61 matches
-
a cărui primă ediție au participat nume grele din Europa, și nu numai. Într-un moment ca acesta, pe care tocmai îl traversăm, în care bugetul public este consumat abuziv și clientelar în instituții fictive, în proiecte mimetice, născute din semidoctism și complexe culturale netratate la vreme, în care Cântarea României renaște sub înfățișarea noilor ofensive ale culturii de masă, un amestec bizar de americanism periferic, de manelism interlop și de insolență analfabeto-narcomană, în care oamenii de afaceri sînt complet dezorientați
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
alt ziar că domnul Cosmin Zidurean este psihoterapeut și oenolog. Deformările domniei-sale îmbracă, într-adevăr, aspectul unei anamorfoze etilice, singura coerență fiind cea gramaticală, ceea ce se întoarce și anulează prima aserțiune. A nu ști nu este neapărat o vină, dar semidoctismul este, mai ales atunci când e agresiv. în ce constă agresivitatea? în a-l afișa cu nonșalanță în presă, de la care presă se presupune că, totuși, omul, dacă nu învață, află totuși ceva. Și acest ceva trebuie să fie exact. Autorul
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
Pavel). O mostră edificatoare a unui asemenea demers în răspăr îl reprezintă eseul, botezat după o sugestie caragialescă, Domina bona. Întîlnim aici o tentativă de reabilitare a lui Cațavencu, deci a unui personaj ce pare o întruchipare nemîntuită a demagogiei, semidoctismului, turpitudinii, provocator chiar prin acest cumul de defecte pentru inteligența transfiguratoare a Divinului. Jonglînd cu contrariile cu o uluitoare virtuozitate, acesta ajunge la a susține... imposibilul. Prin temerarul amestec de extravaganță și sublim, de neverosimil și idealizare la limită, acrobatică
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
școală de cadre, ideologizată în ultimul grad. O urmau 60-70 de cursanți, printre care muncitori "de o izbitoare și la urma urmei explicabilă incultură." O frecventau "foști responsabili cu gazeta de perete, activiști sindicali și de partid, funcționari de un semidoctism agresiv, elevi în ultimele clase de liceu, studenți și chiar unul-doi absolvenți de facultate". Dintre cei mulți "unii aveau nevoie efectiv de continuarea claselor primare sau, în cel mai bun caz, a studiilor medii. " Tot felul de figuri, așadar, înfocați
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
de cruzimea zglobie cu care tăiem în carnea vie a înseși ființei noastre profunde, Tudor Octavian a pornit, în presă și pe teren, adică pe Covaci, pe Buzești și la capătul lumii tramvaiului 14, o adevărată cruciadă împotriva prejudecăților, a semidoctismului axiomatic și a vulgarității abil camuflate în spatele unor stereotipuri didactice. El caută, cu forma sportivă a unui alpinist și cu acribia unui entomolog, artiști uitați, spirite rătăcite, destine frînte și străluciri proaspete, sufocate însă fără speranță sub nămolurile ne-simțirii
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
ieșire (pe termen scurt) din jalnica situație în care am decăzut". E așadar o standardizare a ( pre)judecății propagandistice, care se repercutează într-una a retoricii, închizînd un cerc vicios. Limba de lemn divulgă o conștiință vidă. Violent contrastante cu semidoctismul ( orientat) al politicienilor actuali, ni se înfățișează memoriile de închisoare ale lui Cesianu: "Ce oameni politici am avut O comparație cu liderii politici actuali ridiculă, neavenită". Concluzia este exclamativă în amara-i stupoare.
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
era: va fi pace sau război? Nu se dă un răspuns în carte, cum nici nu era posibil. Dar anumite orientări politice semnificative ne sunt semnalate. Camil Petrescu publică un articol dur despre Lenin și „domnia bolșevismului”, echivalată cu „domnia semidoctismului”. Și mai explicit este economistul Ernest Ene. El vorbește în 1934 despre „ferocitatea de care dă dovadă Stalin”. Dar poate cel mai direct se dovedește Arghezi, care, deși se declara împotriva implicării politice a scriitorului, acuza în 1937 U.R.S.S.
