränzen und Verhältnisse gegen Osten von der äussersten Wichtigkeit geworden. Es ist wider der Natur dieser Bittschrift den Zustand und Verhältnisse der Bukowina hier gehörig darzustellen. Die pfysiche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
einzelnen diessfälligen Arbeiten sind weggelassen)2. Erinnerung. Die Umstände der herumirrenden Zigeiner sogenannten Lingularen betreffend, dass sie sich mit dem Ackerbau, vorzüglich aber mit der Industrie abgeben und ihre Behandlung. Das Waldwesen betreffend. Wo es an Waldungen mangelt? und wie selbe zu schönen sind? Die Errichtung und Einrichtung zweyer Messen zu Czernowitz und zu Suczawa betreffend. Die weltliche Wirtschaft der Bukowiner Geistlichen, oder Religionsgüter betreffend, wie sie den Lokalumständen gemäss auf die wohlfeileste. und vortheilhafteste Art einzurichten wäre. Das Salzweesen betreffend
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Jerusalem gehörten. Erinnerung. Die Verhältniss der Bukowiner Grundherren gegen einander in Ansehung der wechselseitigen Besitzungen ihrer Unterthanen betreffend und wie solche zu regulieren wären. Das Steuerweesen betreffend Die Waldungen betreffend, dass die Gallizische Waldordnung den Lokalumständen allenfalls angemessen wäre, wird selbe ohne weiters der Landesadministrazion vorzuschreiben, von dem Bittwerber mit Abänderungen, und Zusätzen übersetzt, und hingeschickt. Der Aufsatz. Die Auseinandersetzung der Güter, und sonstigen Besitzungen der aus Gallizien nach der Bukowina zu Suczawa übersetzten Reliquien des Johann Novi betreffend. Erinnerung. In
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
un glas vom fi suind în tine Cum Heine sună-ntr-însul versul got. PROTOCOL AL UNUI CLUB MATEI CARAGIALE Președintelui de onoare Al. Rosetti "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile", Orchidee! nu ești însăși arta marelui Matei: Cu a selbelor cădere în corole și mantile Sau cu Anzii albi, în funduri, ca o moarte de Protei? Traducere din Heinrich Heine. - Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale, Sub sărutul muștei Mima somptuos ca un manșon, Locuiește, cetluită, somnurile-i seminale În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-n tron de aur să domnească lumi rebele Și iubind-o fără margini, scrie: visul de poet. {EminescuOpI 33} {EminescuOpI 34} {EminescuOpI 35} Sau visând cu doina tristă a voinicului de munte, Visul apelor adânce și a stîncelor cărunte, Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal, El deșteaptă-n sânul nostru dorul țării cei străbune, El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel mare, zimbrul sombru și regal. ...................................... Iară noi? noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe sdrobite, Mici de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și-n stelele de foc, Cînta-te-aș ca și râul cel scuturat de spume În nopți ce stau pe loc. Și aș primbla durerea-mi pe mări necunoscute, Prin stânci ce stau în aer, prin munți cu cap de fier, Prin selbele bătrâne și prin pustii tăcute - Prin nourii din cer. Pîn-ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca, Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun Și aș culca în piatră inima mea adâncă, Cu dorul ei nebun
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și-n stelele de foc, Cînta-te-aș ca și râul cel scuturat de spume În nopți ce stau pe loc. Și aș primbla durerea-mi pe mări necunoscute, Prin stânci ce stau în aer, prin munți cu cap de fier, Prin selbele bătrâne și prin pustii tăcute - Prin nourii din cer. Pîn-ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca, Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun Și aș culca în piatră inima mea adâncă, Cu dorul ei nebun
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Călin în sus l-ardică și-l trântește la pământ De sun oasele ca hârburi și sbor aripele-n vânt. Îl omoară. Apoi zice: Rămâi fata mea cu bine. Merg să scap pe sora mare și să auzim de bine. Trece selbele - argintoase, trece-o vale, un colcantaur 415Pînă vede dinainte-i răsărind pădurea de - aur. Mult frumoasă e pădurea cu-a ei trunchi de aur roș Ce în frunza lor cea moale suspinau întunecoși. Iarba lin călătorește, o peteală stătătoare Ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de blândă. Din ochii ei azurul tot sufletul răpea, Din buză-i toată vorba "amor, amor" zicea. De fapt, franțuzismele și italienismele sunt prea multe pentru o operă poetică: verdură, mund, vermeliu, eclatant, nemic, vil, folastru, gueră, famă, donzelă, capelură, selbă etc. Și muntenismul e reprobabil: ăla, d-alea, a Românie. Depărățeanu espaniolizează (a tradus din Cancioneros de Romances și din Gil Vicente), dar în fond e un petrarchist, și, cu toate bizareriile lui verbale, el a împămîntenit dintre primii extazul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
animal (cu documentație fantastică), remarcabilă e viteza prozodică: Moartea iarăși scofâlcită Și-nvelită În lințolu-i infernal, Cu o coasă la spinare Fuge tare, Fuge tare tot pe cal! Când fantastic zbiară surle, Și să urle, Face munții, ape, mal, Noaptea-n selba cea obscură, Mi se-ncură Riga Elfilor pe cal! Depărățeanu e un bucolic în stilul Salvator Rosa, cu tablouri imense, fără sălbăticii, poiene mari cu aburi ce se strâng sub lună, în ruină sombră populată de ciovlice și bufnițe. Teatrul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]