47 matches
-
substantiv suficient de tare, dar i se aduce și calificativul „sigură”, ambele aflate în contradicție semantică cu sensul sintagmei „activitate creatoare”, redusă astfel la substantivul „activitate”, prin anularea sensului de libertate, capriciu, inedit, neașteptat pe care l-ar avea potențialul semic al adjectivului. Verbul este folosit la timpul prezent, persoana a III-a, indicînd siguranța vorbitorului, care nu îndrumă, nu îndeamnă, ci constată o realitate de fond, care nu poate fi contrazisă, ci doar constatată. „Scriitorii noștri” închide cercul și induce
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5235_a_6560]
-
metafora inițială - bold; la fel - termenul propriu, plasat, imediat, la final, sau, departe, la începutul psalmului; inducțiile (prime sau secunde, verbale sau adjectivale - italic: grefele - subliniere). Aspectul formal este susținut de mișcarea continuă a sensurilor, lansată, la debut, pe direcția semică uman - vegetal. Secvența are următoarea înfățișare: (Israel, Iosif, Efraim, Veniamin, Manase) ...................................................................... 9. Via din Egipt ai mutat-o; izgo- nit-ai neamuri și ai răsădit-o pe ea. 10. Cale ai făcut înaintea ei și ai răsă- dit rădăcinile ei
EUGEN DORCESCU, METAFORA ÎN PSALMUL 79 (80) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349798_a_351127]
-
În așteptare) Iar spațiul, subiectiv și el, este esențializat, fie pe orizontalitatea drumului spre tăcerea eternă și spre negură: „Un pas. Încă Un pas Și ceața M-ascunde. Abia Îl mai aud Pe cititorul De urme”. (Încet); fie pe axa semică teluric - astral. Altfel spus, pe de o parte: cer, soare, lună, stele (termen dominant); pe de alta, pământ, peșteră, gang, melci, cârtiță, Cățelul Pământului, urmele. Între cei doi poli, între cele două mari repere cosmice, eul își consumă neliniștea, contemplând
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
chimia și în proporția humusului care înăbușă fărâma de duh din ființele noastre: “De ce m-a zămislit/ așa/ Cel Sfânt?/ Un strop de duh și-un/ munte de/ pământ...” (Poemul 12, p. 23) Câmpul semantic al implacabilei morți cuprinde structuri semice îmbogățite contextual. Pe de o parte, găsim formule complicate de sens pentru un lexem ca absență, pe de altă parte, structuri de semnificație ample, corespunzătoare unor cuvinte precum coșmar și angoasă. Absența femeii iubite, cauzată de moarte, rănește, sfârtecă și
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
de fapt, „recuperarea obiectului” se referă la redarea particulară a acestuia în datele sale realist-figurative, în timp ce sintaxa imaginii (la care aceste obiecte participă) este suprareală, ilogică și aberantă. Una dintre cele mai celebre și des comentate reprezentări formalizate este arborele semic al Spațialității, propus de semioticianul francez A.J. Greimas. Aceste coordonate servesc atât analizei discursive a spațiului fizic perceput vizual, cât și descripției sensurilor din imaginea figurativă. Întregul univers de planuri, suprafețe, forme, figuri, obiecte și personaje poate fi explicat
TIMP ŞI SPAŢIU ÎN PICTURĂ: PERCEPŢIA PSIHO-SENZORIALĂ A IMAGINII ARTISTICE de CRISTINA LAURIC în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371136_a_372465]
-
lirico-plastică, a discursului este relația dintre orizontalitate și verticalitate - paralelismul, confruntarea și, în final, sinteza lor. Sunt antrenate, firește, aici, semiotic vorbind, adică la un orizont mai adânc decât cel al separării, curente, convenționale, a limbajelor (lingvistic, vizual, muzical), relee semice precum: teluric - celest, mineral - eteric, material - spiritual, uman - divin etc. etc. Toate, însă, implicate, întrupate, în carnalitatea enunțului, sub veghea, mereu atentă, a emoționalității ideatice: Prin mine, în mine; fără mine Dar nu și în absența mea; nefiind vorba de
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
