93 matches
-
posibilități (Opera aperta) sau, dimpotrivă, de postularea unor limite ale procesului interpretativ (I limiti dell' interpretazione), de discutarea strategiilor textuale prin care se construiește profilul cititorului model, sau de cercetarea tainelor narativității. În plus - mai e nevoie să o spunem? - semioticianul este dublat de prozator, motiv pentru care se bucură de o popularitate considerabilă, lucru mai puțin obișnuit în cazul cercetătorilor fenomenului literar. Cel mai recent studiu al lui Umberto Eco, În căutarea limbii perfecte, tradus de curînd la Editura Polirom
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
în jurul unei "căutări". Nu este vorba, de astă dată, de căutarea Sfîntului Graal sau a țării preotului Ioan, ci de acea quête, nu mai puțin pasionantă și la fel de irealizabilă, a unei limbi universale. Instrumentele metodologice nu sînt atît cele ale semioticianului, cît mai degrabă ale istoricului ideilor, iar demonstrația urmărește să conducă, prin reconstituirea traiectului unei utopii, la concluzia că însăși istoria culturală a Europei ar trebui revizuită. În privința abordării metodologice, chiar autorul precizează, în Introducere că, dacă ar trebui să
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
și ale publicului amator de senzații politice tari sunt un tip de "semnificare diadică", pe care Umberto Eco o descrie ca pe un mecanism primitiv de recunoaștere, de felul celor care reglează schimburile de informație la nivelul celulelor. Celulele, explica semioticianul italian la un congres de imunologie (prelegerea e publicată în Limitele interpretării), "se recunosc" între ele printr-un mecanism stimul-răspuns, nemediat de nimic de felul conștiinței, unde să apară posibilitatea unor răspunsuri alternative sau a refuzului de a răspunde. Fiind
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
retipologizare, în funcție de parcurs, de miză, de efecte, de domeniu și de jucători. În final, în centrul caruselului de poliedre te descoperi pe tine însuți, ca cititor, în jurul căruia autorul își schimbă măștile. Știi că e el, chiar atunci cînd auzi semioticianul sau matematicianul. De la un moment dat însă, măștile îi fură chipul și îi arată o identitate unică și incontestabilă: cea a Savantului. Solomon Marcus, Jocul ca libertate, Ed. Scripta, seria “Ludica”, București, 2003. 288 pag.
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
reprezintă descrierea unui tablou într-o poezie, a unei poezii în muzică, a sculpturii în pictură, muzică sau poezie. Nu este o simplă găselniță postmodernă, ci un fenomen cu rădăcini îndepărtate, de o complexitate teoretică distinctă, din ce în ce mai provocatoare astăzi pentru semioticienii, lingviștii, criticii literari sau muzicologii hotărâți să îi fixeze bazele teoretice. îl găsim practicat deja în antichitatea greacă și romană, dacă ar fi să ne amintim doar de descrierea scutului lui Ahile în Iliada lui Homer sau de cel al
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
Sulla letteratura, pe care îl prezentam atunci în paginile României literare, și mai cu seamă la culegerea de studii și articole despre traducere, Dire quasi la stessa cosa, apărută în 2003). Nu mai este, apoi, un secret pentru nimeni că semioticianul este dublat de prozator, în fapt principalul motiv care i-a atras atât popularitatea considerabilă despre care aminteam la început, cât și contestările mai mult sau mai puțin îndreptățite. Un profesor de teorie literară - oricât de sclipitor - nu ajunge să
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
despre studiul despre fantasticul la Eliade, dar, poate, cel puțin parțial, la studiile - ample - despre Junimea și populism. Mă grăbesc să adaug că aceste din urmă două studii (constituind materia a aproape jumătate din carte), deși plătesc tribut și teoremelor semioticianului Greimas, sînt mai mult îndatorate concepțiilor unor sociologi ai culturii ca P. Bourdieu și K. Mannhein. Și acestea din urmă (deși apărute cam prin 1970-1979) rămîn încă și azi, deplin valabile. Dl. Sorin Alexandrescu socoate că, de fapt, cea mai
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
Samsarei. Că inițierea în suferință (sau în fericire) nu se încheie câtă vreme ești viu, nu se încheie, poate, nici dincolo de moarte. Un semn că ciclicitatea (și dialectica) durere-bucurie este nelimitată. Și că decizia nu-ți aparține. Semne, semne, semne. Semioticianul (Corina e semiotician), romancierul, și semnele lor. Conlucrând la eșafodajul de rezistență al edificiului estetic. Oare “traseul inițiatic” va fi reiterat, pe alte coordonate, în alt context? Nu știm. Și e bine că autoarea ne lasă curioși, nedumeriți. Aceasta e
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
