40 matches
-
în relații de subordonare sau de interdependență, conjuncția ‘aparține’ subordonatei sau celuilalt termen al relației de interdependență. Că adverbele acestea sunt mijloace de exprimare a modalității o dovedește și intrarea în sinonimie cu sintagme morfologice, sau cu sintagme cu verbele semiauxiliare care exprimă diferite sensuri modale; sintagmele poate că e bolnav - va fi fiind bolnav - o fi bolnav (prezumtiv) - trebuie să fie bolnav exprimă toate ipoteza. Adverbele desigur, firește, fără îndoială etc. intensifică sensul modal, de certitudine, al indicativului: „Firește că
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
multe?” (T. Arghezi, p. 68) Observații: Când face parte dintr-un predicat de formă negativă, adverbul mai semnifică încetarea unei anumite acțiuni, stări: „Și, goală ca de suflet, tristă, țara Nu mai găsește, parecă,-nțeles” (T. Arghezi, p. 263) - verbe semiauxiliare (de modalitate, temporalitate, aspect): „ - Trebuie să-i fie mai cald acolo, zic eu și trec, printr-o săliță, din cârciumă în bucătărie... ” (I.L.Caragiale), „Cine era să plătească? taica?.” (I.L.Caragiale), „Iată îndărătul palatului Puntea suspinelor pe care treceau cei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a componenților este determinată de desfășurarea relației sintactice de coordonare numai în planul expresiei sau, când relația este de dependență sau de interdependență, de pierderea sensului noțional și/sau a autonomiei semantice a primului verb. Spre deosebire, însă, de verbele semiauxiliare, din structura predicatului verbal compus, verbele de aspect și de modalitate din structura predicatului verbal dezvoltat își păstrează variabilitatea morfologică, datorită înscrierii predicatului doar în planul enunțului. (Verbele semiauxiliare înscriu predicatul verbal compus în raportul enunțare-enunț.) Caracterul complex al planului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a autonomiei semantice a primului verb. Spre deosebire, însă, de verbele semiauxiliare, din structura predicatului verbal compus, verbele de aspect și de modalitate din structura predicatului verbal dezvoltat își păstrează variabilitatea morfologică, datorită înscrierii predicatului doar în planul enunțului. (Verbele semiauxiliare înscriu predicatul verbal compus în raportul enunțare-enunț.) Caracterul complex al planului semantic al predicației este dat mai ales de structurarea lui pe două planuri: La primul nivel, al predicației enunțului considerat global, conținutul funcției de predicat este descris de întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
oprite și că poți ajunge la spânzurătoare.” (M. Eminescu) Predicatul compus Amândouă categoriile de predicate, sintetic (verbal) și analitic (nominal) dezvoltă și câte o variantă structurală și semantică prin actualizarea planului semantic al predicatelor, din perspectiva enunțării, descrisă de verbele semiauxiliare. Predicatul verbal compus este constituit dintr-un verb semiauxiliar, expresie a perspectivei enunțării, și un verb predicativ (sau o formă verbală absolută), expresie a semanticii enunțului: Mihai trebuie să fi pierdut trenul, de n-a venit. vb. semiauxiliar + vb. predicativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Predicatul compus Amândouă categoriile de predicate, sintetic (verbal) și analitic (nominal) dezvoltă și câte o variantă structurală și semantică prin actualizarea planului semantic al predicatelor, din perspectiva enunțării, descrisă de verbele semiauxiliare. Predicatul verbal compus este constituit dintr-un verb semiauxiliar, expresie a perspectivei enunțării, și un verb predicativ (sau o formă verbală absolută), expresie a semanticii enunțului: Mihai trebuie să fi pierdut trenul, de n-a venit. vb. semiauxiliar + vb. predicativ Predicatul nominal compus are în structura constituentului prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și un verb predicativ (sau o formă verbală absolută), expresie a semanticii enunțului: Mihai trebuie să fi pierdut trenul, de n-a venit. vb. semiauxiliar + vb. predicativ Predicatul nominal compus are în structura constituentului prin care se realizează un verb semiauxiliar, un verb copulativ și un nume (unitate lexicală sau unitate propozițională) Verbele semiauxiliare exprimă: • modalitatea: „Măi tartorule, nu mânca haram și spune drept, tu ești Gerilă... Tu trebuie să fii, pentru că și focul îngheață lângă tine...” (I. Creangă) „Moftangiul (...) poate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Mihai trebuie să fi pierdut trenul, de n-a venit. vb. semiauxiliar + vb. predicativ Predicatul nominal compus are în structura constituentului prin care se realizează un verb semiauxiliar, un verb copulativ și un nume (unitate lexicală sau unitate propozițională) Verbele semiauxiliare exprimă: • modalitatea: „Măi tartorule, nu mânca haram și spune drept, tu ești Gerilă... Tu trebuie să fii, pentru că și focul îngheață lângă tine...” (I. Creangă) „Moftangiul (...) poate fi sărac sau bogat, prost ori deștept (...) el a fost, este și va