receptarea) mesajului. 2. Una din "vocile" (modele ale deja-cunoscutului, modele ale realității) din care se țese o narațiune. După Barthes, narațiunea și unitățile sale constitutive capătă o semnificație în funcție de una sau mai multe asemenea voci sau coduri (PROAIRECTIC, HERMENEUTIC, REFERENȚIAL, SEMIC, SIMBOLIC etc.). ¶Barthes 1974 [1987]; 1981a; Culler 1975; Jakobson 1960 [1964]; Martin 1986; Prince 1982. Vezi și FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII, FUNCȚIE METALINGVISTICĂ, COD NARATIV. cod cultural [cultural code]. COD REFERENȚIAL. Toate codurile sau modelele deja-cunoscutului sînt determinate cultural; dar
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de cunoaștere stereotipe (fizice, psihologice, literare, artistice, filosofice, istorice, medicale etc.) și obiecte culturale. ¶O funcție importantă a codului referențial este de a activa modele la nivelul de vraisemblable (verosimil). ¶Barthes 1974 [1987], 1981a. Vezi și COD CULTURAL, VERIDICITATE. cod semic [semic code]. CODUL sau "vocea" în funcție de care o narațiune sau o parte a ei permite construcția PERSONAJELOR (și a MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR). ¶Barthes 1974 [1987], 1981a. Vezi și SEM. cod simbolic [symbolic code]. CODUL sau "vocea" în funcție de care o narațiune sau
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cunoaștere stereotipe (fizice, psihologice, literare, artistice, filosofice, istorice, medicale etc.) și obiecte culturale. ¶O funcție importantă a codului referențial este de a activa modele la nivelul de vraisemblable (verosimil). ¶Barthes 1974 [1987], 1981a. Vezi și COD CULTURAL, VERIDICITATE. cod semic [semic code]. CODUL sau "vocea" în funcție de care o narațiune sau o parte a ei permite construcția PERSONAJELOR (și a MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR). ¶Barthes 1974 [1987], 1981a. Vezi și SEM. cod simbolic [symbolic code]. CODUL sau "vocea" în funcție de care o narațiune sau o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Genette 1980; Prince 1982. Vezi și DURATĂ, MIȘCARE LENTĂ. sem [seme]. 1. O trăsătură semantică elementară (Greimas); o unitate de semnificații minimale. Înțelesul cuvîntului mînz, bunăoară, este produsul unor seme ca "ecvestru", "tînăr", "mascul" etc. 2. O unitate a CODULUI SEMIC (Barthes); un SEMNIFICAT conotativ; un element care conotează o anumită trăsătură de caracter (sau peisaj). Fie un personaj de parte bărbătească cu gene alungite și voce moale și care mușcă și zgîrie cînd se bate; se poate spune că lungimea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
28 Recurenta diferiților termeni constituie un bun indiciu al motivelor și temelor principale abordate de fiecare autor: Această construcție [a temei] nu este o asamblare arbitrară; ea se sprijină pe fenomene prezente în text; recurente, ocurente, co-ocurențe, compatibilități și incompatibilități semice. Pentru critică tematica aceste fenomene constituie mărcile vizibile ale unei "structuri de adâncime".29 Ocurentele constituie, așadar, indicii macrotextuale, ce trimit mai întâi la motive, iar succesiv la teme literare. Potrivit lui Paul Hadermann, reluat de Michel Vanhellenputte, într-un text
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
freneticului creator" (p. 16). Dacă pe primul palier de raportare la scriitor, discursul critic al Elvirei Sorohan utiliza termeni frecvent întâlniți în jargonul criticii și teoriei literare (imagine, figură, chip), fără prea multă forță referențial-descriptivă, care amorsau totuși câteva trăsături semice din sfera antropomorfizării, a caracterului de persoană și a perceptibilității vizuale, prin asocierea noțiunii de autor cu concepte din planul picturii (portret, autoportret, desen), viziunea asupra agentului creator se individualizează, îmbogățindu-se cu trăsături semantice legate de intenționalitate (autorul, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fi desprins o bogăție neașteptată de sentimente, așa cum cad fructele de pe un spalier cînd îl atingi". Cel de-al doilea element al comparației oferă avantajul de a rămîne în registrul normand și cel fructifer prezente în diegeză (în afară de introducerea unității semice "coacere") și de a face aluzie la livezile prin care personajele se plimbă (cf. serii petrecute cu Rodolphe: Se auzi-ntr-o clipită cum cade de pe cracă, fără să fie atinsă, o piersică coaptă"). Contaminarea metonimică are rolul, în esență
