157 matches
-
alt capitol dezvoltă înțelesurile vechiul radical grecesc per și vorbește despre simbolismul limitei în artele plastice. Gabriel Liiceanu inventariază patru sfere semantice ale vechiului radical, în aparență contradictorii, și propune termenul de peratologie pentru a desemna ,aura metafizică" a acestui semantism contradictoriu. Va descoperi cititorul în carte o interesantă descifrare a sculpturii lui Brâncuși, făcută din această perspectivă. Ultimele două capitole sînt dedicate momentului Nietzsche și momentului Heidegger. Sînt părțile cele mai ample ale volumului, analiza cunoaște aici nuanțări și precizări
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
la nesfârșit singurul lucru pe care-l știa/ rapsodia română de george enescu". Cea mai potrivită secvență caracterizantă pentru acest gen de poezie este prepoziția fără. Fără rimă, fără ritm, fără tropi, fără o cât de difuză simbolistică, fără alt semantism decât cel, primar, al simplei denotații, fără ortografie și, bineînțeles, fără lirism, ea este o descripție plată a unei existențe plate, o înșiruire anodină de episoade anodine, neînchegate în structura unei povești ori (sub regim textualist) în povestea unei structuri
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
de iarnă și solstițiul de vară) prin care se definește lumea lui. Două zile diferite de toate celelalte și un erou pe măsură, care le parcurge cu simțurile încordate, cu vigilență mentală și senzitivă, pentru a le epuiza, parcă, întregul semantism. Personaj singular, cu aureolă nu de sfânt, dar de supraom, Antipa îi este înfățișat cititorului secvențial, livrat cu încetul, într-o continuă schiță de portret - și mai mereu ceva scapă desenului, iese din conturul înțelegerii lui. Ziua întâi, a interiorului
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
și dezavantajele modalității pe care o ilustrează. Biografism, prozaism, accesibilitate, tranzitivitatea dragă lui Gheorghe Crăciun, flexibilitatea sintaxei și ondulatoria de tip prozastic a scriiturii. Pe de altă parte, o figurație săracă și o minimă transfigurare, poeticitate scăzută până la limita debilității, semantism redus, univoc, fără iradiere. Să vedem o mostră de lirică fără lirism, cu o banală gesticulație cotidiană vag amenințată de o întorsătură simbolică: "umblu desculț cu o cană atârnându-mi de degetul arătător/ mai spre seară o să ies în grădină
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
conduce comparația cu o altă expresie, marfă de marfă: "două bătrînele simpatice din Cartierul de Vest al Ploieștiului mă anunță entuziasmate că îmi dau un caz - marfă de marfă, nu altă" ("Național", 552, 1999, 3). Termenul de bază marfă, cu semantism argotic relativ recent, dar de mare succes și răspîndire rapidă, are deja un sens superlativ: se folosește că determinant cu valoare adjectivala, cu sensul "foarte bun, excelent": "o muzică - marfă!". Repetițiile lexicale au fost studiate, în anii '30-'40, de
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
de ață 250... În partea finală a volumului ne întîmpină o serie de utile instrumente de lucru pentru cercetări ulterioare: glosarul (cu unele carențe, de ex. sînt înregistrați termeni comuni ca țuică, rachiu și, în schimb, nu sînt semnalate unele semantisme specifice precum babă "soție", este adevărat, explicat în "comentariile" însoțitoare ale textelor editate, dar credem că locul său era aici, precum al lui tocană "mămăligă" prezent în glosar), indici cu nume proprii și bibliografia selectivă. Admirăm bogăția (totuși am fi
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
E mai întîi, în Ieudul fără ieșire, o rotire în cercul propriei condiții, prin abolirea punctelor cardinale și confuzia sus/ jos. Perechile de termeni antinomici (intrare/ ieșire, închidere/ deschidere, interior/ exterior, viață/ moarte) nu mai funcționează, opozițiile configuratoare topindu-și semantismul într-o indistincție, la rîndul ei, „blestemată”. Eroul liric trăiește într-un univers bolnav, dezarticulat logic, cu sensurile sparte: „își sărbătorește ziua. e fericit. pe/ masă lumînări, farfurii, pahare./ e fericit. are treizeci de ani de/ moarte de la naștere încoace
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
Prin definiție = prin însăși natura lucrului, decurgând în mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice. - Din fr.définition, lat. definitio. SEMÁNTICĂ s.f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază sensurile cuvintelor și evoluția acestor sensuri; semasiologie. ♦ Sens lexical; (p. ext) semnificație; semantism. ◊ Semantica artei = ramură a semanticii care se ocupă cu înțelesul cuvintelor folosite în limbajul literar. 2. Parte a semioticii care studiază raportul semnelor cu obiectele semnificate. ◊ Semantica generală = curent teoretic care cercetează limbile „naturale” din punct de vedere sociologic și
EDUCAŢIA ESTE OARE EDUCAŢIE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377244_a_378573]
-
