93 matches
-
acum la nivel societal, și într-un mod cât se poate de inofensiv, adică, nefăcând, practic, aproape nimic benefic pentru întreaga colectivitate. E bine să ne amintim aici, spre exemplu, de textul scris cu doar câțiva ani în urmă de către semioticianului italian Umberto Eco, prin care segmentul utlizator, în genere, al unei așa-numite rețele de socializare era desconsiderat într-o manieră complet discutabilă, în timp ce o pagină aparținătoare exact acelei rețele (este vorba, evident, despre rețeaua globală Facebook) îi promova asiduu
HIPERBOLA INDUSĂ. METAFORĂ FĂRĂ FILOZOF SAU LIBERTATEA ŞTIRBĂ DE EXPRIMARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1488271280.html [Corola-blog/BlogPost/380926_a_382255]
-
mai degrabă, că este un monolog construit pe echilibrul instabil, repet, al neiubirii, gândindu-mă la pecetea de ordin estetic pe care i-o împrumuta, întru exemplificare, Roland Barthes trandafirului, anume aceea de simbol vegetal al pasiunii. Prin opoziție cu semioticianul francez, Umberto Eco nu distribuie însă o semnificație a lui, aparte, trandafirului, ci îi umple acestuia întreaga natură de un sens neprecizat, să-l numim, transformându-l în purtător de metaforă întunecată a crimei. Avem libertatea de a insera acest
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1439559728.html [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
a sistemelor secundare, așa cum o concepuse Iuri Lotman, așa cum a scris-o Ivan Evseev, în cărțile sale, cu aplicații pe folclorul rusesc și românesc”. (Unchiul Vanea), disciplină care cercetează „relațiile dintre cod și mesaj, dintre semn și discurs”. „Tu ești semioticiană. Ce înseamnă asta?” „Din punct de vedere semiotic, e rău de tot. Pentru că semioticienii cred în vise”. „Așa, „încurajează-mă”!” „Creștinii nu cred în vise!” „Dar eu cred în tine. Și în tine! Cum să le împac?” „Semiotica arată că
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1455223239.html [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
în cărțile sale, cu aplicații pe folclorul rusesc și românesc”. (Unchiul Vanea), disciplină care cercetează „relațiile dintre cod și mesaj, dintre semn și discurs”. „Tu ești semioticiană. Ce înseamnă asta?” „Din punct de vedere semiotic, e rău de tot. Pentru că semioticienii cred în vise”. „Așa, „încurajează-mă”!” „Creștinii nu cred în vise!” „Dar eu cred în tine. Și în tine! Cum să le împac?” „Semiotica arată că nu voi mai fi lângă tine... Nu mi-ai spus ce ai face tu
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1455223239.html [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
calcă țanțoș, până-ajunge/ în marginea ninsă,/ de unde-naintează prudent,/ pe partea de-argint-viu, carosabilă, logosabilă/ și verbos-abilă/ a hârtiei,/ făcîndu-se apoi nevăzut/ printre hematiile/ din auriculul drept/ al Poemului..” ( subl. n). Verbul calcă țanțoș ... ( ars poetica) Acest textualism de practician semiotician, face farmecul volumului inspirit titrat - aluziv la o „eră Arheopterix”: așadar a unei MUTAȚII a speciei (speței) umane. Poetul apelează atitudinal la oxymoron, ( procedeul stylistic „mușcătura nebunului”), și aici ne amintește de Adrian Botez, dar și de ... atitudinea Săpânța, versus
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Eugen_evu_ion_pachia_tatomirescu_un_cavaler_la_curtea_oximo_none_1327651407.html [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
referă la redarea particulară a acestuia în datele sale realist-figurative, în timp ce sintaxa imaginii (la care aceste obiecte participă) este suprareală, ilogică și aberantă. Una dintre cele mai celebre și des comentate reprezentări formalizate este arborele semic al Spațialității, propus de semioticianul francez A.J. Greimas. Aceste coordonate servesc atât analizei discursive a spațiului fizic perceput vizual, cât și descripției sensurilor din imaginea figurativă. Întregul univers de planuri, suprafețe, forme, figuri, obiecte și personaje poate fi explicat prin graful semiotic al Spațialității
TIMP ŞI SPAŢIU ÎN PICTURĂ: PERCEPŢIA PSIHO-SENZORIALĂ A IMAGINII ARTISTICE de CRISTINA LAURIC în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Cristina_lauric_timp_si_spa_cristina_lauric_1368696786.html [Corola-blog/BlogPost/371136_a_372465]
-
Samsarei. Că inițierea în suferință (sau în fericire) nu se încheie câtă vreme ești viu, nu se încheie, poate, nici dincolo de moarte. Un semn că ciclicitatea (și dialectica) durere-bucurie este nelimitată. Și că decizia nu-ți aparține. Semne, semne, semne. Semioticianul (Corina e semiotician), romancierul, și semnele lor. Conlucrând la eșafodajul de rezistență al edificiului estetic. Oare “traseul inițiatic” va fi reiterat, pe alte coordonate, în alt context? Nu știm. Și e bine că autoarea ne lasă curioși, nedumeriți. Aceasta e
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425959893.html [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
în suferință (sau în fericire) nu se încheie câtă vreme ești viu, nu se încheie, poate, nici dincolo de moarte. Un semn că ciclicitatea (și dialectica) durere-bucurie este nelimitată. Și că decizia nu-ți aparține. Semne, semne, semne. Semioticianul (Corina e semiotician), romancierul, și semnele lor. Conlucrând la eșafodajul de rezistență al edificiului estetic. Oare “traseul inițiatic” va fi reiterat, pe alte coordonate, în alt context? Nu știm. Și e bine că autoarea ne lasă curioși, nedumeriți. Aceasta e arta: pune, și
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425959893.html [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990). Născut în București, a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al cărui nume original fusese Ieremia) și al Jeanei. A avut o soră, Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu. Familia s-a mutat între Tecuci și București, în ultimă instanță, stabilindu-se în capitală în 1914, și și-a achiziționat o casă pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), în apropiere de Piața Rosetti
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
școala și-a redeschis porțile fiind gazdă a aproximativ 900 de copii, fete și băieți. Din anul 1625, abația a fost membră a Congregației Austriei, care este astăzi parte a Confederației Benedictine. În faimosul său roman "Numele trandafirului", scriitorul și semioticianul italian Umberto Eco denumește unul din protagoniștii romanului său după numele acestei abații, "Adson din Melk".