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mai inofensivă din lume și cu tonul de "bon homme", cele mai crude adevăruri. Pe de altă parte cunoștințele sale pozitive[î]l îndreptățeau a juca un rol însemnat în viața practică a statului și a înlătura relele răsărite din semicul tura, ca să nu zicem semibarbaria, guvernanților demagogiei. [24 octombrie 1879] ["NU DE PRINCIPIU, CI DE ÎNCREDERE E CESTIUNEA... "] Nu de principiu, ci de încredere e cestiunea răscumpărării drumurilor de fier pentru noi. În principiu am avea de obiectat ceva numai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi considerate actanți neutri sau sursă a senzației. Dima (2002), în monografia Verbele sentiendi în limbile română și engleză, urmărește contrastiv, dintr-o perspectivă lexico-semantică, câmpurile verbelor de percepție din română și engleză. Observațiile privesc, pe de o parte, structura semică a acestor verbe și selecția pe care o operează asupra argumentului subiect și asupra complementelor, în termeni de trăsături semice binare [±Animat], [±Abstract], [±Uman] etc., și, pe de altă parte, structura lor argumentală, formulată în termenii teoriei cazuale fillmoriene. În funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
contrastiv, dintr-o perspectivă lexico-semantică, câmpurile verbelor de percepție din română și engleză. Observațiile privesc, pe de o parte, structura semică a acestor verbe și selecția pe care o operează asupra argumentului subiect și asupra complementelor, în termeni de trăsături semice binare [±Animat], [±Abstract], [±Uman] etc., și, pe de altă parte, structura lor argumentală, formulată în termenii teoriei cazuale fillmoriene. În funcție de criteriul intențional vs nonintențional, autoarea distinge două subcâmpuri de verbe de percepție pentru fiecare dintre cele cinci modalități (vizuală, auditivă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
pentru prima oară în jurul anului 1940 de către cercetătorii americani Harold D. Lasswell, Bernard Berelson și Paul F. Lazarsfeld, în scopul descrierii obiective și sistematice a conținutului manifest al comunicării. După 1960, unii reprezentanți ai școlilor semantice europene resistematizează regulile analizei semice sau a conținutului, pornind de la ideea că semnificația (sau sensul) unei unități lexicale sînt echivalente conținutului semantic al acesteia, care este constituit dintr-o serie de unități minimale numite seme. Studiul conținutului s-a făcut, așadar, în semantica structurală pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Ferdinand de Saussure, caracteristica lor cea mai exactă este de a fi ce nu sînt altele. Partea nu se disociază de întreg și, în consecință, caracterizarea cîmpului semantic se confundă cu cea a cîmpului lexical, așa cum procedează, de altfel, analiza semică structurală. Cît despre confuziile cu cîmpul noțional, aceasta rezultă din excluderea, din principiu, a extralingvisticului, a oricărei particularități a realității și a subiectului, precum și a raporturilor dintre ele. În aceste condiții, reprezentările lumii în limbă, pornind de la reprezentările sensibile și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
