63 matches
-
mare a fixat linia generală a originalității literare românești. Pe această linie scriitorii au putut înainta pe urmă fără teamă de rătăcire, având de altfel totdeauna la îndemână pe țăranul român, în caz de îndoieli. După Creangă și Coșbuc, mișcarea semănătoristă, împreună cu cele similare și adiacente, a putut enunța axiomatic că o literatură românească adevărată trebue să purceadă din realitatea românească, adică direct sau indirect din țărănimea care reprezintă ceea ce are mai original neamul nostru. De fapt semănătorismul n’a făcut
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română by http://revistaderecenzii.ro/liviu-rebreanu-lauda-taranului-roman-discurs-de-primire-la-academia-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
aproape epopeice. Ființa este conectată la universal trăirilor sale, simțurile proliferează într-o sinestezie a naturii. Poemul e construit polifonic iar în melodicitatea lui interioară consună ritmurile ființei și ale naturii, sugerând o renaștere a spiritului în viziuniu, de natură semănătoristă, în care descifrăm și sugestii ale benedicțiunii.Lumea astfel întruchipată, prin fuziunea umanului cu efluviile trăirilor, pare un tablou de Grigorescu. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Magda Simionescu- Toamna iubirilor...în mai / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MAGDA SIMIONESCU- TOAMNA IUBIRILOR...ÎN MAI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Magda_simionescu_toamna_iubirilorin_al_florin_tene_1350883212.html [Corola-blog/BlogPost/359855_a_361184]
-
sau, mă rog, prea vag, pentru un autor greu de confundat. Dumitru din “Dumitre” trebuie cumva situat în marele tabel literar mendeleevian românesc al Generației 80, undeva la loc de frunte, în afara cenaclurilor de luni sau de marți, junimiste sau semănătoriste. În timp ce alții își întindeau straturi groase de glorie literară pe feliile zădărniciei lor literare, prin București sau aiurea, Dumitru răscolea de unul singur prin rădăcinile cerului, căutând fulgere ruginite, șlefuindu-le cu migală și aruncându-le direct în vitrinele cu
CARTEA CU PRIETENI- DUMITRU ISTRATE RUSETEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni.html [Corola-blog/BlogPost/356183_a_357512]
-
în eternitate!” Nichifor Crainic spunea că „ V.Voiculescu se integrează în credința ortodoxă, așa cum Paul Claudel se integrează în catolicism...” Primele lui creații tratează despre marile teme etnice: mila, supunerea, suferința, binele și răul, divinitatea, idealul, arta etc., în manieră semănătoristă. În volumul „Din țara Zimbrului”- 1918- glorifică vitejia ostașilor români în războiul reîntregirii: „Copii, luptați până la unul, cu noi e însuși Dumnezeu”. Spiritul religios al poetului se lasă ghicit încă de pe acum. Îngerii intervin în lupte, natura e un altar
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1427442083.html [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
despărțirii poetului de sat, a sfîșierii sufletești pe care opțiunea înstrăinării ar fi provocat- o. Legată intim de ea, tema contrastului profund dintre sat (perceput ca un Paradis pierdut) și oraș, prin definiție diabolic. Asemenea perspectivă, la modă în cercurile semănătoriste, transformată în topos al literaturii scrise la noi în primele decenii ale secolului XX, a fost însușită spontan de Goga încă de la cele dintîi poezii. „De ce m-ați dus de lîngă voi, De ce m-ați dus de-acasă? Să fi
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Țene Publicat în: Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Nicolae N. Tomoniu, Ultimii soldați ai neamului românesc, Editura Semănătorul, Tismana, 2014. Recenzie de Iuliu-Marin Morariu Sub titlul Ultimii soldați ai neamului românesc, își adăpostește distinsul profeor semănătorist Nicolae Tomoniu de la Tismana, ultimul său volum, compus din mai multe note de călătorie, între care sunt intercalate și amintiri din vremea când era soldat, precum și un medalion dedicat profesorului Constantin Giurgincă, personajul principal al operei. Lucrarea beneficiază de un
ULTIMII SOLDAŢI AI NEAMULUI ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ultimii_soldati_ai_neamului_r_al_florin_tene_1393333332.html [Corola-blog/BlogPost/353483_a_354812]
