19 matches
-
vina mea sau a celor ce-au intrat încălțați în sufletul meu, ca să nu mai am și azi aceleași trăiri! Era în vara anului 1969. Eram elev la seminarul din Craiova. Trecusem în anul II. Părinții îmi cumpăraseră o bicicletă semicursieră „Ukraina”. Era o bijuterie. Timp de nouă ani, în toate vacanțele, cu timp și fără timp, am bătut drumurile până la Obârșia Cloșani, Calafat, Herculane, Tismana, Polovragi, Lainici. Parcă zburam cu ea! În vara aceea vorbisem cu unul al lui Pascaloniu
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_stanciulescu_barda_chemare_alexandru_stanciulescu_barda_1346085751.html [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
izbitor cu ușile sălilor de seminar de la Litere), am descoperit un scaun cu role, pliat și rezemat de perete. Aparatul era modern, o raritate. Nu întâlneai așa ceva în comerțul socialist: frâne, spițe duble, schimbător de viteze, spătar rabatabil - o adevărată semicursieră adusă de la nemți. Ajutat de Mihnea, am desfăcut mașinăria, l-am urcat pe Cezar la volan și, pe culoarele pustii și cimentate, l-am împins cu toată viteza spre cancelarie, unde s-a răsturnat la picioarele elevului de serviciu. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
englezul Major Taylor sudând cele trei bare ale cadrului în formă de triunghi, pentru o mai mare rezistență la traseele de concurs foarte denivelate. În plus, la comanda ciclistului, coarnele ghidonului au fost îndoite, modelul acesta fiind, de fapt, prima semicursieră inventată. La începutul anilor '70 se dezvoltă o bicicleta robustă, mai joasă, adaptată drumurilor grele: acest model va fi cunoscut drept „mountain bike”. La originea acestui concept de produs se afla Gary Fisher și Charles Kelly (după alte surse, bicicleta
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
în atâtea și atâtea „magistrale”. Elevii de clasa a VIII-a se specializau în comentarii la limba română. Puberi, la vârsta la care „hormonul bate neuronul”, cei mai fragezi și mai „dotați” adolescenți memorau zeci de pagini, cu viteza unei semicursiere. Premianții coborau în pantă, fără frână. Nimeni nu îndrăznea să angajeze un cartezian „discurs despre metodă”: sistemul era infailibil, iar casta preoțească a meditatorilor trebuia respectată din tată-n fiu. „Enumerația, personificarea, epitetul, metafora și hiperbola - această quintă royală a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mi-ar fi trebuit pentru cea mai bună bicicletă pe care-o doream, sigur, după ce vorbise cu mama. Surprins, nu știam cum să-mi arăt recunoștința reală față de tata. Doream o Ucraina obișnuită care costa 1.126 lei, nu semicursiera de 1600 lei. Imediat mi-a dat banii, eu mă simțeam într-al nouălea cer, aproape de a-mi vedea visul cu ochii! Totuși, trebuia să am răbdare, fiindcă achiziția avea să fie de la Iași. Am depus banii la C.E.C., ignorând
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
împrumuta bicicleta. Niciodată nu m-a refuzat, mai ales că aveam acordul alor mei. DESPRE VIITOAREA BICICLETĂ Evident, îmi doream propria bicicletă. Cu Claudiu, prietenul din perioada liceului, făceam plănuri. Aveam un mic handicap față de el, fiindcă era posesorul unei semicursiere Ucraina. Nu-l invidiam, chiar mă întrebam cum putea rezista mereu cu mâinile mai jos, cu spatele arcuit parcă nefiresc. Credeam (ca și acum, dealtfel) că o asemenea poziție pe bicicletă, este obositoare. Apăruseră prin oraș multe "Ucraina”, unele cu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
tricolorul prins la ghidon, cu rucsac în spinare, cu niște portbagaje metalice de o parte și de alta a roții din spate. Fără a exagera cu "îmbunătățirile”, pe lângă oglinzile (evident) pe ambele părți, voiam și semnalizatoare electrice, pentru sporirea siguranței. Semicursiera, pe lângă poziția incomodă, avea frâne pe saboți, ori experiența de până atunci mă convinsese că frâna pe butuc, activată doar la intenția de a pedala în sens invers, era ideală. Pentru evidența strictă a distanțelor parcurse, voiam - fiindcă apăruse în
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
fiindcă apăruse în comerț - un "kilometraj” rusesc, care costa 50 de lei. Mai visam, la o asemenea excursie pe bicicletă, și prin clasa a zecea. Numai că ar fi trebuit și bani: 1.126 lei pentru Ucraina obișnuită (1600 lei - semicursiera) la care s-ar fi adăugat cheltuielile pentru mâncare, dormit, vizitat muzee. Nu era imposibil să strâng banii, rămânea opoziția mamei, care în plus, în clasele mari voia să-mi știe canalizate preocupările doar spre școală. PRIMELE TRASEE CU BICICLETA
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
preferat pentru vacanțele mari de vară era, pentru familia noastră, la vreo 18 kilometri de oraș în satul bunicilor dinspre mamă. Îmi plăcea acolo pentru că băiatul vecinilor de peste drumușor, prietenul din fiecare vacanță, era apropiat ca vârstă și avea o semicursieră. Bicicleta pe care-o foloseam eu la țară era a altui văr, care fiind student, venea rar la părinți și doar n- avea să se urce imediat ce sosea, pe bicicletă! Din curtea bunicilor am plecat pentru prima dată la o
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
