376 matches
-
activități fără însemnătate, "noaptea" - trupul neputincios, însingurat în întuneric, "și mă-nvață ce e bine" - îngerul păzind copiii care merg pe marginea prăpastiei - pachete de carton cu inscripția ATENȚIE FRAGIL, "și mă-ndrumă spre viața veșnică, amin" - rochiile atârnate în semiîntunericul Dulapului. De atunci Dulapul mă atrăgea în el, era marea pâlnie în dormitorul nostru. La început ședeam în el după-amiezile târzii, când R. lipsea de acasă. Mai apoi făceam dimineața doar lucrurile cele mai trebuincioase, cumpărături, punerea în funcțiune a
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
multișor, așa că ar trebui să țină regim, să se protejeze... Soneria, da, e prea devreme totuși ca să se fi întors Mirel de la școală. Pe cine naiba așteptai, Doruleț? Un tinerel cu barbă roșcovană, stătea cu niște cutii în brațe în semiîntunericul palierului - ceva ca un filtru de cafea sau storcător de fructe, un serviciu de cești, cîteva colecții de cuțite de bucătărie înșirate sub țiplă pe cartoane dreptunghiulare, și foarte hotărît, limpede și răspicat: - Sîntem de la PRO-TV și vă putem oferi
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
cu care se confundă în imobilismul lui, un fel de trăsură-dric care se transformă - formidabilă idee - în sicriu, apoi în mormînt, în finalul montării. E dublul concret al lui Oblomov, prelungirea lui de aici și de dincolo. Obișnuindu-te cu semiîntunericul din odaie, privind atent, descoperi dezordinea din încăpere și începi să o intuiești pe cea din interiorul lui Oblomov. Adevărată, palpabilă, existențală. Undeva, cățărat într-un pat, tușește Zahar-ul lui Sebastian Papaiani. Ilia Ilici îl strigă. Zahar nu sare
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
mutam de pe un picior pe altul, schimbînd distanța dintre noi. Întotdeauna ți-e milă de cap. N-are decît să mă pocnească, dar să nu ochească - iată pantomima care se jucase, timp de un minut sau două, între noi, în semiîntunericul spălăcit. Dar acum se răzgîndise: Mi-a înapoiat bancnota; și a salutat. Se întîmplă. Nu căuta logica. (Gîndește-te cum să scapi de logică.) Am rămas iarăși doar noi doi, doi tovarăși de drum credincioși, cam beți. Mergeam. Mulțumit, Ciub fluiera
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Vremea se înșiră pe ață, leagă zgomote Pribegesc în mijlocul zilei, mă aplec și salut Cu o încordare a minții Mă apropii de înserare. Astup Mușchiul viitorului în ornamentul de pe cârja În care șchipătez peste pod Iubire feliată Femeia stând în semiîntuneric Pâlpâind ca o umbră, schimbă Priviri zgomotoase, genunchii în barbă Oglinzile ceții de altădată se întorc În prezent, într-o cabană. Mă scol, merg la ușă O deschid pe jumătate. Adio, spun. Mișcă-ți curul, îmi răspunde. Foarte bine. Ies
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
ca o umbră, schimbă Priviri zgomotoase, genunchii în barbă Oglinzile ceții de altădată se întorc În prezent, într-o cabană. Mă scol, merg la ușă O deschid pe jumătate. Adio, spun. Mișcă-ți curul, îmi răspunde. Foarte bine. Ies din semiîntuneric, aud ușa Trântindu-se în spatele meu, mă întreb Unde-i femeia snopită în bătaie. Ești mulțumită Cîtă sare ai înghițit? Ne repezim unul la altul, barbă În barbă înfloresc săruturi. Căutarea lui zero 21 (Alldahin) Alldahin, alldaher Niciodată obosit, totdeauna
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
Marina Constantinescu Îmi amintesc, uneori, de un personaj care mi s-a părut extrem de ciudat. O bună bucată de timp. L-am văzut aproape numai în semiîntunericul misterios al sălilor de teatru. La Bulandra, la Odeon, la Craiova, la Teatrul Maghiar din Cluj... Nici nu știu dacă aș putea să-i refac chipul de la lumina zilei. Mi s-ar părea altcineva. Poate. Apărea, discret, cu mult timp
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
cronologiei. REALITATE ȘI COMPLEXITATE: 7 VIETI = 1 PERSONAJ Fiecare experiență din trecutul acestuia se soldează În final cu o „moarte”, părând un simplu vis: „Privind În urmă, amintirea mea Îmi pare un vis amețitor. Nu pot distinge decât umbre În semiîntunericul unei nopți Înghițite de vina și de abisul trecutului... Dacă eu eram cel ce Ținea În brațe ființa asta care mi se dăruia cuprinsă de o dorință nebună, Înseamnă că azi nu mai sunt În viață”, „Privind În urmă, amintirea
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