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
spiritualității. Eco transformă aceste controverse și erezii religioase medievale folosind termeni politici și economici moderni. Acest lucru îi oferă cititorului modern un context în care să poată ajunge la propriile lui concluzii în ceea ce privește semnificația romanului și cercetările făcute de personaje. Semioticianul Eco este apreciat de studenții lui, care preferă să folosească romanul său pentru a explica disciplina lor de studiu. Tehnica de a folosi povestirea în ramă, povestirile fiind parțial fictive și ambiguitatea lingvistică intenționată sunt tipice pentru stilul narativ al
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
nuda tenemus". Acest text se traduce ca „Unde sunt acum Regulus, sau Romulus, sau Remus? / Romei de ieri i-a rămas doar numele, ne-au rămas doar simple nume” . Apărut în 1980, romanul Numele Trandafirului, care l-a impus pe semioticianul Eco drept romancier este o carte cât o întreagă bibliotecă, cât biblioteca din Edificiu și la fel de labirintică și plină de sensuri ascunse. Numele personajului principal, William de Baskerville, face aluzie la două personaje, detectivul fictiv Sherlock Holmes (compară cu "Câinele
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
Dupin urmărește intenționat o recompensă financiară. În timp ce discuta metoda lui Dupin în funcție de logica lui Charles Sanders Peirce de a face presupuneri bune sau un raționament abductiv, Nancy Harrowitz citează mai întâi definiția analizei făcută de Poe și arată apoi cum „semioticianul Poe rulează aici o gamă de posibilități - concluzii, raționament invers, semne fonetice, materiale și vizuale, fețe citibile. Jucând cărți cu omul ar fi fost o experiență interesantă”. Priceperea deductivă a lui Dupin este expusă pentru prima dată atunci când el citește
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
la Cluj-Napoca. Este Director academic SACRI (Societatea Academica de Cercetare a Religiilor și Ideologiilor) din anul 2002( www.sacri.ro), iar din 2006 ocupă funcția de Vicepreședinte al AROSS (Asociația română de studii semiotice), afiliată la IASS-AIS (asociația internațională a semioticienilor). Teoria semnelor și interpretării (Semiologie), Comunicare de gen, Corp și comunicare, Comunicarea în modernitatea tîrzie, Semiotică gestuală, Comunicare și negociere în afaceri.