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
la Teodor Pelmuș și de la Ervant Nicogosian la Sorin Dumitrescu, mobilizați cu toții, într-un mod exemplar, de fragila și timida luptătoare pe frontul eticii artistice care este Paula Ribariu, au deschis la Galeria Galateca o expoziție de protest față de suficiența, semidoctismul agresiv și autismul profund al autointitulatului ,,Muzeu Național de Artă Contemporană". Pictori și sculptori, printre care Marin Gherasim, Alexandru Chira, poetul Constantin Abăluță în ipostază de grafician, Zoe Pop, Rodica Marinescu, Ștefan Pelmuș, Mircea Barzuca, Paula Ribariu însăși, alături de încă
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
Petru Dumitriu, Ecaterina Țarălungă încoronează, cu un grotesc involuntar, jocul de atribuiri de paternitate dintre acești scriitori. Chiar și dintr-un sondaj rapid, sare în ochi nu numai faptul că, încălcînd voința autorului, editoarea hăcuiește Cronica, ci și că, din semidoctism, face tot felul de erori, împănate, pe deasupra, cu comentarii stupide. Iată, deocamdată, un singur exemplu, potrivit aici ca o mănușă. În volumul al treilea al ediției, la pp. 1885-1889, Ecaterina Țarălungă transcrie capitolul al doilea al unui roman "rămas nepublicat
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
ideile semidocților, singura lor înălțime accesibilă", sau că "pentru oamenii cu principii nu există contexte: sunt legaliști până la nesimțire"? Cum să vezi în comunism "o victorie nemiloasă a principiilor asupra vieții"? Este, neîndoielnic, o confuzie terminologică. Fiindcă nici în cazul semidoctismului individual, nici în cel al comunismului materializat în socialismul real, nu întrezărim măcar umbra vreunui principiu. Ceea ce mediocritățile ori propagandiștii regimului (de multe ori, unii și aceiași...) susțin ca principii constituie, de fapt, o frazeologie găunoasă, vorbe fără acoperire în
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
a fost însă de a o demasca. Ce să-i faci, istoria va avea de triat acești sinapșiști. Să precizez: în ceea ce mă privește, aș califica boala în cauză, odată ce subiectul a trecut de primii doi ani de lecturi, drept semidoctism. Există însă și cealaltă față a monedei, existentă fără doar și poate în mediul academic. Sinapșiștii uimesc prin noutatea asociațiilor și uneori sunt luați în serios, pînă cînd raționamentul cercetării lor se vădește tras de păr. Reiese clar din rîndurile
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
dintr-o oarecare inhibiție. Pe de altă parte, și descoperirea unui simț al măsurii, găsirea unei ocale potrivite implică și ele un anume risc. O problemă pe care nu mi-am pus-o pe atunci este ce poate face acest semidoctism odată eliberat în spațiul ficțiunii. Firește, mă refer la Dan Brown și al său "Cod al lui da Vinci". Iar, acum, că tot am citit fragmente din carte și am văzut și filmul, încă am dificultăți în a mă hotărî
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
tot am citit fragmente din carte și am văzut și filmul, încă am dificultăți în a mă hotărî între două ipoteze: A. un cretin semidoct, B. un mini-geniu. Calitatea prozei mă îndreaptă către A. B-ul ar proveni din hipertrofierea semidoctismului: aici nu mai e vorba de o legătură primejdioasă, ci de sute. În oala codului intră o tonă de discipline, teologie, artă, ezoterism, istorie... Nu le enumăr pe toate, dar țin minte că, în timpul vizionării filmului, m-a pălit ideea
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
paginile presei franceze cu prostologhikalele d-sale. Recidivează acum, ca să nu lase probabil neilustrat proverbul: prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul. Gîndirea d-lui Voicu e plină de morgă, sumbră și ponosită. Are paloarea mată a semidoctismului savant și sclifosit. Cum spuneam, Cronicarul îi este îndatorat și d-sale: nu spera să-și inaugureze Prostologhikonul cu atîta scorțoasă lipsă de duh cum este aceea de care dă dovadă dl Voicu. Pușcăria pentru ziariști Partidul de guvernămînt și-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
ale cărui ediții precedente au participat nume grele din Europa, și nu numai. Într-un moment ca acesta, pe care tocmai îl traversăm, în care bugetul public este consumat abuziv și clientelar în instituții fictive, în proiecte mimetice, născute din semidoctism și complexe culturale netratate la vreme, în care Cântarea României renaște sub înfățișarea noilor ofensive ale culturii de masă, un amestec bizar de americanism periferic, de manelism interlop și de insolență analfabeto-narcomană, în care oamenii de afaceri sînt complet dezorientați
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
se întregește din risipiri și, cum un altul a spus-o de demult, desenul din spatele covorului capătă contur deslușit." (p. 180). Dacă aici avem prea multă dulceață și sfătoșenie pe centimetru pătrat, din panoplia cărturarului umanist, în tiradele altor personaje, semidoctismul, surprins cu maximă fidelitate, arată și finețea scriitorului centrat pe valori de profunzime: "Știți, io l-am ascultat pă tov. profesor. A fost în vară la noi, la Ufegheghetebe, pă Iancului. Și cu tov... nea... ? la cum de-i zice
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
