249 matches
-
are aerul catastrofic că renunță la sine, dar care nu aplică decît norma hegelian-bretoniană a "negării negației". Teribilul, "monstruosul" inconformism revine în esență la punctul de plecare care e actul creator. Act indisociabil de procesul de reconstrucție a sensului, de semioză, trebuitor oricărei comunicări, pe care dezordinea pură, haosul o anihilează. Desigur fără a impieta asupra altor inconformisme posibile în creație ca și-n tîlcuirea ei, într-o zonă prevăzută "cu foarte multul mister rămas încă, desigur, doar bănuit în adîncul
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
genul dihotomiei sincron/diacron. Fixîndu-și ca obiect dinamica structurilor de sens, nu forme reificate, perspectiva lor este holistă: nimic, inclusiv istoria nu mai rămîne în afara textului/limbajului. Situate la egală distanță de scientismul structuralist și de indeterminismul deconstrucționist, pragmatismul, glossematica, semioza socială, generalizată, analiza discursului sînt discipline prin care formalismul antebelic se deschide către context, către experiența socio-istorică". Modelul biologic al postmodernismului ar putea fi o soluție pentru ieșirea din impasul alexandrin în care riscă a ajunge prin suprasaturație informațională și
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
și cu prilejul exprimării mesajului, subiectul creează sensuri noi sau modifică sensuri vechi: mesajul se autogene-rează în însuși procesul comunicării"51. De aceea, claritatea mesajului trebuie să se concentreze pe echilibrarea subtilă a planurilor denotativ și conotativ, adică pe stăvilirea semiozei nelimitate în ultimă instanță. Relevanța este un alt punct sensibil, deoarece, de cele mai multe ori, companiile lansează branduri de angajator ale căror valori nu se corelează cu cele ale angajaților sau pur și simplu nu le spun nimic. Un mesaj poate
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
care s-a cristalizat în timp imaginea "poetului național", criticul studiază presa vremii și grupează pe categorii articolele referitoare la Eminescu: valorizări negative (polemici în care a fost implicat și articolele critice referitoare la creația sa literară), valorizări pozitive și semioza extraliterară (articolele cu privire la Eminescu fără o legătură directă cu literatura sa - cele mai multe din intervalul 1883-1889 despre boala și moartea poetului). Nu în ultimul rând, exegetul face o analiză a operei poetice eminesciene din punctul de vedere al "publicului țintă", cu
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
merge pînă la capăt nici într-un sens, nici în celălalt. Avem o poveste suspendată, avortată și o serie de inserturi-rupturi de nivel care brizează desfășurarea neclară a evenimentelor către un deznodămînt lipsit de sens chiar și pentru adepții unei "semioze lărgite", a celui mai speculativ postmodernism. Ana, compozitoare talentată și nonconformistă, trăind izolată în spațiul securizant al locuinței sale unde nu admite decît artă abstractă și pe prietena sa, englezoaica Kate, primește o mulțime de cadouri de la un admirator care
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
raftul de cinste al literaturii autohtone. Dar mitologia evadării nu se oprește la astfel de povești. Se spune că mulți oameni nici n-au fost nevoiți să părăsească zona. Lor le-a venit ideea cuiburilor paralele - o adevărată bază pentru semioza evadării actuale. Cuprinși de mâhnire, aceștia s-au specializat în copierea modelului de care erau nemulțumiți. Exista o Uniune a Scriitorilor ca o grădină închisă. Foarte bine. S-a înființat lângă ea o Asociație scriitoricească. Nu contează că ea a
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
Essam Rafea, un arab, dar nu cu ochiul stins și nici cu graiul slab! Prin despărțirile și denudările piesei, prin minimalismul și esențializarea semelor cu care lucrează modern regizoarea Nona Ciobanu și își face scenografia elocventă light-designer-ul Iulian Băltățescu, în semioza acestui spectacol respiră simbioza artelor, sunetelor și luminilor. Iar transcendența vizată cu atâta stăruință în romanțurile târzii shakespeariene se dezbracă de lestul unei fabulații care nu caută plauzibilul. Resortul acestei spectacol original cu ,Furtuna" a fost inspirația vizionară, impecabila mânuire
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
Gabriel Coșoveanu Nicolae Stan, Ceață pe Tamisa, București, Editura Cartea Românească, 2013, 383 pag. Simultan poematic și abraziv, elaborat pe convenția unui manuscris găsit în anul 2091(numit șantier, care are, evident, și proprietatea de a fi „infinit”, sugerând semioza deschisă de care erau atât de îndrăgostiți textualiștii), romanul lui Nicolae Stan revizitează, ca pe un site arheologic, lumea tranziției românești de după evenimentele din 1989. Martorul înzestrat scriitoricește al acestui univers amalmagat și incongruent de sfârșit/început de lume ar
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
