52 matches
-
prin afirmarea specificului poeziei sale, și celălalt, la nivelul noutății pe care o propune Goga în istoria posteminesciană a poeziei românești. Pentru primul aspect, poemele se distribuie în poezie socială, cu puternice accente mesianice și militante, specifice, după istoricii literari, semănătorismului (Rugăciune, Clăcașii, Plugarii, Dascălul, Dăscălița, Casa noastră, Bătrâni), poezie de evocare a locurilor și atmosferei familiale (Oltul, Noi, Lăutarul, În codru, Ruga mamei), poezie de stare și meditație existențială (Departe, Sara, La stână, Așteptare). În toate aceste poezii tematice funcționează
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
nemiloasa luciditate dusă până la cruzime sunt, după Eugenia Tudor-Anton, trăsăturile care o impun decisiv pe Hortensia Papadat-Bengescu în literatura momentului său, prin cultivarea lor prozatoarea integrân-du-se unui curent de înnoire mai larg. Fiind cum este "ea demolează prejudecățile și idilismele semănătorismului românesc", acțiune care în chip natural o solidarizează cu sincronismul lovinescian și o apropie, după război, de cercurile moderniste și de mișcarea de la "Sburătorul". Incitante sunt considerațiile Eugeniei Tudor-Anton referitoare la faptul că "mai toate romanele scriitoarei se petrec într-
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
rămîne Sadoveanu. Încarcerat pe viață și pe posteritate în formule critice generatoare de disconfort în ierarhizarea valorilor interbelice, Cezar Petrescu este nevoit să-și încadreze uriașa Cronică românească a secolului XX în grila strîmtă a rezistentelor etichetări: "întîrziat epigon al semănătorismului", "antimodernist", "emul sadovenian". Se apără, copilărește, cu scutul teoriilor lui O. Spengler pe care le deformează involuntar în propriile-i oglinzi de circ, purtate demonstrativ prin labirintul "orașului cosmopolit" cu oameni dezrădăcinați pe care metropola "îi atrage și îi suge
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
indicarea pseudonimelor altora ( Cornel Barborică a scris și sub pseudonimul Andrei Severin), ca și la traducerile efectuate de unii dintre autori. Socotim a fi foarte bună inițiativa de a se prezenta succint și critic unele curente literare, de ex. gîndirismul, semănătorismul, simbolismul, literatura de avangardă. De asemenea trebuie spus un cuvînt de laudă pentru informația "la zi" a autorilor articolelor. Apărut în 2001, SRS conține titluri din ultimii doi ani, 1999 și 2000 ( la Eminescu, volumul Dulcea mea doamnă, 2000, sau
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
Blaga, care reprezintă ,cea mai fericită sinteză de tradiție adevărată și spirit modern". Oricât de rezonabil și echilibrat (el combate ,jalnicele imitații sterile, fie ele Ťmodernisteť", fie ele Ťpseudo-tradiționalisteť, clișeele, falsul motiv patriotic ,tratat fără talent și versificat fără culoare", semănătorismul minor) Ion Pillat respinge prea categoric ,literatura de import", mai exact, avangardismul, care credea că reprezintă ,un pericol de desnaționalizare, de înstrăinare de pământ și de neam". Acesta ar fi fost îndepărtat de către grupul de la ,Gândirea", lupta ,fiind câștigată de
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
clasificare a poeților în Antologia poeților români din secolul al XX-lea, 1900-1940, înscriindu-i pe fiecare curentelor literare pe care le ilustrează: Precursorii (deosebind pentru simbolism pe: Macedonski, Iliu Săvescu, Ștefan Petica; pentru neoclasicism pe Duiliu Zamfirescu și pentru semănătorism pe G. Coșbuc și Al. Vlahută. Alte proecte de antologii clasează: Poeții Semănătorului și Luceafărului din Ardeal; Poeții simboliști; Poeții moderniști; Poeții Tradiției și Gândirii. Grupează apoi într-altfel poeții în vederea alcătuirii unei Antologii liricei române de după război , iar în
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
ea o anume suficientă, mai ales că avem încă de perseverat spre occidentalismul revendicat de unii (ardelenii) în dauna altora (regățenii)". Dimensiunea teoretică a cărții este dominată de contradicțiile fundamentale din istoria culturii române: tradiție și modernitate, forme și fond, semănătorism și Lovinescu, acceptarea sau neacceptarea Occidentului. Orientalismul, se situează printr-un soi de încăpățânata "logică himenală", cum ar spune Derrida, mereu la mijloc, mereu că un prag incert între contradicții: spiritul oriental pare "în termenii disocierilor lovinesciene (...), mai degrabă, un
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