Aurel Codoban () [Corola-website/Science/302579_a_303908]
-
procedeu prea puțin studiat, din păcate: transmisia directă sau reality show. Cum spune și U. Eco (2005, p. 188): Transmisia directă nu este niciodată o reflectare aidoma a evenimentului care se desfășoară, ci întotdeauna este o interpretare a lui. Argumentele semioticianului italian țin de regia transmisiei, de prezența mai multor camere de luat vederi și, mai ales, de alegerea imaginilor, de selecția cadrelor, de dinamismul contrapunctic între comentariu și cadru. Alegerea devine în felul acesta o compoziție, o narațiune, o unificare
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
lingvisticii să devină un "adevărat instrument de investigație" pentru textul literar. Deplasarea interesului spre procesul enunțării se explică și prin faptul că trăim într-o societate care privilegiază comunicarea, ceea ce impune stabilirea de punți între domenii care altădată se ignorau. Semioticienii, logicienii și lingviștii au remarcat existența în limbă a unei clase de elemente a căror referință variază în funcție de împrejurările în care sunt folosite, de situația de enunțare. Bar-Hillel a ajuns la concluzia că nu ne putem lipsi în actul comunicării
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
analiza spectrală a numelor proprii, venită dinspre semantica interpretativă, semiotică, poetică, poate sonda uneori mai adânc în această substanță decât ar putea să o facă critica literară; numele personajului ne poate duce dincolo de personaj (sau, cu terminologia mai amuzant-sofisticată a semioticianului Yves Baudelle, ne poate duce la un nivel subprosopografic). Așa cum arată Monica Borș, mitul nominal este "un spațiu nuclear, în care Eliade realizează infuzia de sacru", iar acest "nucleu mitic al numelui, încărcătura lui mitică se pot observa însă din
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ceea ce face obiectul acestei lucrări este modul în care țesuturile limbajului generează lumea ficțională eliadescă, iar unul dintre firele recurente ale acestor țesuturi este al miturilor nominale, spațiu nuclear, în care Eliade realizează infuzia de sacru. Conform unei afirmații a semioticienilor culturii, amintită de Mircea Borcilă, "numele proprii constituie chiar "nucleul" cuibului mitologic special al limbii naturale"16. Capitolul 1 Numele proprii eliadești în discursul criticii literare Construirea unei relații dintre nume și text există deja în faza realistă a creației
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
martor (intradiegetic) exterior, neangajat în cele povestite (heterodiegetic), spre deosebire de povestirile lui Lixandru și Leana, puternic implicați (homodiegetici) în evenimente, așadar mai puțin demni de încredere decât Fărâmă, povestitor al unor lucruri văzute și auzite 408. Analizând acest "adevărat paradis naratologic", semioticianul consideră că în Pe strada Mântuleasa "narațiunea este un mod de inserție a naratorului într-o societate activă în care acesta, altfel, nu poate pătrunde" și că "actul narațiunii nu este niciodată inocent" (s.a.) 409, deoarece Fărâmă, cu proverbiala-i
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
povestească așa cu s-au întâmplat lucrurile"413. Sorin Alexandrescu 414 afirmă că, de fapt, povestirile lui Fărâmă sunt nule din punct de vedere informațional, deoarece disparițiile lui Iozi și a lui Darvari erau cunoscute din presă. Preluând terminologia barthiană, semioticianul consideră că naratorul Fărâmă utilizează, după capitolul al doilea, indicii, funcții narative care dau atmosfera epocii fără a adăuga evenimente noi celor cunoscute, în discuțiile cu Economu și Anca Vogel. Funcțiile cardinale - cele mai încărcate de informație și care deschid
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
, Solomon (1.III.1925, Bacău), semiotician și eseist. Este fiul Simeliei (n. Herșcovici) și al lui Alter Gherșin Marcus, croitor. Marcel Marcian și Marius Mircu sunt frații săi. După ce frecventează școala primară și cursurile secundare la Bacău, urmează Facultatea de Matematică a Universității din București (1944-1949
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
discursului (praxisul enunțiativ) se află sub semnul aspectualizării. Cubul rubik discursiv facilitează unitatea în diversitate prin multiplele permutări dintre elemente aparent contrare (ideologie vs pasiune; enunțător vs destinatar, obiect vs semn; text vs discurs etc.). Mânuind acest cub rubik discursiv, semioticienii pot (des)compune în mod sistematic resursele semiotice codate într-un text, le investighează în contexte istorice, culturale și instituționale, astfel contribuind la descoperirea și dezvoltarea unor noi resurse semiotice și a unor noi mijloace de folosire a resurselor deja
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
unde personaje fictive joacă roluri tematice. Acest lucru este, de fapt, o reiterare 52 a ceea ce Umberto Eco ([1990] 1996: 25) definește drept "intențio lectoris": într-un text, trebuie căutat de asemenea ceea ce se spune, independent de intențiile autorului sau. Semioticianul italian merge mai departe, afirmând faptul că trebuie căutat în text ceea ce autorul spune în raport cu propria-i coerentă contextuala și cu situația sistemelor de semnificare la care se raportează. Trebuie căutat în text de asemenea ceea ce destinatarul găsește în el
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
semnificat și semnificant. De aceea, simbolul se opune semnului arbitrar, care este semnul lingvistic, deoarece balanța, de exemplu, poate fi simbol al justiției prin faptul că sugerează echilibrul și imparțialitatea. Cu o altă perspectivă, dar fără a avea implicații opuse, semioticianul american Charles S. Peirce a definit simbolul ca fondat pe o convenție socială, în opoziție cu iconul, caracterizat printr-o relație de asemănare cu referentul, și cu indicele, fondat pe o relație naturală de contiguitate. Din această perspectivă, simbolul trimite
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Hermès mutilé. Vers une herméneutique matérielle. Essai de philosophie du langage, Honoré Champion, Paris, 2005; De la pornographie, Édition Mix, Paris, 2006. Charles William MORRIS (1901 -1979), semiotician, profesor la mai multe universități americane. Printre elevii săi, s-a numărat și semioticianul Thomas A. Sebeok, iar teoria sa neo-pragmatică asupra tipurilor de semne lingvistice (în relație cu obiectele, cu persoanele și cu alte semne, relații cărora le corespund trei domenii de manifestare - semantică, pragmatică și sintaxă) a devenit clasică. Lucrări de referință
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]