generatoare de emoții superioare, și de reflecții arborescente a Ideii (Basmul cu Soarele și Luna, 1988; Folclor din satele de pe Burdea, 1994; Cultul grâului și al pâinii la români, 1997; Reporter în stepa tranziției sau zece prilejuri de deontologie, 2003; Semioză și deictica semnului în credințele românești, 2006; Studii și articole de etnologie, 2007; Homo Moralis. Mari paradigme etice și etosul românesc, 2008; Spiritul pendulator. Eseurile de la Stuttgart, I, 2010; Solemnitatea ignoranței. Eseurile de la Stuttgart, II, 2012; Iordan Datcu sau a
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
ar fi schimbat în cuvânt(...)..așa de adânc mă doare / Universul ( Lupta cu visul) Cât o artă poetică valorează, în volumul Nunta Cuvintelor, poezia “Lupta cu visul” în care poetul „nuntirilor lirice”, N.N Negulescu investește cuvântul poetic cu o semioză infinită, cu o multiplicare infinită a semnificațiilor metaforice care își au originea în vis, mai exact, în spațiul oniric, interior, al sufletului poetic: “....parc-aș fi schimbat în cuvânt /firul infinit al ierbii / așa de adânc mă doare /Universul.” Ca
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
universul într-un”Templu”, cu „visuri de carte”, „cu altare cu poeme”. Ca tipar formal, cartea, ca și poemul reprezintă un echivalent al universului platonician concentrat în jurul unui punct („sub talpa lui Dumnezeu”) din care „fiul firii-nalte” înalță axa semiozei infinite ca o coloană de lumină.: „și eu sui din stea în stea raza inimii” ( Spre Împărăția luminii). Conform viziunii platoniciene, cosmosul e un corp perfect , o sferă închisă care conține mai multe sfere concentrice, axa sferelor concentrice fiind coloana
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
înțelesurilor primare propuse expuse în corpul textului conceput. Un adagio deosebit de important de semnalat în acest context are drept fundament ideea că TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ nu își propune deloc să distrugă sensuri și nici să adopte semne noi numai de dragul unei semioze teatrale agresive de tip postmodern. Dimpotrivă. Și aici artista are un merit decisiv în a conserva și a susține un fel de normalitate mult prea bogată în esențe de tot felul și în rosturi funciare nobile, care trebuie, desigur, respectate
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
precizat către destinația aparent finală a sa, Neființa - spațiul acela de dincolo de aici, dificil de decodificat cu îngustimea minții omenești -, cea care înghite în ea hulpav toate sistemele filozofice născute de umanitate cu scopul de a atinge miezul real al semiozei tuturor lucrurilor - adevăratul lor sens de a fi. Cu puterea acelei nevăzute forțe ce îl poartă de colo până colo într-un soi de vâltoare incontrolabilă vreodată, apa timpului i-a acoperit întotdeauna Ființei umane urmele propriei sale vieți biologice
UN DESTIN PRINTRE APELE TIMPULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345699_a_347028]
-
cu ușurință în inimă doar marii actori irepetabili ca expresivitate și talent (precum George Calboreanu ori Leopoldina Bălănuță), în cuprinsul complex al sufletelor cărora sălășluia cu prisosință puterea artistului autentic de a trăi cu patimă constant crescătoare înțelesul deplin al semiozei primare create de către fiecare scriitor în parte între zăgazurile operei sale unanim recunoscute de către cititori și critici, deopotrivă. „A rămas ultima dintr-o lume a unei epoci anume, a unui loc anume.”, spunea aceeași acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga despre prietena sa
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
vector), pentru care după aceea găsim atâtea sensuri, pe plan spiritual sau moral” oferă, la Georgeta Resteman, revelația „gândului” spiritual și moral - izvor de „speranță și de bunătate”. Sensurile spirituale se decantează, ca niște „descătușări”, în semnificații multiple, într-o semioză infinită a metaforelor iubirii și a rimelor „încărcate” de ispita poeziei și a gândului poetic. În universul poetic al scriitoarei, semioza infinită dezvăluie sintagmele izotope ale iubirii: „picuri de mir”, „simfonie”, „vis”, „fereastră” deschisă spre absolut, „sentiment” „înflorit”, „floare”, „zăpadă
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
moral - izvor de „speranță și de bunătate”. Sensurile spirituale se decantează, ca niște „descătușări”, în semnificații multiple, într-o semioză infinită a metaforelor iubirii și a rimelor „încărcate” de ispita poeziei și a gândului poetic. În universul poetic al scriitoarei, semioza infinită dezvăluie sintagmele izotope ale iubirii: „picuri de mir”, „simfonie”, „vis”, „fereastră” deschisă spre absolut, „sentiment” „înflorit”, „floare”, „zăpadă” a „“sufletului curat”, „fărâmă de azimă”, „descătușare”, „reverie, „cântare”, „dor”, “prezența celuilalt”, „minunat dor”, „dor de viață”, „mister”, „mirific cântec”, „cântec
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