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lucru, este greu să redai prin cuvinte anumite stări ale sufletului.” (P. Sălcudeanu, 148) Uneori, relația de dependență pe care se întemeiază circumstanțiala concesivă se exprimă prin juxtapunere. Identitatea sa sintactică este asigurată în aceste enunțuri de: • existența unui verb semiauxiliar de modalitate (a putea), în structura predicatului compus: „Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune.” (M. Eminescu, I, 134) • situarea verbului-predicat al concesivei la conjunctiv, fără morfemul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propria componență lexicală, diferită de a altor limbi, dar elementele cele mai importante ale vocabularului pornesc tot de la limba-bază. Aceste elemente importante (sau ale primei necesități, privind realizarea enunțurilor într-o limbă) sînt: pronumele, numeralele, instrumentele gramaticale (verbele auxiliare și semiauxiliare, unele adverbe, prepozițiile, conjuncțiile, articolele), numele principalelor calități (principalele adjective), acțiuni și stări (principalele verbe), numele realităților stabile (substantive care denumesc părți ale corpu-lui, relații umane, plante și animale din mediul propriu de viață etc.). În sfîrșit, tot din limba-bază
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de timpuri compuse în cazul flexiunii verbale, uzînd de auxiliarele haben "a avea", sein "a fi" și werden "a deveni" (acesta din urmă fiind și auxiliarul pentru diateza pasivă). Există, la fel ca în engleză, nuanțe modale, exprimate cu ajutorul verbelor semiauxiliare: dürfen "a avea voie", können "a putea, a fi capabil", müssen "a trebui, a fi necesar", mögen "a plăcea", wollen "a vrea", wissen "a ști". În flexiune, verbul este însoțit de pronumele personale, dar are și desinențe de persoană. Numeroase
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
s-a îmbogățit și se îmbogățește continuu. Cu toate acestea, grupa verbelor tari, care prezintă ablaut, și a celor neregulate nu se află în situația de a fi vidate, deorece conțin verbe de bază ale limbilor germanice, precum cele auxiliare, semiauxiliare și copulative sau cu semnificații fundamentale pentru comunicare (ca "a da", de exemplu: norv. å gi, gav, gitt; dan. give, gav, har givet; sued. att ge, gav, har59givit ; neer. geven, gaf (gaven), gege-ven; germ. geben, gab gegeben; engl. to give
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
eldes "a îmbă-trîni", å trives "a se simți bine", å fines "a se afla"; sued. att hopas "a spera", att minas "a-și aminti", att finas "a se afla, a se găsi". Toate limbile germanice au o clasă de verbe semiauxiliare, care arată dacă acțiunea este posibilă, obligatorie, permisă etc. (modalitatea) sau dacă reprezintă o dorință, o intenție, o obligație etc. (atitudinea). Întrucît, în propoziție, semiauxiliarele sînt urmate de verbe la infinitiv, purtătoare ale semnificației propriu-zise în enunț, acestea se folosesc
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de spirit sacrificial pe care munca salarizată nu le implică niciodată și nicăieri. Abia aici, în acest spațiu în care riscul, încercarea, adevărul și truda se confundă unele cu celelalte și se topesc în expresie, TREBUIE devine nu un verb semiauxiliar, ci unul... activ, încărcat de substanță. Nu cred că Florin Piersic jr. este un actor experimental, nici un regizor experimental, fie în film, fie în teatru. Și experimentalismul ăsta mi se pare tot un timbru cu lipici cleios. Pe care, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
de contexte forma primit reprezintă un adjectiv provenit din verb la participiu prin conversiune. 113 În astfel de contexte, unui specialiști consideră că structura poate face reprezintă un predicat verbal compus, în care verbul a putea are valoare de verb semiauxiliar (cf. Dimitriu, 1999, p. 445; Iordan & Robu, 1978, p. 449 ș.u. etc.). 114 După Dimitriu, 1999, p. 696. Vezi și Gramatica I, 2005, p. 595. 115 Vezi și "profrazele" da, nu Gramatica I, 2005, p. 591. 116 Cf. Gramatica
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]