-
aparte, fapt ce reliefează acuta lipsa a unor baze axiologice de natură mistic-creștină. Un astfel de caz, bogat în semnificații și de o profunzime aparte, ne transpune, ce-i drept, într-o manieră parcimoniacă, autoarea gălățeancă Aurora Cristea, proaspătă debutantă semănătoristă. În microromanul intitulat ,, Povestea Danei”, scriitoarea reușește să-și transpună cititorul mod succesiv în câteva situații aparte, de la cea a fetei îndrăgostite și până la cea a decesului provocat de avort. Meritul autoarei constă în frumusețea descrierii unei biografii finalizate trist
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Povestea_danei_cristea_aurora_1350659502.html [Corola-blog/BlogPost/346437_a_347766]
-
următoarele titulaturi: Dorul de sat Rănit de liniște, mă vindec Toamna la Grandiflora Labirintul mirărilor Să auzi neauzitul. Dacă prima grupare are titlul „Dor de sat”, cu menirea de a ne transpune în atmosfera obârșiei rurale, evocată nostalgic, în spiritul semănătorist de la sfârșitul secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului următor, dar cu mijloace prozodice moderne, celelalte titluri ale următoarelor patru cicluri, sunt mai deosebite, sugerând mister, semnificații învăluite, precum “vindecarea prin terapia liniștii”, “labirint al mirărilor” și capacitatea
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Marian_barascu_poeme_al_florin_tene_1345624069.html [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
semnificații învăluite, precum “vindecarea prin terapia liniștii”, “labirint al mirărilor” și capacitatea metafizică de „a auzi neauzitul”, adică o sensibilitate ieșită din comun, de care beneficiază doar cei hărăziți, ca norocoși ai destinului. Poemele din „Dorul de sat”au înrudiri semănătoriste, dar elogiul satului este prezent și la un poet modern cum este Lucian Blaga. Și în cazul poetului nostru, versificația nu mai urmează tradiția, ci apelează la stilul modern, avangardist, cu limbaj destructurat, nongramatical voit, cu comparatii, personificări și metafore
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Marian_barascu_poeme_al_florin_tene_1345624069.html [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
rădăcinile autohtone, în ideea că s-a împrumutat tot ce era de împrumutat, s-a mers poate prea departe, dar nu putem să renunțăm la specificul nostru național. Foto: Keystone-France/Getty Images Și atunci, foarte caracteristic pentru epocă era curentul semănătorist din jurul revistei Semănătorul cu Nicolae Iorga, George Coșbuc, Alexandru Vlahuță. Iorga însuși e foarte activ în această relativă, dar semnificativă schimbare de direcție. Anul 1906, când la instigarea, ca să spun așa, a lui Iorga se petrece o manifestație în fața Teatrului
Este Mihai Eminescu românul absolut? Istoricul Lucian Boia la Interviurile Republica by https://republica.ro/este-mihai-eminescu-romanul-absolut-istoricul-lucian-boia-la-interviurile-republica_2 [Corola-blog/BlogPost/338343_a_339672]
-
poate de potrivite și astăzi, că e cât se poate de actual. Or, acum articolele astea sunt redescoperite, sunt publicate în volume aparte și iată Eminescu gânditorul politic, Eminescu ideologul apare în prim plan. E o ideologie potrivită cu mișcarea semănătoristă și, în general, cu românismul epocii. E o ideologie națională, puternic marcată componenta națională, chiar cu ceea ce i s-a reproșat mai târziu, cu unele exagerări naționaliste, xenofobe și antisemite. Dezbaterea este că Eminescu nu știa atunci când a scris aceste
Este Mihai Eminescu românul absolut? Istoricul Lucian Boia la Interviurile Republica by https://republica.ro/este-mihai-eminescu-romanul-absolut-istoricul-lucian-boia-la-interviurile-republica_2 [Corola-blog/BlogPost/338343_a_339672]
-
în deceniul al doilea al noului secol, când criteriile estetice erau altele, orientate spre sporirea sensibilității cititorului, spre noi forme de exprimare, rolul și estetica operei argheziene erau bine venite. Arghezi a devenit promotor al simbolismului, după perioadă posteminesciană și semănătoristă. Acest deceniu este unul de deplină afirmare pentru Arghezi. În presă a impus ca formulă, tableta prin publicația „Bilete de papagal” care a cunoscut patru serii în perioade de timp cuprinse între 1928 și 1945. La această publicație au participat