insistențelor pe lângă personalul care era totuși acolo, sa găsit și ceva de mâncare. Panta se mărea, am început urcușul pe lângă biciclete. Întrebându-ne cât mai avem până la Bâlea-Cascadă, doar așa am mers, dar culmea, ne depășeau alți bicicliști "călări” pe semicursiere cu mai multe pinioane. Pentru noi ar fi fost un efort prea mare și, inutil. Mergeam, mergeam! Vedeam creste dezgolite, în spate și în stânga se ghiceau așezări omenești îndepărtate. Era frumos, dar sălbatic. Când, în sfârșit apăru cabana, dezamăgire: nu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
calculat, adeseori morăcănos și nemulțumit, era ca un clopot care bate. Privirea lui ușor ascunsă de gene semăna cu a lui Al Pacino. Era ca un vârtej în mijlocul furtunii . Într-o zi Alin, traversă orașul cu bicicleta lui preferată, o semicursieră, împreună cu un prieten. Intraseră cu bicicletele pe o alee și se opri fix în fața unității unde lucra maică-sa. Lipise bicicletele de niște pomi și își dădură seama abia atunci că se înserase de-a binelea. Carlina când îl văzu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Luana coti brusc și se trezi pe-o străduță îngustă, pe care n-o cunoștea. În spate, ca o obsesie, roțile celeilalte călcau pe urmele ei. În capătul străzii Luana frână brusc și întoarse bicicleta. Din față, călare pe o semicursieră verde, apropiindu-se cu o viteză năucitoare, venea Liviu Livianu. Evită în ultimul moment ciocnirea și eșuă, undeva, pe trotuar. Uluită, Luanei nu-i veni să creadă. El rezemă bicicleta de un gard și veni lângă ea. Se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
praf și pânzele de păianjen, agățate peste tot, încălecă și ieși pe poartă în strigătele disperate ale băiatului: Luana, vino înapoi! Unde te duci? Luana! Găsi familia adunată în chioșculeț, cu Aneta în capul mesei. Intră pe poartă călare pe semicursieră, cu părul în vânt și ochii roșii de plâns. Vreau să vorbesc cu tine, îi spuse lui Renar. Amuțiră cu toții și se uitară la ea ca la o arătare. Renar sări de la masă și se repezi spre fată. Mătușa Vera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
I.D.M.S., tot la inspecția comercială de stat, ca să zaci Într-un depozit de teniși, pantofi de fotbal cu crampoane, pantofi de atletism cu cuie, mingi de toate felurile, de la mingi medicinale la mingi de ping-pong, caiace, vâsle, fileuri, camere de semicursiere. Ai răbdat doar două săptămâni În putoarea asta de cauciuc neîncălțat și lacuri adormitoare și, neavând nici un pic de răbdare, ți-ai dat demisia, cu toate că leafa crescuse de la 775 la 1100 de lei pe lună, dar numai ideea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pentru că nu prea avea dinți. „Om practic”, i-am dat drumul gândului neexprimat, făcând legătura cu felul lui de a pescui: coaja o folosea la scos peștele din baltă. Într-o zi m-am dus la el. Aveam o bicicletă semicursieră și am urcat-o sus la etajul trei, am asigurat-o să nu mi-o fure cineva și am bătut la ușă. Adusesem cu mine două sticle cu vin, știam că la un pahar, avea să-mi povestească episodul trist
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dar venirea ei n-avea, desigur, nicio legătură cu sărbătoarea națională. Eu însumi mă bucurasem de ea doar prin aceea că în timpul zilei străzile fuseseră mult mai degajate decât în zilele obișnuite și putusem să circul nestingherit pe bicicleta mea semicursieră, cu sacoșa de voiaj aruncată dezinvolt pe spate, la o vârstă când energia mea, liberă de orice constrângere, se manifesta cu o forță poate chiar mai mare decât în prima tinerețe. În lipsa unui telefon acasă, toate treburile care presupuneau alergătură
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mele negre și frumoase și îmi masează spatele, fiindcă nu-i tăticul meu adevărat. — Așa tătic mai zic și eu! Tatăl meu mi-a luat doar o bicicletă și mi-a dat cândva vreo doi dolari ca să-mi cumpăr o semicursieră. Dar nu mi-a cumpărat niciodată un Packard, asta-i al naibii de sigur. Ți-ai găsit o minune de tătic, Betty! M-am lăsat mai jos și am tras cu ochiul prin crăpătura geamului. N-am văzut decât niște siluete întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bleu, pantalonii largi la fel ca pantalonii strîmți, lucrurile noi la fel ca lucrurile purtate. Dar din toate, cel mai mult Îi place bicicleta pe care a primit-o de la prietenul nostru cel mai fidel, poetul Constantin Abăluță. E o semicursieră lungă și suplă ca o iapă neagră de rasă. După ce a adus-o acasă, a așezat-o În sufragerie, proptită de bibliotecă s-o poată privi În voie din fotoliul lui. Nu știu cît de mult se va bucura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
uneia dintre străzi Îți dovedește că satul e viu dincolo de ea. Sunt copii care se joacă În colbul drumului, sunt femei ocupate cu spoitul gardului cu var, undeva, În zare, un bărbat cu pălărie traversează drumul călare pe o bicicletă semicursieră. Din spatele casei mohorâte și decorate cu o cutie poștală, deci de pe drumul perpendicular pe cel de-a lungul căruia tocmai ai privit, apare o fată de vreo 12-13 ani, foarte frumoasă, cu ochi negri și foarte calzi, umezi, subțirică, Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]