111 matches
-
Vasile Igna I. (Selva caducifolia) Vederea aceea îi făcea plăcere. Sau frică. Nimeni nu știa care e granița dintre ele, nimeni nu aducea ochiul până în apropierea ei să pătrundă în mijlocul cărnii, a fibrelor ce alcătuiau țesătura ei misterioasă. Din zilele vechi veneau colinde cu
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
plăceri neguțător lăsând în urma ta ferice un trib de farisei și-un dor de judecată fără price. Oho, să beau vârtos orice absint și-ambrozii ce beau zeii oho, să beau vârtos orice în rând cu oile și mieii. IV. ( Selva perennifolia) Îndelungată îi fu călătoria și ceața și fumul au stat adeseori vrășmași drumului drept și vederii luminii. Un motan capricios îi tăia uneori calea și lăsa urme de păr negru pe amprenta sandalelor: "o, prieteni, voi nici nu bănuiți
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
despre un coleg din tinerețea universitară, Saul Zarutas, etnolog atras irezistibil de o cultură amazoniană, alternează cu povestirile pline de poezie ale unui povestaș, perso- naj enigmatic, depozitar al memoriei colective și garant al unității unei mici comunități pierdute în selva peruviană. Mario Vargas Llosa: Povestașul. Editura Humanitas, București, 2003. Preț: 125 000 lei. Fresca pasiunilor Romanul epistolar al cunoscutului prozator italian este o extraordinară frescă a pasiunilor umane. Cartea este alcătuită din 17 scrisori de dragoste aparținând unor personaje masculine
Agenda2003-15-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280900_a_282229]
-
deocamdată primul din creația Dvs. tradus în limba română. Cum v-a venit ideea de a scrie acest roman și cât din el este ficțiune și cât realitate? Nuria Amat: Cu peste treizeci de ani în urmă am trăit în selva columbiană, într-un spațiu identic cu cel descris în roman. Am stat acolo șase luni în 1975, exact ca protagonista cărții mele. În perioada aceea lucrurile decurgeau așa cum le descriu eu în carte: foamete, fără albi, fără misionari, fără drumuri
Nuria Amat Sîntem aleși pentru anumite lucruri by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8614_a_9939]
-
poartă, din 6 metri, în minutul 5. În minutul 17, Costin Curlea a înscris, dar golul a fost anulat pe motiv de ofsaid. Dacă în primele 30 de minute gazdele nu au pus nicio problemă defensivei române, în minutul 34, Selva a expediat mingea cu capul puțin peste poartă lui Tătărușanu, la un corner. Practic, niciuna dintre echipe nu a reușit să expedieze vreun șut pe spațiul porții adverse în prima repriză. După pauză, aspectul jocului nu s-a schimbat, românii
România a obţinut o victorie subţire cu San Marino, scor 1-0 () [Corola-journal/Journalistic/76692_a_78017]
-
bun» decât unul de-al nostru, prețuit de critică azi. Tabloul e nuclear, apocaliptic. Niciodată-n istorie exigența n-a fost mai mare, pragul mai înalt. Dacă Dante-ar fi trăit la Iași și-ar fi avut 35 de ani în selva lui oscură, l-am fi belit ieri de nu se vedea. De fapt, te-ntrebi, ce vrem de la o carte, de unde extremismu-ăsta gen Savonarola? Prin ce merităm noi și lumea noastră (un fund de lume) o carte minunată și perfectă
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
fundamentală este această observație, cititorul poate constata singur, comparând binecunoscutul început al operei lui Dante, în original și în traducerile de referință ale lui Marian Papahagi și Etei Boeriu: „Nel mezzo del camin di nostra vita/ mi ritrovai per una selva oscura/ ché la diritta via era smarrita./ Ahi quanto a dir qual era è cosa dura/ esta selva selvaggia e aspra e forte/ che nel pensier rinova la paura!/ Tant’è amara che poco è più morte;/ ma per trattar
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
în traducerile de referință ale lui Marian Papahagi și Etei Boeriu: „Nel mezzo del camin di nostra vita/ mi ritrovai per una selva oscura/ ché la diritta via era smarrita./ Ahi quanto a dir qual era è cosa dura/ esta selva selvaggia e aspra e forte/ che nel pensier rinova la paura!/ Tant’è amara che poco è più morte;/ ma per trattar del ben ch’i vi trovai,/ dirò de l’altre cose ch’i v’ho scorte” Marian Papahagi
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