pînă la reconstrucția vieții înseși în cheie ficțională. Pe această plajă enormă de materiale, suporturi, tehnici și medii, contemporaneitatea rămîne o problemă de atitudine, de înțelegere și de viziune; în mod paradoxal o gîndire conformistă și mimetică poate eșua în semănătorism chiar dacă se exercită pe cîmpii virtuale și lucrează cu instrumente electronice, după cum cărbunele, dalta sau lutul pot construi, împinse de o gîndire dinamică și de o înteligență suplă, forme exponențiale pentru cea mai vie contemporaneitate. în această perspectivă, cele trei
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
pe axa realism-antirealism. Realismul socialist, în cel mai sănătos spirit revoluționar proletar, crește pe solul unei tradiții artificios amplificate a realismului critic. De cealaltă parte, antirealismul uneltește reacționar, diversionist, în spirit burghez, căpătând forme derutante și detestabile: simbolismul, poporanismul și semănătorismul la începutul secolului XX, iar în deceniile interbelice: avangardismul, modernismul, ortodoxismul. Apolitismul junimist și autonomia maioresciană a esteticului sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la modul decadent de modernismul lovinescian, "ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Scriitorii exilați (Mircea Eliade
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
este "literatura mistico-religioasă, obscurantistă și naționalist-șovină, răspândită mai ales prin publicația cu caracter fascist "Gândirea" (p. 118). Interesantă (adică ciudată) este viziunea critică a lui Emil Boldan văzând repetarea unei simetrii la interval de câteva decenii: așa cum simbolismul, poporanismul și semănătorismul au bruiat și contrabalansat realismul critic afirmat de marii noștri clasici - avangardismul, modernismul și gândirismul se opun realismului susținut de Sadoveanu, Rebreanu și cei doi Petrești, Camil și Cezar. Fraza întortocheată a lui Emil Boldan, care imaginează aceste similitudini, merită
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
Contemporanul", factori de progres, sunt mai importanți decât Maiorescu și direcția revistei "Convorbiri literare", factori reacționari. Realismul critic va fi umbrit spre sfârșitul secolului al XIX-lea de antirealismul unor curente diversioniste, decadente, cum s-au dovedit simbolismul, poporanismul și semănătorismul. Va renaște însă, în confuzia ideologică a epocii interbelice, sub forma unui nou realism, susținut și exemplificat de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil și Cezar Petrescu. Teza întregii istorii a literaturii române este enunțată de Emil Boldan cât se poate
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
lozincă a antimonarhismului comunist. A doua mare temă a istoriei literaturii, problematizată simplist, maniheist, de Emil Boldan, pentru sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este "o înverșunată luptă între realism și antirealism". Simbolismul, poporanismul și semănătorismul sunt considerate "curente literare antirealiste" și, mai grav, "diversioniste" (p. 109). În timp ce toată ideologia lor e diabolizată, considerată fie decadentă (simbolismul), fie reacționară (poporanismul), fie naționalistă (N. Iorga), unii dintre scriitori (Al. Macedonski, G. Bacovia, G. Ibrăileanu) sunt salvați prin
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
și tradiționalism", "Poezia de la Gândirea", "Constantele poeziei gîndiriste". Recunoscînd și asumându-și impasul terminologic, autorul riscă să redeschidă controversa dintre modernism și tradiționalism (termeni folosiți uneori impropriu sau tendențios), id est orientarea europenizantă, lovinesciană și cea autohtonizantă (cu obârșia în semănătorism) care și-au disputat vreme de douăzeci de ani trofeele artistico-literare. O primă concluzie a autorului ce ne scoate din hățișul terminologic ar fi următoarea: "poezia tradiționalistă nu se opune poeziei moderne cu care este consubstanțială, pe când tradiționalismul, ca atitudine
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
junimismul, prin anii '90 ai secolului XIX, își face apariția o puternică tendință națională. Ultimii ani ai secolului și primii ai celui de după el abandonează clasicismul (în fond, un antiromantism), „logica" maioresciană în favoarea realismului, naturalismului și a unui neoromantism idealist. Semănătorismul și, în general, țărănismul idilic sunt la modă. În marginea tabloului, se află întâii scriitori premoderni, simboliștii, lirici, urbani și prooccidentali. După Marele Război, lucrurile vor sta exact pe dos. Rolul de lider de opinie literară îl va lua E.