descrie în ce consistă deriva hermetică: Caracteristica principală a derivei hermetice ni s-a părut a fi abilitatea necontrolată de a aluneca din semnificat în semnificat, din asemănare în asemănare, de la o conexiune la alta. Contrar teoriilor contemporane ale derivei, semioza hermetică nu afirmă absența unui semnificat universal, univoc și transcendental. Ea asumă că orice admițînd că tainica legătură retorică ar fi izolată poate trimite către orice altceva, tocmai pentru că există un subiect transcendent puternic, Unul neoplatonician. Acesta fiind principiul contradicției
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
determinare posibilă, și deci, în același timp Tot, Nimic și Sursă Indicibilă a Oricărui Lucru acționează astfel ca orice lucru să se conecteze la orice alt lucru, datorită unei pînze de păianjen labirintice de referințe reciproce. Astfel, se pare că semioza hermetică identifică în orice text, ca în Marele Text al Lumii, Plenitudinea Semnificatului, nu absența sa. Și totuși, această lume invadată de semnături și guvernată de principiul semnificației universale, dădea naștere unor efecte de alunecare neîncetată și de respingere a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
abile. Declarată apodictic drept inevitabilă, legitimată conceptual și metodologic, o astfel de polarizare consacră ruptura ireversibilă între două paradigme critice: una metafizică (mizând pe unitatea organică a textului) și alta deconstrucționistă (interesată mai curând de construirea textului și de contradicțiile semiozei). Studiul lui C.-P. sugerează căi de depășire a acestei fracturi reducționiste și frustrante, prin integrarea interpretării de text într-un context socio-cultural și ideologic cuprinzător, angajând strategii auctoriale și de lectură diverse. Astfel redefinită, hermeneutica devine echivalentul unei experiențe
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
model al intertextualității, luându-se în considerare atât producerea de texte (relația autor-text) și receptarea lor (relația text-lector), cât și relațiile abstracte, ideale, ce pot fi imaginate între textele existente. Aceste relații sunt reprezentate printr-un graf ce exprimă, asemenea semiozei nelimitate, o intertextualitate în permanență deschisă spre noile texte ce apar continuu. Limbajul poeziei românești neomoderne (2001) și Semiotica poeziei românești neomoderne (2003) sunt două studii complementare asupra poeziei dintre 1960 și 1980, primul analizând textele din perspectiva alcătuirii lor
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
este în joc, cât evitarea unor clasificări sărace, precum cele arborescente. Pe de o parte, există lucruri ce nu pot fi definite și clasificate. Pe de altă parte, lumea de posibilități apare mereu deschisă. Este ceea ce readuce în față principiul semiozei nelimitate, apt să genereze noi și noi interpretări. Am putea înțelege de aici că absurdul însuși - sub forma celor incongruente - își face loc în noile enciclopedii ale istoriei cognitive. În textele de limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
164 ~ și nonsens (vezi „nonsens pa radoxal“) ~ și pasiune 164-176 pathos 23, 165, 168, 169 (n. 169) principiu ~ al bivalenței 61 (n. 48) ~ al identității 76, 152, 169, 178 ~ al noncontradicției 55-62, 76, 161-162 ~ al rațiunii suficiente 76, 153-156 ~ al semiozei nelimitate 49 ~ al terțului exclus 47, 76 ființa ca ~ 65-67, 130 privire ~ contemplativă 67, 114 ~ de secundă instanță 9- 10, 16, 20, 28-30, 65, 69, 103, 116, 126-128, 149, 195-196 (vezi și „joc secund“) ~ neutră sau indiferentă 11 (n. 1
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este în joc, cât evitarea unor clasificări sărace, precum cele arborescente. Pe de o parte, există lucruri ce nu pot fi definite și clasificate. Pe de altă parte, lumea de posibilități apare mereu deschisă. Este ceea ce readuce în față principiul semiozei nelimitate, apt să genereze noi și noi interpretări. Am putea înțelege de aici că absurdul însuși - sub forma celor incongruente - își face loc în noile enciclopedii ale istoriei cognitive. În textele de limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
164 ~ și nonsens (vezi „nonsens pa radoxal“) ~ și pasiune 164-176 pathos 23, 165, 168, 169 (n. 169) principiu ~ al bivalenței 61 (n. 48) ~ al identității 76, 152, 169, 178 ~ al noncontradicției 55-62, 76, 161-162 ~ al rațiunii suficiente 76, 153-156 ~ al semiozei nelimitate 49 ~ al terțului exclus 47, 76 ființa ca ~ 65-67, 130 privire ~ contemplativă 67, 114 ~ de secundă instanță 9- 10, 16, 20, 28-30, 65, 69, 103, 116, 126-128, 149, 195-196 (vezi și „joc secund“) ~ neutră sau indiferentă 11 (n. 1
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de la faptul că lui Casaubon (autor al unei teze de licență despre Templieri) i se prezintă un manuscris delirant pe această temă. Împreună cu ceilalți doi redactori, Belbo (care devine protagonistul aventurii) și Diotallevi (descifrator al Cabalei), Casaubon intră În vârtejul semiozei (toate permutările combinatorii pentru a umple golurile Planului), „vârtej“ ce crește gigantic și de la un anumit punct Încolo nu mai poate fi dominat de către inițiatorii lui. Cuvintele (semnele) se răzbună chiar Împotriva celor care le manevrează, În momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]