poate metamorfoza în contrariul ei, așa cum dar poate însemna și însă, și cadou, ceva care din opreliște devine cale de acces. De ce am oare impresia că la sute de ani distanță de Dante, ne regăsim, grație acestui volum, în fața unei selva oscura di simboli, o pădure virgină aproape, luxuriantă de simboluri nedescifrate încă, sau a căror semnificație a fost uitată, escamotată de scurgerea nisipului prin clepsidrele Timpului ... ? Căci trecerile succesive prin diversele stări ale sufletului (corespunzătoare cvasi literal stărilor materiei, întrupată
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
opera timpurii ale lui Verdi, ea va deschide ciclul “Viva Verdi” al New York Grand Opera Company care se va desfășura pe perioada 1994 2007 și care va prezenta toate creațiile verdiene în ordine cronologică sub baghetă dirijorului american, Vincent La Selva. Compania Bronx Opera (NYC) va reprezenta Un giorno di regno de două ori, în 1983 și 1994. În anul 2008 Opera della Luna va prezenta o adaptare a operei în limba engleză, o versiune în care acțiunea operei este mutată
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
abia în anul 1966 într-un concert la Carnegie Hall cu Teresa Stratas în rolul titular. Prima montare a operei a avut loc în anul 1976 la Brooklin Academy of Music (azi New York Grand Opera) la inițiativa lui Vincent La Selva. În anul 1983 NYGO a reluat opera Giovanna d’Arco pentru că în 1995 să o includă în festivalul “Viva Verdi!” care avea să prezinte integrală creațiilor verdiene în ordine cronologică. O altă reprezentație notabilă cu opera Giovanna d’Arco din
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Orchestră Operei din New York în Februarie 1975. În Statele Unite, Operă din Sân Diego a montat opera în timpul Verdi Festival, mai exact în vara anului 1984 având-o în distribuție pe Joan Sutherland în rolul Amaliei. De remarcat că Vincent La Selva (în prezent New York Grand Opera) a avut-o în curajul să încerce în 1989 o primă nouă reprezentare a operei I masnadieri din ultimii 127 de ani dar opera avea să apară abia în 1996 ca parte integrantă a ciclului
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un libret tradus în limba engleză. Foarte adesea se considera în mod eronat că premieră americană a operei a fost oferită de către Sarah Caldwell și Opera Company of Boston pe 17 Februari 1978. Oricum premieră operei oferită de către Vincent La Selva și New York Grand Opera la Brooklyn Academy of Music pe 4 Iunie 1976 cu Richard Taylor (Stiffelio) și Normă French (Lină) a precedat mai-sus menționată premieră. Începând cu 1979 studioul de înregistări sub conducerea lui Lamberto Gardelli, cu José Carreras
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un vârtej de bule de aer. Ieși, zbătându-se, și imediat se scufundă iarăși, și din nou ieși; începu să înoate fără pricepere, cum învățase în copilărie, când mergea să facă baie cu prietenii săi în torentele înspumate ce străbăteau Selva Nera. Rhonul însă era altfel. Pricepu repede că nu putea face altceva decât să încerce să plutească și să se lase dus de curent, care-l purta vijelios printre malurile abrupte, acoperite de o vegetație abundentă. începură să-l părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de aer? O luptă zadarnică, în care pierduse atât de mult timp, atât de multe puteri și atât de mulți prieteni! Zâmbi în sinea lui: schimbase pușca cu o plasă și vietnamezii, cu fluturii... Înlocuise războiul cu pacea; orașul, cu selva; mulțimea, cu singurătatea... Fumul, cu aerul; vacarmul, cu tăcerea; spaima, cu liniștea... Fabricile, cu arborii; mașina, cu caiacul; uniforma, cu goliciunea... Ordinele, cu libertatea; moartea, cu viața; urâtul, cu frumosul... „Civilizația“, cu Natura... În urmă, rămăseseră Chicago și Vietnamul, frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mlaștină, sub coliba lui. Le văzuse când a înfipt piloții. Erau diamante de bună calitate, dintre cele cu care se împodobesc stelele de cinema și care atrăgeau în inima selvei garimpeira și aventurieri din lumea largă. Erau diamante care transformau selva într-un infern de ură și de egoism, care pricinuiau încăierări și morți, care le chemau cu scânteierea lor pe toate prostituatele de pe Amazon, de la Iquitos până la Belem, de la Manaus până la Porto Velho. „Un diamant de bună calitate“, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