de Michel Aucouturier în volumul Realismul socialist, tradus în română în 2001 la Editura Dacia (din păcate, traducătoarea din franceză, neștiind rusă, nu transpune cum ar trebui numele rusești - le ortografiază ca în franceză, rezultatul fiind o aproximație supărătoare prin semidoctism). Întorcân-du-ne la surse, detaliile ne apar un pic mai complicate. Ar fi de parcurs două trepte ale întoarcerii la surse: prima, la origini, la disputele sovietice în jurul celor doi termeni din anii 1917-1946; a doua, mai încoace, la disputele românești
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
nu e nici mai mult, nici mai puțin, decât un calc din engleză, unde desemnează punctul nevralgic, evitat în toate expunerile publice, al unei comunități. Mai mult decât o probă de monolingvism, înțelegerea greșită a conceptului denotă, o spun răspicat, semidoctismul. Dacă nu din alt motiv, fie și numai din pricină că, în Jurnalul fericirii, o carte cult a ultimelor decenii, Steinhardt explică îndeajuns de limpede noțiunea). Această încăpere de rezervă se dovedește, în mediul american, semnificativ mai spațioasă. Dar și, ca trafic
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
sunt remunerați împărătește pentru a ne prezenta case bântuite, vampiri energetici care deoache, copii cu șerpi în burtă, întâlniri cu extratereștri, vămile prin care trec sufletele după moarte și alte grozăvii. Nimeni nu vine să le dea în vileag găunoșenia, semidoctismul și, în cazul celor care se îmbogățesc de pe urma naivilor, pungășia. Televiziunile se închină la sacrosanctul rating și nu au interes să se autosaboteze invitând persoane în măsură să dezmintă năzdrăvăniile, iar oamenii de știință consideră că nici n-ar fi
Predici în pustiu by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6220_a_7545]
-
semna actul de naștere, prin antologia cu același nume, nu e de mirare că ea nu a trecut, după unii, de stadiul de pubertate, acuzată fiind însă de o copilărie (mult prea) precoce." (p. 5) Cuvântul de ordine e, vai, semidoctism. În urma recenziei semnate de Raluca Dună chiar aici, în România literară, autorul a trimis, contrar uzanțelor, o replică pe adresa redacției, incriminând o lectură neatentă a Argumentului său. Dar, să mă ierte Daniel D. Marin, atent sau nu, paginile cu
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
expedia cu scuza dimensiunii simbolice (adeseori invocată de alți comentatori) mi se pare greșit. Dimensiunea simbolică e, până la urmă, o însușire de suprafață, accesorie. (Aș adăuga, cu riscul de a-i supăra pe mulți, că supralicitarea acesteia denotă un anume semidoctism.) N-are nimic substanțial, cum n-au nici Legendele Olimpului, în varianta Alexandru Mitru. Revenind. Pe de-o parte, eticheta pusă de Manolescu e plauzibilă. Pe de altă parte, Ecovoiu e, în mod evident, un prozator prea artist pentru ca o
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
rămas la Infern. Nu la primul cerc, precum confratele meu mai fericit, Soljenițîn, eu am parcurs toate cercurile. Dar vreo speranță să ajung s-o revăd pe Beatrice nu mi-a mai rămas". Firește, impostura prosperă într-un climat al semidoctismului agresiv, cultivat de oficialitate: "deși în Craiova nu există decît maximum zice indivizi care se pot considera oarecum Ťcreatoriť de opere culturale (litere, plastică, muzică), avem peste treizeci de băgători de seamă în ale culturii. Și numărul acestora este în
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
aici sună ceva, pentru noi, cunoscut? Mult mai aproape de timpurile noastre, Theodor W. Adorno aduce în discuție așa-numita industrie culturală, considerând că Educația (Bildung) se configurează în forma unei semi-educații socializate (eine sozializerte Halbbildung), termen care trimite direct la semidoctismul generalizat al actualității și, desigur, la Non-educația (Unbildung) triumfătoare. Altfel spus la violența, grobianismul, mârlăniile și explozia analfabetismului în raport de care, la noi, nimeni nu se mai alarmează. Trecutul nu mai are loc în preocupările noastre căci, incontestabil, epoca
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
avut internet, televizor. Noi am avut cărți. Care ne-au crescut. Care ne-au ajutat să nu ne rătăcim prin istorie. Lili BOBU: Într-o lume a nerăbdării timpului, agresată de conflicte, tabloidizare, consumism, paradoxuri virtuale, orizonturi ale ignoranței și semidoctismului, doar sentimentele nobile pe care ți le zidește lectura vor supraviețui. Se mai citește astăzi? Nicolae DABIJA: Se citește mult. Deși nu cred că a citi pe internet înseamnă a fi un bun cititor, iar a scrie doar pe internet
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
București murdar, la o cafenea, unde cunoaște pe Toma Nour, de o frumusețe demonică. Spiritual, Toma Nour este adeptul unui cosmopolitism înțeles ca „o unire a popoarelor împotriva maiestăților meschine, a războiului”. Acest student transilvănean denunță corupția aparatului de stat, semidoctismul intelectualilor, parazitismul social din vremea lui. Dispărând din București, Toma Nour este prezent în Copenhaga, Torino și în fine, din Germania trimite jurnalul său povestitorului, jurnal în care ni se dezvăluie povestea vieții lui. De origine țărănească, întâlnește de mic
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]