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
că le explică. Etnocentrismul produce întotdeauna celor care se contemplă în autohtonitate, mirajul confortabil că sunt mai buni, mai fericiți, mai plini de talent decât alții, de aproape sau de departe; că pot construi pe seama lui edificii trainice 7. De la semănătorism încoace, Creangă a trebuit să treacă printr-o lungă receptare identitară, care a obosit și s-a uzat în timp, prin suprasolicitare, dar care nu a putut explica frazarea cultă, densă în volute, „cărturărească” a paginii sale, cu sonorități adesea
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
Iorga e numele colectiv al unui considerabil număr de monștri." Marele polihistor va reacționa la fel de nemulțumit cu ocazia discursului de recepție la Academie, al lui Blaga, în 1937, când Regele Carol II, în răspunsul său luase atitudine, printre altele, împotriva semănătorismului și-l felicitase călduros pe noul academician. Scena e descrisă pe larg de acesta. Să mai adaug că Simona Cioculescu publică și o lineară autobiografie și un memoriu de activitate, redactate de poet în anii comunismului. Reținem de aici mai
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
poetică. Sincronismul și participarea lui îi umplu cu prisosință neantul zilelor. Atât numai că, în caligrafierea sincronică ori tardivă a ideilor, nu pune toată acuratețea așteptată de la d-sa. Nu întîlnim nicăieri în Evoluția poeziei lirice, alături de reproducerea criticei aduse semănătorismului, de a fi o pură decadență, sursa de unde e luată. S-o spunem noi. Această idee a unui decadentism, lipsă de inventivitate, aplicată la întemeietorii Semănătorului, o întîlnim pentru prima oară la d-l N. Davidescu (primul volum de Aspecte
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui Vlahuță, Coșbuc, suferă și el la începuturi influența marelui înaintaș, apoi Octavian Goga sau Lucian Blaga nu ignoră nici ei lecția Eminescu, urmează apoi Bacovia, Arghezi și Ion Barbu care fac parte din aceeași „familie”, curentele care au urmat, semănătorismul și poporanismul și mai apoi simboliștii și postmoderniștii au ieșit și ei din mantaua poeziei eminesciene. Poetul Arghezi, după unii critici cel mai mare poet după Eminescu, s-a născut sub zodia genialității eminesciene. Deși a debutat sub auspiciile lui
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
protejez. Am grijă ca nicicând să nu dispari. E ca atunci când, din când în când, mai închidem ochii pentru a-i lăsa și pe ei să se odihnească. Astfel, îi simți mai bine. Iar când se deschid, parcă-s noi. Semănătorism, câmpenism, tradiționalism. Bucolic. Iubirea e în toate. Sunt un romantic incurabil. Mi-e dor de o lume romantică, pe măsura dorului meu, de omul din ea. Mi-e dor de tine”. Jurnalul cucerește prin sinceritate, cum altfel? Oricât ar fi
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
apar operele lui mitologice din istoria noastră națională, Horea, Avram Iancu, Andrei Mureșeanu, Dacia, Ardealul etc, acum iese la iveală românismul, patriotismul și naționalismul lui . Apar „Scrierile politice și literare” făcând mare vâlvă printre literați și politicieni. Eminescu devine susținătorul „Semănătorismului” care a ocupat timp de un deceniu o bună parte din scena literară și culturală. Dar acum Eminescu este confiscat de extremiști. Aurel C. Popovici este sedus de „reacționarismul” poetului, vede în el un profet, un deschizător de drumuri în