nu știe cum să o traverseze, Manu îngenunchează în noroi și îi construiește din cărămizi o punte; femeia înaintează odată cu puntea, angajată într-o minunată colaborare tacită cu bărbatul devotat ei. Sau iată o altă situație imaginată de autor: "în semiîntuneric, Nicolae apasă succesiv butonul unui diascop. Milena, nud, citește din carte în fața unui ecran, în timp ce Nicolae contemplă scena. Imagini din Paris, inclusiv Arcul de Triumf, se scurg pe trupul ei și pe ecran." Imaginile care se scurg pe trupul femeii
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
pentru cititorii "României literare" fragmente din capitolul intitulat Războiul. C. Th. Ciobanu Stegarii de la Mărășești Ora unsprezece. La Mitropolie clopotele bat tare, cu bronzul vibrând - sunetele se revarsă peste oraș și în inimi în onoarea vitejilor căzuți la Mărășești. În semiîntunericul naosului, în fața icoanelor somptuoase cu chipuri care privesc în interior, ornate cu pietre prețioase, înaltul cler fastuos și solemn - plin și el de podoabe: bărbi de profeți și plete lungi negre sau albe împletite în codiță la spate, sub tiara
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
neputincioase și totuși neîmblînzite avea să se arate, parcă printr-o recapitulare încărcată de reproșuri, invocat liniștit, neatent și inofensiv, iscat din mereu reînnoita și visătoarea și învingătoarea pulbere. Glasul ei nu se oprea, se pierdea pur și simplu. Era semiîntunericul tulbure, cu miros de coșciug, dulceag,... de la glicina a doua oară înflorită pe zidul de afară în care soarele de septembrie liniștit și frenetic, cu mireasma difuză, distilată... în care izbucnea din cînd în cînd fluturarea vie, noroasă a vrăbiilor
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
în legătură cu al cărui rost un cititor naiv își poate pune întrebări, e implicat tot universul morții. Chicot era (dat drept) mort în clipa cînd își face apariția în romanul Celor patruzeci și cinci. El se materializează ca o voce în semiîntuneric, într-o noapte fără somn a regelui Henric al III-lea, căruia îi întrerupe un solilocviu despre moarte, viermi și solitudine. Iar acesta îl ia, firesc, drept mort, drept o fantomă. Ceea ce Chicot nu neagă, dar nici nu confirmă. Lasă
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
ce-și trăiește dramele în fast și strălucire. Sau astfel și le ascunde. Philippe este dioscurul întunericului, menit a fi veșnic prizonier. Confruntarea celor doi a avut loc pe un teren neutru: în castelul de la Vaux al lui Fouquet. În semiîntunericul unui salon. Ceea ce a permis confuzia de o clipă. Ludovic învinge, ridicînd de tot obloanele și lăsînd să năvălească, crud, lumina zilei. Philippe se dă înapoi cu un pas. Baletul regal al nerăbdării ia sfîrșit. Aparent, e vorba de un
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
fructe de culoare neagră, roșie, vișinie. - Evident! Evident! Am pregătit împreună o cină romantică neconvențională, mai bine zis o gustare cu o lumînare parfumată aprinsă, iar noi sumar îmbrăcați. Lumina radiată de lumânare nu era puternică, ne ținea oarecum în semiîntuneric, ceea ce făcea ca ochii să ne pară reciproc mai strălucitori. - Suntem ca niște fiare! Acum înțeleg că ochii reprezintă cel mai bine legătura noastră cu ele, în special cu felinele - a observat Andrei. - De acord! Fiară felină! Și m-am
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
să nu-l mai aștepte la ore fixe, își vedea de propriul program și probabil, la acea oră deja se odihnea, așa cum îi recomandase medicul. Se apropie ușor de ușa dormitorului ei și apăsând cu precauție clanța, întredeschise ușa. În semiîntunericul odăii, întinsă pe pat cu fața în sus și sforăind cu întreruperi, bătrâna dormea profund. Cu pași de felină, Florin se apropie de noptiera pe care se zăreau medicamentele. Apucă cutia lunguiață din care, văzuse că mama sa lua în
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Acasa > Literatura > Proza > O SEARĂ ALTFEL - AȘTEPTAREA Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Semiîntuneric și șoapte într-un colț de cameră - Înger, îngerașul meu, repetă fetița. - Care înger, dragă? se auzi vocea iritată a zeiței Artemis. Din alt univers... Camera se mări. - Cine ești tu? întrebă fetița. - Eu stau vis-a-vis și trebuie să ascult
AŞTEPTAREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380283_a_381612]
-
Păi înseamnă că ne poți îndeplini din dorințe! exclamă fetița. - Ei! Fără din astea! Ce dorințe? - Pff! Păi să nu mai fie războaie în lume, de exemplu, interveni și băiatul. - Ia stați, măi, așa! se auzi vocea unui bărbat. Din semiîntuneric apăru țanțoș Ares. - Cum adică? Fără războaie? Păi eu la ce mai rămân zeu pe aici? În câteva minute, camera se umplu de zei și semizei. Toți începură să facă scandal, legându-se de cererile pământenilor. - Păi și voi! ridică
AŞTEPTAREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380283_a_381612]
-
dacă vor fi de acord și părinții fetiței, o vom boteza noi, fără întârziere... Ce spui? Simona se uita lung, neîncrezătoare și total surprinsă, la Emanuela, fără să clipească. Niciodată nu văzuse atăta strălucire în ochii prietenei sale, cu tot semiîntunericul din jur. I se părea că aceasta a luat o hotărâre ca și când ar fi fost de multă vreme stabilite chiar și amănuntele... Emanuela deja nu mai era prezentă. Jubila și își freca mâinile în tăcere, ca semn de mare mulțumire
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
poți întîlni aceste priviri directe ale oamenilor spre Ťobiectulť altor semeni. Vezi și ești văzut - va zîmbi Serge Moscovici la observațiile mele. În unele bistrouri de pe artere mai îndepărtate de gurile de metrou sau stațiile de autobuz am văzut în semiîntunericul vreunui colț cîte un bărbat sau o femeie scriind ori șoptind încet paharului de apă sau ceștii de cafea confesiuni pe care n-au cui le face. Acești nebuni blînzi care împînzesc Parisul surîzînd ori vorbind în gol par și
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
ultima sută de metri pregătirea strategică a unei bătălii serioase. Gesturi precise, mișcări exacte, mîini îndemînatice care desfăceau, înșurubau, montau, asamblau întruna aparate sofisticate de fotografiat. Corpul, mîinile, capul desenau prin aer ritmul mișcărilor frînte din dansul contemporan și postmodern. Semiîntunericul intensifica misterul și, într-un fel, clandestinitatea prezenței lui. A acțiunii, a limbajului. Nu prea văzusem așa ceva pe la noi. Poate doar în timpul Pieții Universității cînd apăreau de peste tot fotoreporteri străini cu aparatură ciudată, ca de pe altă planetă. Chicoteam de fiecare
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
capodoperele artei baroce. Chiar și viorile Stradivarius au răsunat mai întâi, în Catedrale. Deosebit de inspirată a fost modalitatea de iluminare în timpul spectacolului. Cele două reflectoare așezate pe pardosea, revărsând o lumină difuză doar pe interpret, restul cadrului fiind într-un semiîntuneric au condus la crearea unei ambianță speciale care ne ducea cu gândul la concertele din perioada Barocului, care aveau loc la lumina lumânărilor. Alexandru Tomescu a ajuns la o maturitate în domeniul artei interpretative: stăpânirea stilului, inteligența muzicală, eleganța frazei
Stradivarius, la malul mării by Mariana POPESCU () [Corola-journal/Journalistic/84238_a_85563]
-
îi văd trupul fin, grațios, ca o statuie de bronz, cu tufa pubiană marcând izvorul vieții. Nu simt totuși apetitul erotic pe care-l am când privesc sânii lui Mado. Cu o naturalețe ce mă farmecă, mi se oferă... În semiîntuneric, îi văd ochii strălucind vesel, exprimând o fericire ce rămâne ingenuă. 28 august 2001 Prima iubire Ora 13: prânz la Cupolă. Sunt fericit! Ne desparte o jumătate de veac!... - Tu ești prima mea iubire! - Și tu! Încă îmi vine greu
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
atâtea bagaje... Întrebase Andreea. Hai să ne mulțumim cu troleul sau cu un autobuz mai rapid. Cu diferența de bani Îți cumpăr un tricou...alb, dacă găsesc, adăugase mama zâmbind insinuant. Iar mâine la 4,oo dimineață gândea Andreea, În semiîntuneric vor fi ...două tricouri albe așteptând...răsăritul. Ha, ha, chiar devine interesantă vacanța asta. Recunoștea În sinea ei că depusese ceva efort ca să nu fie monotonă. Andreea, privea curioasă unde putea să fie stația de autobuz căutată de mama sa
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Om, de bună seamă, o mogîldeață culcată pe spate care-și agita, fără răgaz, brațele și picioarele în aer. Lupino se apropie. Femela se ridică, păstrîndu-și calmul. Privirile li se întîlniră, și Lupino simți că-l lasă picioarele cînd, în semiîntuneric, o recunoscu. Stătea acolo, exact în fața lui, frumoasă și blîndă, așa cum o văzuse de atîtea ori în vis, chip drag adesea învăluit în ceață sau, în nopțile limpezi, luminos ca-n oglinda apei. După atîta dor usturător, după atîtea căutări
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
erau niște scări, pe care bineînțeles că le-a urcat. Sus, se trezi în fața unei săli amfiteatru, cu scenă, o sală uluitoare. O muzică se auzea în surdină, de undeva. Traversă, luându-se după sunetele unui pian. Înaintă prudent prin semiîntuneric și ajunse în camera unde era pianul. Percepu o siluetă de femeie. Se opri în prag și se uită. Sesizând o oarecare mișcare în spatele ei, silueta se întoarse către el și Petre rămase înmărmurit. Simți că leșină, că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]