47 matches
-
o sfințenie copleșitoare. Am ajuns așadar, înainte de a-l vedea, într-o cetate care se chema Nain, situată pe drumul care leagă ținutul numit Galileea de Ierusalim, un loc cu un farmec aparte, al pășunilor verzi mărginite de zone de semideșert către răsăritul de miazăzi. Această alăturare a celor două peisaje care se întrepătrund, veți vedea, are o anumită semnificație. Ajuns aici am cerut găzduire la un han de caravană, unde se formează caravanele de cămile care străbat rutele comerciale spre
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1421006732.html [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
Acasa > Orizont > Reportaj > O CĂLĂTORIE ÎN GALÁPAGOS Autor: Florentin Smarandache Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Pe Insula Baltra din Galápagos există doar Aeropuerto Seymour, în rest numai deșert și semideșert (cactuși, arbuști, ierburi ofilite). Trei eoliene. Străinii călătorind la Galápagos trebuie să plătească 20$ pentru Tarjeta de Control Transito în Aeroportul José Joaquin de Olmedo din Guayaquil. Control strict la bagaje să nu aducem plante, animale etc. pentru a nu
O CĂLĂTORIE ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/florentin_smarandache_1491913445.html [Corola-blog/BlogPost/354455_a_355784]
-
alegem partea mai din nord, muntoasă, scăldata în verdeața, cu întinse păduri de conifere, dar mai ales cu tulburătorul Grand Canion care ne-a fascinat? N-ar fi interesantă, ne-am zis noi, și partea de mijloc cu frumuseți specifice semideșertului? Dar dacă am alege partea de sud, zona deșertului Sonoră, unde mâna și mintea omului puse la lucru au făcut să înflorească viața plantelor și au creat locuitorilor un habitat unic? Am ales această parte pentru că ni s-a părut
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_arizona_2_tinutul_so_elena_buica_1336646341.html [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
Constanța, Valul lui Traian, Agigea, Tuzla), Buzău (Rezervația Naturală Vulcanii Noroioși Pâclele Mari). În Republica Moldova se întâlnește în regiunea cursului inferior al Nistrului și cel al Prutului, până la sectoarele Leova și Ștefan-Vodă. trăiește în regiunile de stepă și silvostepă, în semideșerturi pietroase și în pajiștile premontane și montane fiind găsit prin locuri pietroase și nisipoase acoperite cu plante, tufișuri, lunci, pe pante stâncoase acoperite cu arbuști, la marginea pădurii și în pădurile rare riverane și de stepă. În munți, este găsit
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
este un deșert în Asia centrală fiind ca mărime al doilea din lume după deșertul Sahara; se deosebește de acesta prin absența aproape completă a dunelor de nisip (3%). Din această cauză deșertul Gobi este considerat de către unii geografi ca semideșert. situat în Asia centrală este continuarea deșertului din Pamir întinzându-se până la munții Hinggan la granița cu Manciuria, în nord mărginit de munții Altai, munții Saian, Iablonoi, Platoul Mongol și stepa mongolă, în sud de lanțul muntos Nanșan (Altun Șan
Deșertul Gobi () [Corola-website/Science/302744_a_304073]
-
în vestul și centrul Americii de Nord, în estul și, parțial, sud-estul Europei (mai ales malurile Mării Caspice), în interiorul Australiei, în regiunile periferice ale Saharei și în Asia Centrală. urile au multe din caracteristicile deșertului și unele caracteristici din cele ale stepei. Biotopul semideșerturilor este foarte asemănător cu cel al deșerturilor. Astfel temperatura este una foarte ridicată, depășind uneori ziua în timpul verii 30 °C, iar iarna temperatura medie este de 4 °C. Luminozitatea este una ridicată. Anual cad 400-500 mm de precipitații, în special
Semideșert () [Corola-website/Science/303131_a_304460]
-
uneori ziua în timpul verii 30 °C, iar iarna temperatura medie este de 4 °C. Luminozitatea este una ridicată. Anual cad 400-500 mm de precipitații, în special vara. Flora este mai bogată decât cea a deșertului. Vegetația este repartizată neuniform. În semideșert sunt multe specii de plante, precum: Fauna semideșertului este destul de variată, cuprinzând mai multe specii:
Semideșert () [Corola-website/Science/303131_a_304460]
-
temperatura medie este de 4 °C. Luminozitatea este una ridicată. Anual cad 400-500 mm de precipitații, în special vara. Flora este mai bogată decât cea a deșertului. Vegetația este repartizată neuniform. În semideșert sunt multe specii de plante, precum: Fauna semideșertului este destul de variată, cuprinzând mai multe specii:
Semideșert () [Corola-website/Science/303131_a_304460]
-