căutînd să dezvăluie încifrările construcțiilor de cuvinte, cu ajutorul instrumentelor semantice și al organonului sintactic. Astfel, orice figură retorică trebuie să respecte cinci reguli importante, pentru a constitui un sprijin real în argumentare. În semiotica textuală, figurile se referă la nucleul semic: ele sînt considerate unități de conținut, atașate la un lexem sau la o sintagmă, care atribuie o valoare deosebită rolurilor și funcțiilor actanțiale. Louis Hjelmslev consideră figură orice element lingvistic care nu este nici semnificant, nici semnificat. Astfel, unitățile semantice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
percepției globale în fenomenele de categorizare, a propus o abordare formalistă care a influențat concepția asupra prototipurilor din psihologia nord-americană. Această concepție a avut și aplicații lingvistice ce au făcut posibilă semantica prototipului, care a pus în lumină inconvenientele analizei semice, contribuind la ameliorarea ei. Astfel, dacă scaunul se distinge de alte obiecte pe care se stă prin trăsături distinctive precum "cu spătar", "fără brațe", "cu un singur loc", "cu patru picioare", "din material rigid", se pot totuși imagina scaune cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s-ar opune uzului lingvistic, un substitut pentru vorbire. Această dihotomie, aplicată limbilor naturale, poate fi extinsă și altor domenii semiotice, în acest caz schema opunîndu-se substanței. A. J. Greimas a folosit dihotomia în semantica generală, denumind prin schemă combinația semică deschisă de care dispune o cultură, ca ansamblu de virtualități, termenul uz servind pentru a denumi combinația (sau expresia) efectiv realizată. V. praxeogramă, presupoziție. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SCHIMB
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Astfel, de exemplu, semul "animat" rezultă din opoziția lucru - ființă, pe baza căreia i se creează antonimul "inanimat". S-a constatat astfel că numărul semelor poate fi determinat în mod precis numai în cazul unor clase de cuvinte, încît analiza semică se poate realiza eficient doar în cadrul unor cîmpuri lexicale sau cîmpuri semantice. În asemenea condiții și în perspectiva unor astfel de cîmpuri se pot realiza unele clasificări ale semelor, fără însă a se putea ajunge la o clasificare cu o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
propus mijloace de analiză a unităților lexicale, descompunîndu-le în unități mai mici (numite uneori minimale), care sînt trăsăturile semantice sau semele. S-a realizat astfel o nouă perspectivă asupra teoriei semnificației și s-a deschis calea constituirii semioticii. Totuși, analiza semică (sau componențială) nu a obținut rezultate satisfăcătoare decît în cazul unor descriei limitate la anumite grupări de cuvinte, fără a putea oferi bazele metodologice pentru o analiză exhaustivă a conținutului limbilor naturale, încît ea a fost în parte abandonată. În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
povestirii lucrările esențiale sînt Propp (1968) și Barthes (1977). Pentru o critică riguroasă a formalismului, vezi Jameson (1972). Mai tîrziu, Barthes s-a depărtat de analiza structurală, sedus fiind de conținut - a postulat cinci „coduri” surprinse în construcția istoriei (hermeneutic, semic, proaieretic sau acțional, referențial sau cultural, simbolic); S/Z constă într-o aplicare a codurilor la analiza unei povestiri balzaciene, Sarrasine (vezi Fowler, 1981 pentru comentarii). Chatman (1969) este un recenzent favorabil al primelor lucrări de Barthes și Todorov, dar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de analiză a dimensiunilor fundamentale ale sunetelor și, respectiv, ale sensurilor dintr-o limbă. Pentru o discuție introductivă a acestor metode vezi, de pildă, Finegan (1994), Fromkin&Rodman (1978) sau Bolinger (1981). O demonstrație interesantă a analizei trăsăturilor distinctive (sau semice) a personajelor poate fi găsită în Fowler (1977: 36-8). Deși Bal sugerează că am putea extinde modelul la relevarea variațiilor de intensitate (cît de slab sau de puternic?) și modalitate (cît de probabil?) ale manifestării atributelor, operațiunea în sine ar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]