TUDOR ARGHEZI de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_dinica_1480014575.html [Corola-blog/BlogPost/353102_a_354431]
-
pe hârtie, care, în fond, ar fi constituit un “poem artificial”: deformat, rezultat printr-o traducere de către observant a observatului, iar orice traducere falsifică într-o anumită măsură. ‘Mașinile uruind pe străzi’ era un “poem citadin”, ‘țăranii cosând’ un “poem semănătorist”, ‘visul cu ochi deschiși’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea în dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversația în chineză pentru un necunoscător al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discuțiile alternante ale călătorilor, într-o gară, pe diverse teme’ un “poem postmodernist” (inter-textualism). O
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
a reprezentat o opțiune suficientă pentru tinerii artiști care doreau să-și definească o poziție plastică și teoretică în conformitate cu tendințele acelor vremuri. Ca rezultat membrii ponderați ai "Tinerimii artistice" precum și noii adepți extremiști ai curentelor occidentale au contestat puternic tradiția semănătoristă și grigoresciană. Toți aceștia s-au grupat în spatele "Societății Arta Română" cu prilejul expoziției din anul 1920. Erau nume care avea să devină celebre în arta plastică din România: Theodor Pallady, Camil Ressu, Francisc Șirato, Dimitrie Paciurea, Marius Bunescu, Iosif
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
de o consistență unitară, chiar și în cazul în care pasta pare a fi stropită. Critica de artă a vorbit foarte mult despre peisajele sale, uneori nejustificat. Conform curentelor artistice ale vremii sale, oamenii erau atrași mai mult de literatura semănătoristă și astfel aveau tendința de a aprecia mai ales melancolia unor lucrări intitulate " Toamna", lirismul fetelor pierdute " Între nalbe" sau optimismul debordant al "Horelor" pe care le-a pictat. Verona a rămas însă inflexibil la succesul de public sau al
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Aurel Seca "(pse-: Esca)", T. U. Soricu, Artur Stavri, Eugeniu Ștefănescu-Est, D. Teleor "(nume-: Dimitrie Constantinescu)", C. Teodorescu, G. Tutoveanu "(nume-: G.G. Ionescu)", George Vâlsan, Alexandru Vlăhuță "(pse-: Ada, I. Baltă, Radu, Rareș)", N. Vulovici. În timpul celor doi directori, mișcarea semănătoristă reușise un lucru extrem de important: un public cititor propriu. Nu cu mai mult de nouă ani în urmă, Caragiale îi declarase în stilul lui propriu, lui Vlahuță:"„Degeaba, n-ai pentru cine să scrii, n-ai public”." Acum, „Sămănătorul” fusese
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
s-au depărtat de ideile curentului național. În acest fel arta populară, tematica țărănească și peisajele românești au reprezentat unele dintre principalele lor preocupări. Astfel, artiștii afiliați mișcării "Tinerimea artistică" au executat lucrări care contraveneau tradiționalismului cu toate că aveau o afinitate semănătoristă și au căutat noi forme de expresie și tematici împrumutate de la curentele moderniste sau simboliste. Într-un mod similar literaților, artiștii plastici au căutat să sintetizeze cultul pentru sufletul românesc cu tehnica occidentală. Formulele pe care artiștii și scriitorii le-
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
operele complete ale unui uriaș ca Grigorescu"”. Nicolae Grigorescu, țăran la origini, a rămas fidel tematicii universului rural. Ion Andreescu, deși născut la oraș și-a ales cu predilecție motivele din mediul țărănesc. O dată cu trecerea în secolul următor, alături de estetica semănătoristă tributară într-o mare măsură și lui Grigorescu, s-a afirmat mișcarea modernistă, îndeosebi simbolistă, care a promovat tematica urbană, a orașului. Fiind conectat la polemicile timpului său dintre moderniști și semănătoriști, Baltazar s-a raliat modernismului, acest lucru fiind
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