în suferință (sau în fericire) nu se încheie câtă vreme ești viu, nu se încheie, poate, nici dincolo de moarte. Un semn că ciclicitatea (și dialectica) durere-bucurie este nelimitată. Și că decizia nu-ți aparține. Semne, semne, semne. Semioticianul (Corina e semiotician), romancierul, și semnele lor. Conlucrând la eșafodajul de rezistență al edificiului estetic. Oare “traseul inițiatic” va fi reiterat, pe alte coordonate, în alt context? Nu știm. Și e bine că autoarea ne lasă curioși, nedumeriți. Aceasta e arta: pune, și
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
al unei filozofii nealterate de relativism, aspirînd la aflarea adevărului cu ajutorul unor metode și concepte raționale. Alegerea lui Peirce e atît originală, cît și perfect justificată. De obicei relativiștilor le răspund alte voci � John Searle de pildă � dar apelul la semioticianul și pragmatistul Peirce e motivat strategic de însuși faptul că adeseori relativiștii singuri se declară drept neo-pragmatiști. Aceasta devine premisa de la care pornește Haack în volumul ei: așa-zisului neo-pragmatism rortian îi opune adevăratul pragmatism, scientist pînă în măduva oaselor
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
azi analiza de text fără a fi citit cele cinci volume intitulate Figures. Chiar dacă declinul interesului pentru abordarea anistorică a literaturii pare a-l fi scos din cărți, Genette continuă să ofere soluții valabile unor probleme moderne ale domeniului nostru. Semioticianul era moderat și nuanțat, mult mai atașat de text decât colegii lui structuraliști, care, chiar dacă vedeau textul la firul ierbii, nu-l „simțeau”. E cazul unei celebre analize a lui Barthes, eseist care i-a fost model lui Genette, a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
sa mizează totul pe cartea acesteia. Poezia românească din secolul abia încheiat, căreia îi dedică o voluminoasă panoramă, nu pare a-l atrage în sine, ci ca un pretext pentru a propune un eșafodaj teoretic, inspirat de textualiștii francezi și semioticienii italieni ( referințe anglo-saxone nu se ivesc), însă, nu încape vorbă, cu un fior orgolios de proprie excepțională împlinire. Să fie în cauză, așa cum arătam altădată, un procedeu reflex al domesticirii impulsului polemic, o zăgăzuire a umorilor aprinse, meridionale, ce-l
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
nu doar autorități în semiotică, în germanistică, respectiv în literatura veche italiană. Cel puțin la o primă privire, se observă că debutul răsunător ca autor epic al lui Eco a fost pe cît de neașteptat, pe atît de tranșant. Epica semioticianului, chiar și cînd a exploatat masiv erudiția, a fost ceea ce-și propusese, respectînd canoanele speciei. În schimb, Claudio Magris, cu interesantul roman Orbește (Alla cieca, Garzanti, Milano, 2005), a trecut printr-o fază intermediară, cînd expunerea profesorală și eseul
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
Ideea europeană, ce reia tablete radiofonice și articole reunite sub eticheta, nu tocmai la modă, de "istoria mentalităților", mă temeam că voi fi plictisit de texte ce plătesc un greu tribut efemerului. Lectura a fost însă peste așteptări: autoarea, cunoscută semioticiană, care ne reamintește în introducere un lucru elementar - mentalitățile se reconstituie cel mai ușor din prezentarea unor fapte diverse -, are un indiscutabil talent în privința relatării unor întîmplări pline de miez, înzestrare vizibilă mai cu seamă în paginile scrise la persoana
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
și așa mai departe. Fără scrîșnete din dinți, doamna Neț vădește caracteristica flaubertiană de a percepe prostia și de a nu o mai tolera. E în felul ei o luptătoare; energia interioară e neîndoielnică, în absența unui fizic viguros; cochetă, semioticiana mărturisește că nu e un "personaj wagnerian", o walkirie; mă rog, la compozitorul german există și Senta sau Elisabeta. Dacă pe meleaguri mioritice lucrurile sînt ceva mai suportabile, asta se datorează și tenacității nespectaculoase a unor asemenea oameni. Călătoarea neobosită
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
Te întrebi: în sau peste ce fel de literatură?) Ideea că literatura română sub comunism a fost critico-centrică nu e lipsită de noimă." (262). Critica de întâmpinare a suferit și a greșit. ținută europeană au stilisticienii, poeticienii, structuraliștii, naratologii, hermeneuții, semioticienii și... textualiștii (264). După această evaluare disociativă, asocierea deziluzionantă cade ca o ghilotină: "Din parafrază și din simple glosări mediocre în marginea unor texte se constituie cele mai multe Ťreușiteť critice, iar asimilarea metodologiilor structuraliste și poststructuraliste dădea doar un lustru banalităților
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