slovenă și croată, cuvântul se pare că are accepții pozitive ("drăguț, simpatic, cool") sau neutre ("tip", "prieten/iubit"); în sârbă ar exista ambele sensuri. Trecerea de la sensul "logodnic" la acela de "victimă" cere niște lămuriri suplimentare. După Ciorănescu (Dicționarul etimologic), "semantismul pare să se explice prin ideea că logodnicul este totdeauna tras pe sfoară". S-ar putea presupune și trecerea de la sensul "client al unei prostituate" la acela de "victimă", prin scenarii destul de tipice ale asocierii dintre prostituție și jaf. Am
Husen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7042_a_8367]
-
The Love Song of J. Alfred Prufrock and Other Observations, în 1917, prin lărgirea ariei limbajului, de la ecouri elisabetane, până la dezinhibatele ritmuri, desprinse din simbolismul francez, ale versurilor lui Jules Laforgue, de pildă. Nicio sugestie culturală nu era refuzată, întreg semantismul moștenit pe hârtie era convocat la un nou festin artistic, cu o superioară „gastronomie” a spiritului asociaționist, căci, așa cum afirma Eliot în eseurile sale, tradiția însemna pentru el foarte mult, o sursă de texte vizionare, un cernoziom fertil al propriei
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
rolului public și a utilității sociale a autorului de literatură. Uniunea socială este însă concepută ca o ființare paralelă cu armonia integrată a rostirii lirice, prin care trebuie să aibă loc, în concepția lui T.S. Eliot, o „transmisie globală a semantismului” specific poeziei (Ștefan Stoenescu), care „se transferă osmotic prin toți porii” (p. 8), iar nu printr-o „mecanică însumare”. O continuă artă poetică îl muncește toată viața pe acest autor străin de sclerozare, de instalarea comodă în habitudini, care visa
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
natura cu propria lui natură. Este tocmai ceea ce se întâmplă în lirica lui Emil Botta, care imaginează o natură fantastică, pierdută într-un timp mioritic, și totuși reală, adânc implantată în spiritualitatea românească. Botta încarcă natura, prin cuvânt, cu un semantism incredibil, exploziv și frenetic. Este o natură mirifică, la un prim strat al lecturii, dar care hărțuiește poetul, din profunzimi. Oricum, el s-a dovedit a fi dotat cu o percepție tragică a acesteia, deci personaje de basm precum Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sau groaznic, parțial și în uzul adverbial al substantivelor foc, trăsnet etc. (frumoasă foc, deșteaptă trăsnet), în argotismele mortal, criminal, de comă etc. Sensul negativ al intensificatorului sporește forța expresiei, chiar dacă (sau mai ales dacă) se aplică unui adjectiv cu semantism pozitiv: grozav de bun, teribil de interesant. În cazul adjectivului groaznic, tocirea sensului nu este completă și definitivă: trăsăturile negative persistă, ceea ce face din groaznic de frumos o îmbinare destul de derutantă și contradictorie. Folosirea adverbului rău ilustrează și o altă
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
refuză să accepte ideea că ar putea exista, în cadrul conștiinței, enclave ale inconștientului „care prin ele înșile să fie recunoscute ca atare” - „deoarece cunoașterea inconștientului aparține în întregime spiritului teoretic” - constată prezenta în viață conștientă a unor procese ale căror semantisme se pot clarifica doar printr-o integrare a lor într-o realitate mai largă decît conștiința. E vorba de ceea ce filosoful numește „efulgurațiuni ale inconștientului”. Între acestea, enumeră: ciudate și neașteptate uitări, gesturi intercalate fără noima în momentele de destindere
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
ceea ce filosoful numește „efulgurațiuni ale inconștientului”. Între acestea, enumeră: ciudate și neașteptate uitări, gesturi intercalate fără noima în momentele de destindere și absența, fapte străine de noi și totuși ale noastre, visul. Există, așadar, la Blaga, o dublă sursă a semantismelor spiritului creator. Fenomenul prin care inconștientul penetrează lumea conștiinței e numit de Blaga, printr-un concept insolit, „personanță”, derivat din etimonul latinesc „personare” (a răsună din toate părțile). Există două modalități de manifestare a personanțelor: una ce ține de nuanțarea
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
Imaginarul lui Ion Mureșan are o puternică marcă matricial-rurală. Chiar structura lexicală a poemelor, dar și sintaxa, tonul frazelor, de asemenea, posedă încărcături ale unei memorii existențiale venite din originaritățile copilăriei. Drept e și faptul că oralitatea rurală și memoria semantismelor unor vocabule transmit poemelor forța versetelor. Impresionant e că, deși poemele sînt scrise prin provocarea unor transe metodice, domină senzația de fatalitate. Procesul transei, odata provocat, face din subiectul transei o victimă. Ar trebui sa citez pentru ilustrare aproape întreaga
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
perspectiva «intrării», dar, pe de alta, să ai precauția de a revela voalând, de a bloca ferm accesul celor opaci” Analitica receptivității (transpusă în plan spațial și simbolic) pe care o întreprinde filosoful exploatează cele două registre distincte care structurează semantismul paradoxal și subtil al parabolelor - un registru al dezvăluirii, al arătării și altul al camuflării: „Fiecare își va lua partea sa, căci parabolele sunt semnal revelator pentru unii și camuflaj prudent pentru ceilalți. Ele ascund dezvelind și dezvăluie acoperind, în funcție de