adesea împărțite în grupări izolate pe culmile dealurilor. În timpul perioadelor glaciare, cu toate acestea, pădurea atlantică a ajuns la dimensiuni extrem de mici și izolate, cea mai mare parte din suprafața sa fiind mai recent ocupată de pădure uscată sau chiar semideșert. Unele hărți chiar sugerează ca pădurea de fapt, a supraviețuit în zone umede aflate la o distantă mai mare de litoral, unde specii endemice de pădure tropicală s-au amestecat cu specii adaptate la un climat mai rece. Spre deosebire de zonele
Pădurea Atlantică () [Corola-website/Science/314653_a_315982]
-
componente ale Uniunii. Este cunoscut pentru pădurile sale dense compuse din specii de conifere, rare și foarte înalte, dar și pentru regiunile sale costale ale Oceanului Pacific. Mult mai puțin cunoscute sunt regiunile sale semiaride de pământuri foarte sărace, prerii și semideșerturi, care acoperă aproape jumătate din suprafața statului în estul și partea centrală de nord a acestuia. Din punct de vedere al skiului, Oregon-ul este unul din foarte puținele locuri din emisfera nordică unde serviciul de skilift este deschis permanent, indiferent
Oregon () [Corola-website/Science/302645_a_303974]
-
o specie euritopă, xerofilă și termofilă, fiind iubitor de căldură și de locuri uscate. Trăiește în stepă deschisă, în silvostepă, prin pădurile de stepă și de munte nu prea umbrite, la marginile pădurilor de stepă, în tufărișurile din apropierea drumurilor, în semideșert, în nisipurile și pantele pietroase și argiloase tari de munte acoperite cu vegetație (arbori și arbuști), în grohotișurile pietroase și printre stânci, pe pantele vâlcelelor și ravenelor, pe malurile râpelor, pe coastele abrupte de-a lungul malurilor râurilor, în trestiișuri
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Podarcis tauricus"), șopârla de stâncă ("Darevskia saxicola") și șarpele de casă ("Natrix natrix"), păsări - presura ("Emberiza") și mamifere - popândăi ("Spermophilus"), arvicoline ("Arvicolinae"), șoareci de pădure ("Apodemus sylvaticus"), hârciogi ("Cricetidae") și chițcani ("Soricidae"). În regiunea Astrahan șarpele rău din regiunile de semideșert se hrănește cu șopârle de nisip ("Eremias arguta") și șopârle rapizi ("Eremias velox") (31,5%), șopârle de câmp ("Lacerta agilis") (22,5%), pui de ciocârlie de câmp ("Alauda arvensis"), de ciocârlan moțat ("Galerida cristata") și de ciocârlie mică ("Calandrella rufescens
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
care se varsă în Oceanul Indian, și fluviul Orange (1860 Km), cu afluentul Vaal (1128 Km), care debușează în Oceanul Atlantic. Acestea au repezișuri și cascade, ca urmare, un potențial energetic ridicat. Vegetația tipică este reprezentată prin plante xerofile, de deșert si semideșert. Savanele se prelungesc din podișurile estice, unde au ierburi înalte (veld) spre interiorul țării, unde se transformă în stepe cu ierburi rare și tufișuri. În vest apar fâșii de vegetație dispuse aproape paralel cu țărmul: deșert (Namib), stepe și asociații
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
colonii de deținuți. În 1836 este proclamată provincia "Australia de Sud", fiind unicul stat australian care a avut statutul de provincie încă de la înființarea sa. Australia de Sud este situat pe coasta sudică a Australiei. Majoritatea teritoriului este ocupat de semideșerturi și deșertul Nullarbor. Clima este una aridă. Cad relativ puține precipitații, în special în ianuarie-februarie. Temperatura medie în ianuarie este de 29 °C, iar în iulie este de 15 °C. Australia de Sud este relativ sărac în resurse minerale. Agricultura
Australia de Sud () [Corola-website/Science/307564_a_308893]
-
Astfel în vest cantitatea precipitațiilor atinge 6.000 mm/an, pe când în est fiind mult mai reduse (cca. 250 mm/an), ceea ce prin comparație ar fi ca și raportul dintre precipitațiile bogate din zona pădurilor ecuatoriale cu zona aridă de semideșert. Temperaturile medii sunt scăzute atingând valoare de cca. 7°, fiind sub valoarea temperaturii medii din Europa centrală. Vânturile din regiune sunt vânturi intense ce bat tot timpul anului atingând uneori amploarea unor furtuni puternice. Vegetația de pe insule, aparține zonei de
Țara de Foc () [Corola-website/Science/307360_a_308689]
-
cu rata de creștere economică printre cele mai mari din lume, fapt care a contribuit, atât la nivel regional cât și global, la creșterea nivelului de trai. Relief: India peninsulară este formată dintr-un podiș vechi, Podișul Dekkan, care este semideșert și mărginită de Gații de Vest și Gații de Est, sub 2.000 de metri (aceștia având aspectul de munți). Un alt podiș important este Podișul Thar (deșert). Tot în India se află Munții Himalaya (peste 8.000 de metri
India () [Corola-website/Science/298108_a_299437]
-