țărănesc. O dată cu trecerea în secolul următor, alături de estetica semănătoristă tributară într-o mare măsură și lui Grigorescu, s-a afirmat mișcarea modernistă, îndeosebi simbolistă, care a promovat tematica urbană, a orașului. Fiind conectat la polemicile timpului său dintre moderniști și semănătoriști, Baltazar s-a raliat modernismului, acest lucru fiind dovedit de sfatul pe care i l-a dat lui Ipolit Strâmbu într-o critică de expoziție: „"n-ar face (I. Strâmbu) un sacrilegiu dacă, câte o dată, și-ar întoarce privirile și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
același sat, domnul Costăchel de la Herța, care trece, făcându-și cruce, alături de evreii care urmau să fie Împușcați și pe care astfel i-a salvat, sau prefectul de Moghilev care-i apăra pe deportați, cunoscut din alte mărturii ca poetul semănătorist Volbură Poiană Năsturaș, fost adept politic al lui N. Iorga. Oricât de rare ar fi asemenea episoade, care contrastează cu comportarea majorității, ele ne Îngăduie să trecem linia subțire care desparte memoria de istorie. Scriem aceste rânduri cu nădejdea că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
evidența că - până la începutul secolului XX - singurele universuri ce s-ar putea constitui oricând în repere estetice într-o eventuală istorie a genului, sunt acelea ale lui Eminescu și Macedonski. Pașoptiștii erau, în marea lor majoritate, retorici și teatrali; pentru semănătoriști și poporaniști poezia se rezuma la un simplu ritual formal, lipsit de profunzime și gravitate metafizică, reducându-și în fond rolul la vehicularea unor poncife ideologice, în timp ce primii simboliști se arătau seduși mai cu seamă de latura facilă și grațioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
e jocul arză-l-ar focul. (TITLUL) Pe de altă parte, în Georgicele lui Mircea Cărtărescu putem detecta cu ușurință și un alt tip de intenție „parodică”, vădit polemică de astă dată, orientată împotriva imaginii idilice a satului, impuse de semănătoriști și perpetuate cu bună știință de propaganda comunistă. Din acest punct de vedere, Georgicele cărtăresciene se situează, spuneam, pe același palier cu volumele lui Marin Sorescu din seria La Lilieci, cu Un potop de simpatii al lui Petre Stoica sau
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a eredității (morganismul). Unii dintre studenții săi au obținut la rândul lor Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. LUNI, 5 DECEMBRIE REVISTA LITERARĂ „RAMURI“ Se împlinește un secol de la apariția revistei literare „Ramuri“ la Craiova. A avut inițial o orientare semănătoristă, după primul război mondial evoluând spre tradiționalism. A fost publicată cu intermitență în perioada 1905-1947, seria nouă apărând în intervalul 1964-1989. Printre colaboratori s-au numărat Ion Agârbiceanu, Liviu Rebreanu, Emil Gârleanu, I.A. Bassarabescu, Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, Octavian
Agenda2005-49-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284468_a_285797]
-
critic, organic, etapele dezagregării conservatorismului și constituirii liberalismului. Eminescu, Odobescu, Coșbuc, Caragiale au absorbit și transformat prin fondul național, elementele rafinate ale culturii europene (E. Lovinescu). Istoria literaturii române contemporane prezintă peste 200 de poeți, de la Goga la integraliști: lotul semănătorist (O. Goga) tradiționalismul (Nichifor Crainic, I. Pillat); "poezia de concepție" (P. Cerna), poezia de sentiment (Cincinat Pavelescu) ; simbolismul (Minulescu, Bacovia, Elena Farago) ; poezia modernistă (T. Arghezi); "oficiază cu misterele noului cult" (A. Maniu, D. Iacobescu, L. Blaga, Demostene Botez, Al.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o oralitate atât de autentică, la începutul, ca și la sfârșitul povestirii; oamenii care îi dau de pomană, vorbele lor, priveliștea sunt mai din abundență, decât rustic-românești, numai că implicând infailibila știință a scriitorului de a evita orice ostentație neaoșist semănătoristă ori de alt gen. Motivația artistică a alternării planului ,,real’’ cu cel ,,fantastic’’ este concretizată pe o tranziție naturală ca și la Creangă, dacă nu chiar și mai ingenioasă. Ireproșabilul meșteșug compozițional al scriitorului este surprins mai cu seamă în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]