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
care mă privește./ Ne întâlnim în lumile încrucișate -/ cei care-mi seamănă voiesc sufletul meu/ zadarnic să-l fure./ Eu știu care din noi e cel adevărat;/ din orice altă imagine a mea/ lipsește imaginea mea despre tine” (Neputința luminii). Semantismul reflectării, al reprezentării corporalității e cât se poate de elocvent în Portret de femeie, desen emblematic al organicului pur, al concreteții carnalului ce adastă, ca într-un palimpsest, dinaintea unor sugestii și irizări ale unei transcendențe abia bănuite: „Ne-am
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
să aseamănă focului și iaste să meargă sus, în văzduh, unde-i iaste matca..." Ceea ce reprezintă o scădere în plan dogmatic se arată a fi un cîștig pentru literatură, căci deși fragmentul citat conține niște comparații mai puțin reușite, totuși semantismul lor nu este deloc mai puțin generos. Comparînd păcatul cu piatra, sînt textualizate conotațiile "catamorfe" - pentru a ne exprima în termenii lui G. Durand, din Structurile antropologice ale imaginarului - asumate de răul spiritual. Perseverînd inspirat, Antim personifică piatra și "maica
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
așa-ceva. N-au permis nici denumirea statului nostru cu sintagma Principatele Unite ale Valahilor, ci numai pe cel de România, nume ce, în ultimele trei decenii (prin prescurtările „internaționale“, ori prin „derivatele“, „compusele“ sale), are - pe nenumărate căi mass-media - semantismul „deturnat“ sistematic, spre a se crea „confuzia“ între țigani / rromi și români. Azi, mai mult decât oricând se constată necesitatea revenirii la numele antic al statului nostru, Dacia, renunțându-se la numele de România, impus de imperiile moderne / contemporane... (cf.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ale muntelui / piramidei, peșterii / nestematei (smarald) etc. - se amplifică, se iluminează, ba chiar „cad în amurg“, desigur, și în „corola“ poemelor din al șaselea volum, «Nunta Cuvintelor», de N. N. Negulescu. Eroul liric negulescian se încearcă - ori, mai exact spus (cu semantism relevat mai întâi de C. Noica), se ’cearcă - întru o nuntire în Logos, încordările lui venind (după cum s-a mai observat) dinspre câmpuri estetice expresioniste / neoexpresioniste, plasticizante, revelatorii, catachrezice etc., și îndreptându-se către sinestezice câmpuri estetic-paradoxiste de tip stănescian
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
desăvârșire toate formele universului, e un timp benefic și propice, în vreme ce al doilea e un timp al efemerului și al uzurii, al degradării și morții. Ambivalența temporală o regăsim în recurența și funcționalitatea expresiilor timp și vreme, termeni esențiali ai semantismului temporal la Eminescu, dar și la Macedonski. Acestor doi termeni cu valoare, să zicem, arhetipală li se subordonează alții care nuanțează, caracterizează și exemplifică sentimentul timpului sau fenomenul scurgerii acestuia, durată, cu alte cuvinte. Între aceștia putem aminti: clipă, oră
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
în formulări spectaculoase - realizate prin deplasări de la dreapta la stânga (În de-argint nalte dumbrave; Să-și în ele-oglinde chipuri; Cu în el Ardealul rană; În suite-n cer preluce; Cu de nori cușmă pe frunte; Basm care se singur spune). SEMANTISMUL Este, evident, o gândire laterală, neinteresată să se exerseze în liniaritate. Totul este absolut logic, lipsindu-i, însă, atributul tern. Și poetul obține, în felul acesta, o expresie utopică, în raționament de Sfinx, urzită perihoretic - pentru că se împletește, în poezia
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
perspectiva «intrării», dar, pe de alta, să ai precauția de a revela voalând, de a bloca ferm accesul celor opaci”. Analitica receptivității (transpusă în plan spațial și simbolic) pe care o întreprinde filozoful exploatează cele două registre distincte, care structurează semantismul paradoxal și subtil al parabolelor - un registru al dezvăluirii, al arătării și altul al camuflării: „Fiecare își va lua partea sa, căci parabolele suntsemnal revelator pentru unii și camuflaj prudent pentru ceilalți. Ele ascund dezvelind și dezvăluie acoperind, în funcție de amplasamentul
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
acele cuvinte care fără îndoială, provin din substrat, noi avem dreptul să examinăm limba română și ca limbă indo-europeană aparte“. Și savantul tracolog I.I. Russu sublinia: „În foarte multe cazuri, după o evoluție de câteva milenii, cuvintele românești autohtone păstrează semantismul de bază, străvechi dar alteori prezintă aspecte semantice apropiate de cele primare“ (ER, 118). Și același I.I. Russu la p. 111 scria: „Atare baze arhaice (rădăcini i.e. - I.C.) pot și trebuie să fie utilizate în studiul etimologic, legând de ele
LIMBA DACO-GEŢILOR, CONTINUITATE MULTIMILENARĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369869_a_371198]