x 5 mm. Cele două specii „Heloderma horridum” și „Heloderma suspectum” au arealul de răspândire în regiunea din sudul statului Nevada, sud-estul statului Utah, deșertul Sonora până în nord-vestul Mexicului. Animalele trăiesc în regiuni aride cu preciptații rare de deșert și semideșert. Șopârlele din această familie sunt mai ales noaptea active, ziua în funcție de anotimp stau ascunse sub pietre, în grote, sau ies la vânătoare. Hrana lor constă din rozătoare mici, pui sau ouă de păsări. Prada este descoperită de la distanțe relativ mari
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
nisipuri și a ordonat că ea să fie pusă la locul de unde căzuse. Vegetația Insulelor este în mare parte xerofita, predominînd vegetația de talie joasă, în special graminee. Arborii au o răspîndire insulara. Fauna se caracterizează prin specii de de semideșert, în marea lor majoritate endemice. Lumea animală a apelor din jurul insulelor este bogată, Insulele Dorre, Bernier și Dirk Hartog avînd particularitatea de a fi locul de reproducere a țestoaselor verzi și "caretta caretta". Economia Insulelor Dorre, Bernier și Dirk Hartog
Dorre, Bernier și Dirk Hartog () [Corola-website/Science/315190_a_316519]
-
prin creșterea densității și numărul populației americane, arealul de răspândire al animalelor s-a redus considerabil. În SUA au supraviețuit exterminării lor de către om numai în masivul Rocky Mountains, Munții Cascadelor, „Munții de Coastă” și în regiunile de deșert și semideșert ca și în smârcurile Parcului Național Everglades din Florida. Prin măsurile luate pentru protejarea pumelor s-a ajuns la repopularea regiunii Marilor Lacuri ca și unele ținuturi nordamericane din vest. S-a ajuns ca habitatul pumelor să fie aproape din
Pumă () [Corola-website/Science/308543_a_309872]
-
́й"; altai: "Алтай Республика") este un subiect federal al Rusiei (o republică). este o entitate administrativă diferită de vecina sa, Kraina Altai. Republica este situată în centrul Asiei, la limita la care se întâlnesc taigaua siberiană, stepele Kazahstanului și semideșertul din Mongolia. Pădurile acoperă peste un sfert din teritoriul republicii. Republica Altai este localizată pe fusul orar al Omskului cunoscut și ca al Novosibirskului, cu o diferență față de UTC de +06.00 (NOVT)/+07.00 (NOVST). Peste 20.000 de
Republica Altai () [Corola-website/Science/305583_a_306912]
-
locale. Partea de V a podișului este presărată cu numeroase lacuri, majoritatea sărate (cel mai mare Tengri Nur, 1800 km²). Vegetatia este adaptată la uscăciune (pilcuri de arbuști) și nu formează un înveliș continuu,nota dominantă fiind aceea a unui semideșert pietros. Dintre animale specifice este Yakul.
Platoul Tibet () [Corola-website/Science/302429_a_303758]
-
acestui gen se reproduc prin depunerea ouălor, adică sunt ovipari. Sunt răspândiți în Europa de Sud și Europa Centrală, regiunile temperate și tropicale din Asia, în America de Nord și America Centrală. Spre deosebire de șerpii din genul "Coluber" ei evită regiunile de deșert și semideșert; cea mai mare diversitate a acestora se află în țările din sud-estul Asiei. În România trăiește o singură specie - balaurul sau balaurul dobrogean ("Elaphe sauromates", cu o denumire mai veche "Elaphe quatuorlineata sauromates"). După Reptile Database genul include 11 specii
Elaphe () [Corola-website/Science/333980_a_335309]
-
și 40 cm, cu o greutate variind între 250 și 300 de grame. Masculii au penajul mai deschis, iar capul și pieptul sunt dungate, cu dungi alternative, mai dechise și mai întunecate. trăiește în cârduri în regiunile de stepă și semideșert din Asia Centrală pânâ în nord-estul Chinei. În timpul invaziei (circa 10.000 de păsări) spre Europa din anul 1888, a fost întâlnitâ pânâ în Danemarca, Germania de Nord și Marea Britanie. De cuibărit însă cuibărește numai în Asia Centrală. Din cauza practicării agriculturii extensive
Găinușa de stepă () [Corola-website/Science/320489_a_321818]
-
și face parte din albumul cu același nume. Piesă a fost scrisă de Roși Golan și Tim Myers și produsă de Swen Meyer pentru al treilea album al artistei, Stardust (2012). Videoclipul a fost filmat în august 2012 într-un semideșert spaniol. A fost lansat la data de 7 septembrie 2012. La 21 martie 2013, videoclipul a fost desemnat drept cel mai bun video la Premiile Germane ECHO. Versuri "Stardust" - Lena Meyer-Landrut We've been waiting for the sun We've
Stardust (cântec) () [Corola-website/Science/330067_a_331396]
-
malurile apelor. Clocesc ambii partneneri, la ca. 18 - 20 de zile ies puii, toamna păsările migrează în Africa sau Asia de Sud. La sosirea anotimpului rece păsările migrează spre sud în regiunile din sud sau sud-estul Africii iernând în regiunile de deșert, semideșert, savană din Sahel, țări ca Somalia Efectivul de păsări este apreciat la ca. 200.000 de perechi, numărul lor a scăzut rapid prin aniii 1970. După datele IUCN este considerată în prezent o specie „Near Threatened” (în traducere „Aproape periclitată
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]