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
si transformați de ce au simțit, i-au situat versurile la înălțimea operelor de artă a unui Serghei Esenin, Pierre de Ronsard, George Coșbuc, Octavian Goga, Ion Minulescu, George Topârceanu, Nichita Stănescu, Mihai Eminescu, aparținând sau ancorate fiind pe rând Simbolismului, Semănătorismului, Neo-Romantismului, având chiar și alese parfumuri de Clasicism, și peste tot și toate Romantismului. Și acum, ca o concluzie, vreau să-ți spun, drag cititor, ca prin rândurile de față, eu nu am nici un merit în a-l defini, el
VICTOR BURDE – DESPLETIREA CLIPELOR (ANTOLOGIE DE VERSURI, 332 PAGINI, A5) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350666_a_351995]
-
și Coșbuc, mișcarea semănătoristă, împreună cu cele similare și adiacente, a putut enunța axiomatic că o literatură românească adevărată trebue să purceadă din realitatea românească, adică direct sau indirect din țărănimea care reprezintă ceea ce are mai original neamul nostru. De fapt semănătorismul n’a făcut decât să formuleze și să strige cu glas tare, ca să pătrundă în conștiința tuturor, ceea ce au simțit totdeauna, deși nu atât de categoric, toți creatorii de valori veridice. Mișcarea aceasta, entuziastă până la fanatism, era natural să facă
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
muzicalitate aparte. În privința elementelor apartenente altor curente, putem spune că regăsim atât elemente ale romanticului (spațiu nocturn), cât și ,,malul du siecle simbolist”, dar și introspecția autenticitară a modernismului sau idei de nuanță mistică ce ne duc cu gândul la semănătorism. În ceea ce privește mesajul și structura strofelor care sunt concise, cuprinzând adesea judecăți de valoare, ele sunt, din acest punct de vedere, similare scurtelor, dar conciselor maxime spoenhauriene (a se vedea: Artur Sopenhauer, Viața, Amorul, Moartea). Din perspectivă structurală, ar exista un
ION UNTARU-POEME CU OCHII ÎNGUŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346388_a_347717]
-
si transformați de ce au simțit, i-au situat versurile la înălțimea operelor de artă a unui Serghei Esenin, Pierre de Ronsard, George Coșbuc, Octavian Goga, Ion Minulescu, George Topârceanu, Nichita Stănescu, Mihai Eminescu, aparținând sau ancorate fiind pe rând Simbolismului, Semănătorismului, Neo-Romantismului, având chiar și alese parfumuri de Clasicism, și peste tot și toate Romantismului. Și acum, ca o concluzie, vreau să-ți spun, drag cititor, ca prin rândurile de față, eu nu am nici un merit în a-l defini, el
VICTOR BURDE – DESPLETIREA CLIPEI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372746_a_374075]
-
vieți stinse, București, 1921; Constantinescu, Scrieri, III, 261-273; Perpessicius, Opere, II, 81-82, V, 11-15; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 33-40; Paul I. Papadopol, Un sol al biruinței: St. O. Iosif, București, 1930; Iorga, Ist. lit. cont., II, 91-97; Dragomirescu, Semănătorism, 66-67; Șerban Cioculescu, St. O. Iosif, RFR, 1939, 1; Călinescu, Ist. lit. (1941), 532-535; Ist. lit. (1982), 602-605; Vasile Netea, St. O. Iosif. Viața și opera, București, 1941; Tudor Vianu, Figuri și forme literare, București, 1946, 145-150; Ion Roman, St
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]