11 matches
-
întîi marile unități constitutive ale miturilor, mitemele, care au natura unei relații și constau în atribuirea unui predicat la un subiect. Aceste relații se află la nivelul istoriei povestite de mit, deci la un nivel mai ridicat decât acela al semantemelor limbajului, la nivelul frazei. Următoarea fază este descoperirea unor relații similare în una sau alta dintre aceste unități succesive și constituirea unor pachete de relații, a unor coloane. Mitul ajunge astfel să se organizeze în coloane și linii, ca o
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a denumit schimb generalizat. Prima caracteristică a acestei lecturi structural-semiologice a mitului este faptul că ea se poartă la nivelul semantic. Mitemele, marile unități constitutive ale mitului, sunt identificate semantic, pentru că se constituie peste nivelul semantic al limbii și cu ajutorul semantemelor acesteia; coloanele, pachetele de relații, au și ele o identitate semantică; în fine, relațiile care se stabilesc între pachetele de relații nu sunt mai puțin semnificative, până la a li se da o formă matematică. Ceea ce dovedește că lectura structurală a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
îi limitează răspândirea, singularizând situarea mitului între limbaj și vorbire, între diacronie și sincronie. Ea este însă mult mai răspândită, universală am putea spune pentru obiectele de studiu ale structuralismului francez, constituite mereu peste nivelul frazei, peste și cu planul semantemelor limbajului. Datorită acestei situări între limbaj și vorbire a mitului și a altor obiecte structurale, ele sunt țesute de o ordine intermediară, între cea virtuală a sistemului, și cea actuală a rostirii, între cod și mesaj. Cu tot stilul înclinat
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
lor spre lumină, ei poposesc la Masa tăcerii, pornesc pe Calea eroilor, trec prin Poarta sărutului și se înalță pe Coloana fără sfârșit. Această sculptură se transformă în arhitectură și centrează întregul oraș în urbanistică. Coloana evocă simbolic Axa lumii. Semantemul ei e complex, căci reprezintă mitul separării Cerului Tată de Pământul-Mamă, dar nu static, ci dinamic, nu cosmologic, ci cosmogonic. Despărțirea cuplului primordial e de fapt anularea unității monadei, deci procesul cosmogonic echivalează cu crearea spațiului care e lumea, și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
etice în creațiile devenite mărturii ale „Marelui Timp” (Mircea Eliade), se număra și Ion Creangă cu scrieri precum Povestea lui Harap Alb, Dănilă Prepeleac, Soacra cu trei nurori, Povestea unui om leneș etc. Basmul, cu etimologia în slava veche, ca semantem este înregistrat în literatura română în secolul al XVII-lea cu formele de „basna”, „basne”, dar este pus în circulație abia în secolul al XIX-lea de oameni de cultură precum Nicolae Filimon, Petre Ispirescu, B. P. Hașdeu, în calitate de culegători
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
din Massachusetts. Din 1956 a fost și membru al Academiei Naționale de Științe și al Academiei Americane de Științe și Arte. Acesta este, printre altele, procesul de Însușire a culturii și, mai precis, a acelei culturi mozaicate În care trăim. Semantemele cele mai frecvente, propuse de emițător, se Înserează puțin câte puțin În repertoriul receptorului, modificându-l; acesta este Începutul unei bucle socioculturale. Ca urmare, actul elementar de comunicare implică existența (1) unui emițător care extrage dintr-un repertoriu un număr
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
pot fi urmărite până în Antichitate. Cu toate acestea, termenul de textem ca atare este o creație metalingvistică relativ recentă, care s-a impus în cercetarea filologică internațională începând cu deceniul al șaptelea, prin analogie cu mai cunoscutele concepte fonem, morfem, semantem etc. De atunci încoace, termenul a fost utilizat în trei accepțiuni principale. 1.2.1. Prima dintre aceste accepțiuni se asociază cu studiile incipiente ale așa-zisei "lingvistici a textului"1 germane, în special cu cercetările lui Walter A. Koch
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
vedea cum, de pildă, murii afumați și ferestrele mari, dar neluminoase configurează o astfel de constelație intratextuală. Și pentru intratextualitate, ca pentru toate raporturile stabilite în text, unitatea de bază va fi oferită de lexem (cuvânt, adică; unitate lexicală), chiar semantem. Ne referim la repetarea intratextuală. În ceea ce privește diferirea, cel se va dovedi relevant în procesul semnificării va fi morfemul. Dintre nivelurile constituirii textului, cel lexical va ocupa un loc privilegiat, însă, este evident, intratextualitatea nu se articulează niciodată la un singur
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
altare/ Hoi Leronda Lerului Doamne”, construită de mândrul Soare, „Nici de largă nu-i prea largă/ Făr-cuprinde lumeantreagă”... Pentru a ajunge la semantica misteriosului lexem ler din colinde, obiectivul încercării noastre, vom apela la o etimologie inversă, pornind în arheologia semantemului de la remanențele lui moderne. Să cercetăm, așadar, cuvântul lord, cu echivalarea lui latină dominus, ’domn, stăpân’, care acoăeră și sensul de Dumnezeu. Cu etimonul compus din arhaicele hlaf (pâine) + weard (paznic, păstrător), eng. lord a avut inițial sensul de ’stăpân
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
și etice în creațiile devenite mărturii ale “Marelui Timp” ( Mircea Eliade), se număra și Ion Creangă cu scrieri precum Povestea lui Harap-Alb, Dănilă Prepeleac, Soacra cu trei nurori, Povestea unui om leneș etc. Basmul, cu etimologia în slava veche, ca semantem este înregistrat în literatura română în secolul al XVII lea cu formele de “basna”, “basne”, dar este pus în circulație abia în secolul al XIX-lea de oameni de cultură precum Nicolae Filimon, Petre Ispirescu, B. P. Hașdeu, în calitate de culegători
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
și... versuri, sub forma unor integrame. Iată și analiza unui asemenea hiperpoem scris de un hiperpoet: ‹‹ „Atențiune la centrul sonor «r» ce semnifică «trecere» a timpului («ere») - veșnicul rrritual... și mai presus de toate la «d-o-r» - raportat la toate celelalte semanteme și chiar paradigme (dacă le puteți găsi).“ Nu, nu le putem găsi. Am vrea un singur lucru, să mergem la o farmacie și să cerem un antinevralgic, dar există riscul ca și farmacista să ne spună, ca într-un coșmar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]