al ecranelor de tot felul de a depăși codurile verbale înspre cele vizuale prin transpunerea numeroaselor opere clasice sau moderne în filme, seriale TV și jocuri pentru computer, transpunere ce dinamizează rețeaua intertextuală și o lărgește dincolo de granițele discursului literar. Semioticienii anilor 1970 - 80 au dovedit că intertextualitatea este provocatoare și din punct de vedere teoretic, indiferent de direcția abordării lor. Julia Kristeva, Roland Barthes, Umberto Eco, Gérard Genette și mulți alții au definit fenomenul, l-au analizat, în profunzime, au
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
pe care să-l parcurgă cu sufletul la gură și din care să aibă impresia că se face părtaș la niște secrete ascunse de când lumea? După mai multe cărți în care Umberto Eco a ales să se joace, dând satisfacție semioticianului mai degrabă decât prozatorului (Insula din ziua de ieri, Baudolino, Misterioasa flacără a reginei Loana), Cimitirul din Praga - roman publicat la finele lui 2010 și tradus aproape instantaneu și la noi - marchează fericita întoarcere la o garantată rețetă de succes
Conspirație mondială sau imensă farsă? by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5719_a_7044]
-
-l știu, cât nu-i psihanalizabil, îl dă Kessler în cartea lui. Trăiam inadmisibil, viața noastră era un dezastru, așa simțeam. Era un sentiment fără urmare de ordin practic, alta decât aceea că mă căinam în jurnal. Făcând-o pe semioticianul, pe criticul, pe prozatorul cenzurat, cauționam. Spunem că alde Călinescu a colaborat, în timp ce alții umpluseră închisorile. La scara noastră și, e drept, în mai mică măsură, am făcut la fel. Țara se ducea de râpă, oamenii sufereau, iar eu tel
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6295_a_7620]
-
are o înțelepciune prin care, dacă o va descoperi, va intra în posesia enigmelor lumii. În ochii lui, limba e o oglindă a realității și e îndeajuns să cerceteze luciul ei pentru a ajunge să cunoască rostul lucrurilor. Mai mult, semioticianul are convingerea că cine stăpînește limba nu doar că poate desluși realitatea, dar pe deasupra poate stăpîni mințile semenilor. Prin cuvinte poți influența gîndirea altora, iar înrîurirea îți dă voluptăți de vrajă. Totul e atunci să găsești schemele de bază pe
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
acte intenționale." (p. 77). Cuvîntul evocă și creează stihii. Că acea stihie există sau nu în realitate îl privește prea puțin pe semiotician. Preocupat de cuvinte, el nu iese în afara lor spre a se întreba dacă au sens sau nu. Semioticianul este un prinț care este atît de răvășit de minunățiile găsite în propriul castel încît nu mai simte nevoia să deschidă poarta spre a vedea unde se află castelul. Consecința virtuții cuvintelor de a fi demiurgice și nu distrugătoare face
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
Nicolae Manolescu Semioticienii sunt convinși, pe bună dreptate, că numai ce se repetă are semnificație. Două întâmplări recente mă determină să le dau dreptate. Numirea, cu câtva timp în urmă, la conducerea revistei clujene „Tribuna” a lui Mircea Arman a condus la un
Disprețul care ucide cultura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3365_a_4690]
-
și noul utopic. Brecht, Meyerhold, Eisenstein), și apoi, în 1987, prestigiosul Doctorat d'Etat, coordonat tot de Bernard Dort și avînd drept subiect Practicile memoriei în arta mizanscenei secolului XX. Prima carte, pe care o semnează alături de Anne Ubersfeld, cunoscută semioticiană a teatrului, este consacrată spațiului teatral și apare în 1980. În 1981, publică un volum de referință despre Costumul de teatru și, tot acum, opera care îi va aduce consacrarea: Brecht ou le petit contre le grand, răsplătită cu Premiul
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
calcă țanțoș, până-ajunge/ în marginea ninsă,/ de unde-naintează prudent,/ pe partea de-argint-viu, carosabilă, logosabilă/ și verbos-abilă/ a hârtiei,/ făcîndu-se apoi nevăzut/ printre hematiile/ din auriculul drept/ al Poemului..” ( subl. n). Verbul calcă țanțoș ... ( ars poetica) Acest textualism de practician semiotician, face farmecul volumului inspirit titrat - aluziv la o „eră Arheopterix”: așadar a unei MUTAȚII a speciei (speței) umane. Poetul apelează atitudinal la oxymoron, ( procedeul stylistic „mușcătura nebunului”), și aici ne amintește de Adrian Botez, dar și de ... atitudinea Săpânța, versus
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
a sistemelor secundare, așa cum o concepuse Iuri Lotman, așa cum a scris-o Ivan Evseev, în cărțile sale, cu aplicații pe folclorul rusesc și românesc”. (Unchiul Vanea), disciplină care cercetează „relațiile dintre cod și mesaj, dintre semn și discurs”. „Tu ești semioticiană. Ce înseamnă asta?” „Din punct de vedere semiotic, e rău de tot. Pentru că semioticienii cred în vise”. „Așa, „încurajează-mă”!” „Creștinii nu cred în vise!” „Dar eu cred în tine. Și în tine! Cum să le împac?” „Semiotica arată că
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]