hrană. — Și la întoarcere...? o întrebă el cu voce joasă. Cum o să te descurci dacă vântul nu te mai ajută să apleci firul de iarbă? Sau îți închipui că ai reuși de una singură? Îți faci iluzii! Te dai mare! Selva fu năpădită de miros de pește fript, care îl făcu să se ridice de pe jos și să grăbească pasul... „Binecuvântează, Doamne, bucatele pe care le vom primi prin marea ta milostivire ...“ și îți aduc ție mulțumiri, oh, Doamne, că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ca pentru sine. Nu te-ai gândit niciodată să scrii o carte? — Nu cred că am ceva de povestit. — Poți să povestești toate astea, viața ta aici, felul în care te descurci în lumea asta. — E ușor de rezumat: iubesc selva și de aceea îmi e ușor să mă descurc în ea. Selva, o iubești sau te temi de ea, și cui îi e frică a pierdut bătălia. — Sunt și alte lucruri pe care le-ai putea povesti. Nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu cred că am ceva de povestit. — Poți să povestești toate astea, viața ta aici, felul în care te descurci în lumea asta. — E ușor de rezumat: iubesc selva și de aceea îmi e ușor să mă descurc în ea. Selva, o iubești sau te temi de ea, și cui îi e frică a pierdut bătălia. — Sunt și alte lucruri pe care le-ai putea povesti. Nimeni n-a scris vreodată o carte bună despre asta. E o lume aparte prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu vreau să mă mai întorc la Santa Marta. Detest locul ăla. Este în Amazonia, dar ai crede că cei care locuiesc acolo îl urăsc Luptă să scape de el, să se prefacă a fi departe... Încearcă să uite de selva care-i înconjoară și, tocmai de aceea, selva îi devorează. — Acum a început să capete importanță. Petroliștii americani merg acolo la sfârșit de săptămână. În curând vor sosi, după cum se spune, și tehnicienii șoselei. Sunt deja trei baruri, un hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Marta. Detest locul ăla. Este în Amazonia, dar ai crede că cei care locuiesc acolo îl urăsc Luptă să scape de el, să se prefacă a fi departe... Încearcă să uite de selva care-i înconjoară și, tocmai de aceea, selva îi devorează. — Acum a început să capete importanță. Petroliștii americani merg acolo la sfârșit de săptămână. În curând vor sosi, după cum se spune, și tehnicienii șoselei. Sunt deja trei baruri, un hotel cu restaurant și chiar și două case de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
observă cerul ce începea să se coloreze în roșu spre asfințit și clătină din cap convins: Nu - spuse el cu hotărâre. Nu sunt eu nebunul. De asta sunt sigur. Înaintau foarte încet, atenți la cel mai mic semn de pericol. Selva devenea din ce în ce mai deasă, mai istovitoare, mai călduroasă. Ultimul teren mlăștinos pe care îl trecură îi acoperi cu noroi, și acest noroi, acum uscat, devenise o crustă. — Ce loc de căcat! — Liniște! Își continuară marșul cu lovituri de macete, deschizându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
găsi mânerul gros al harponului și scoase un țipăt scurt, lovind cu mâna deschisă suprafața apei. Strigătului lui - care putea fi luat drept cel al unei maimuțe căzând în mlaștină dintr-un copac - îi urmă o lungă tăcere, de parcă toată selva ar fi fost atentă la acest incident. Apoi, apele se umplură de freamăt, începură să se agite aproape imperceptibil și, din cele patru puncte cardinale, ciudate umbre, fără o formă definită, se furișară spre ambarcațiune. Cu simțurile în stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înăbușit al unui avion zburând jos, dar, încetul cu încetul, sunetul ca un „puf-puf“ devenea din ce în ce mai monoton, mai tare, mai clar. Își ridică privirea. La vărsarea râușorului, stârci și papagali se înălțau în zbor, speriați de zarva ciudată ce cotropea selva, și vreo sută de „maimuțe-păianjen“ fugiră din ramură în ramură, zbierând isterice. Minutele, secundele deveniră infinit mai lungi pe măsură ce „puf-puf“ se apropia și mai că i se putea ghici itinerarul din zburătăceala pe care o pricinuia viețuitoarelor din desișuri. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
umezeală de sută la sută, pentru că lumea încetase să mai fie compusă din patru elemente și s-ar fi zis că nu exista pământ mocirlos, nici aer înecat de ploaie, nici foc, care refuza să ardă în lemnul udat ciuciulete. Selva își pierduse înfățișarea și culorile și nu era nici un alt zgomot, decât un picurat furios, și nici un alt miros, decât cel de pământ ud. Maimuțele dârdâiau pe ramuri, papagalii păstrau tăcerea, întristați, și dintre viețuitoarele junglei, doar rațele și stârcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]