581 matches
-
în esență nedefinibilă, dintre om și simbol, relație care a închegat, în cuprinsul modernității, dezbaterea teoretică despre rostul artei și al reprezentării. Dorința ,ontologică" de a surprinde mecanismul prin care simbolul își pierde corporalitatea, pentru a deveni act pur de semnificare, transformă eseul conceptual într-o căutare deloc aridă. Analiza lui Gabriel Liiceanu se încarcă de o căldură nevăzută și se citește cu plăcerea intelectuală a descoperii unui drum ,subversiv" față de lucruri ce par definitiv stabilite de mari gînditori. Detașarea mimată
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
desigur pentru continuarea jurnalului lui Preda, cronicarul literar al Suplimentului, Octavian Soviany, se ocupă, de cine credeți? De Ștefania Plopeanu. Într-un stil, desigur, adresat publicului larg al unui ziar de tiraj. Mostră: "Sub acțiunea acestei uriașe mașini de de-semnificare realul devine un compost de materii reziduale, iar obscenitatea se definește ca o absență a sensului de care subiectul uman se contaminează prin "contabilizare"". Și încă: "Recuperabil doar ca istorie, realul nu este decît o neliniștitoare absență-prezență, astfel încît, "contabilizînd
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
timp, s-au dovedit fecunde. Și nu e exclus ca recuperarea adevărului în termeni de operă să fie un punct de răscruce în evoluția conceptelor estetice. Interpretarea "fără sfârșit" Problema este, de fapt, de a formula adevărul în termeni de semnificare. Ceea ce, la drept vorbind, nici nu este chiar atât de spectaculos pe cât mă voi strădui eu să demonstrez în continuare - ține în fond de specificul criticii literare; cu asta s-a ocupat ea dintotdeauna - dar, după letargia ultimilor doisprezece ani
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
îndatoririle). Apoi, interpretantul poate servi la analiza sistemului comunicațional al literaturii postbelice, dacă nu cumva și a celei de azi. Pragmatica se întemeiază, în fond, pe ideea de "semnificație în viitor": un semn influențează mai mult după ce a fost interpretat, semnificarea mediată de interpretare îi sporește puterea de acțiune. În contra lecturii suspicioase Și în privința comunicării literare avem o prejudecată greu de depășit, prejudecata "esopicului". Sigur că rolul aluziei nu poate fi negat. Dar care e structura ei? Nu există nici un joc
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
decriptări" aiuritoare, imposibil de susținut cu argumente raționale. Reduse la similitudinile dintre firimituri de cuvinte, indiferent de sensul lor din operă, și lumea lui Ceaușescu, "interpretările" cenzurii, dar și ale publicului amator de senzații politice tari sunt un tip de "semnificare diadică", pe care Umberto Eco o descrie ca pe un mecanism primitiv de recunoaștere, de felul celor care reglează schimburile de informație la nivelul celulelor. Celulele, explica semioticianul italian la un congres de imunologie (prelegerea e publicată în Limitele interpretării
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
ca și interacțiunea nucleotidelor, șopârla funcționează în regim de necesitate oarbă. Interpretantul, specific doar gândirii umane, deschide un interval al opțiunii (și al creativității, adaug eu). Ca interpretare a unei interpretări, la rândul ei interpretabilă, trimițând mereu altfel la obiect, semnificarea se realizează în triade, cu șansa, la fiecare pas, de a alege între mai multe variante de răspuns, prin selecții contextuale într-un "spațiu C", spațiul potențial infinit al codurilor. Să dau și un exemplu de "șopârlă". Un nuvelist optzecist
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
sale înseamnă cu totul altceva decât similitudini aleatorii, înseamnă o întreagă cazuistică a "morții psihice", a reducerii omului la nucleotidă. Adică tocmai critica șopârlei, în niște structuri de roman analitic care vor trebui discutate pe larg. Aluzia literară Trecerea de la semnificarea diadică la semnificarea triadică mi se pare a fi adevărul major al operei de rezistență. Îl găsim pretutindeni unde vine vorba despre descoperirea, din înfruntarea limitărilor, a ceea ce se numește cu o frumoasă vorbă (pe care putem încerca să o
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
totul altceva decât similitudini aleatorii, înseamnă o întreagă cazuistică a "morții psihice", a reducerii omului la nucleotidă. Adică tocmai critica șopârlei, în niște structuri de roman analitic care vor trebui discutate pe larg. Aluzia literară Trecerea de la semnificarea diadică la semnificarea triadică mi se pare a fi adevărul major al operei de rezistență. Îl găsim pretutindeni unde vine vorba despre descoperirea, din înfruntarea limitărilor, a ceea ce se numește cu o frumoasă vorbă (pe care putem încerca să o facem să fie
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
Îl găsim pretutindeni unde vine vorba despre descoperirea, din înfruntarea limitărilor, a ceea ce se numește cu o frumoasă vorbă (pe care putem încerca să o facem să fie și adevărată) "măreția condiției omului". Voi prezenta pe scurt trei modele de semnificare din opera lui Marin Sorescu. Primul este chiar structura aluziei din teatru, unde asemănările rele sunt reinterpretate de literatură, ca niște animăluțe închise în boabe de chihlimbar. Iată un fragment din Există nervi: "Ion: Eu trebuie să-mi cumpăr unul
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
se cerea prin ședințe, "căutarea faptului semnificativ, real, exact" era tocmai ce încerca și el să facă, numai că fiecare înțelegea în felul lui căutarea cu pricina: activiștii ca reproducere de clișee, iar Tudor, ca viziune individualizată. Aceeași diferență dintre semnificarea diadică și semnificarea triadică, la fel de adâncă precum diferența dintre două specii. Revoltat împotriva platitudinilor, Tudor crede că și cei care o cultivă sunt tot autori, ca și el, indivizi dotați cu însușirea de a judeca, fie și prost, dar pe
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
ședințe, "căutarea faptului semnificativ, real, exact" era tocmai ce încerca și el să facă, numai că fiecare înțelegea în felul lui căutarea cu pricina: activiștii ca reproducere de clișee, iar Tudor, ca viziune individualizată. Aceeași diferență dintre semnificarea diadică și semnificarea triadică, la fel de adâncă precum diferența dintre două specii. Revoltat împotriva platitudinilor, Tudor crede că și cei care o cultivă sunt tot autori, ca și el, indivizi dotați cu însușirea de a judeca, fie și prost, dar pe cont propriu: "Oameni
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
frunze de ceară". De răspuns, nu îi răspunde omul, ci un proces lipsit de eu, o cauzalitate mecanică, cifrul celulei: "Așa sunt instrucțiunile". Există și un alt fel de asemănare? În încheiere, voi numi cel de-al treilea mod al semnificării triadice, cel mai important. E codul palimpsestic, codul hermeneuticii canonice, care vine și el cu sperieturile lui, încă și mai intense decât teroarea politicului. E vorba de uimirea sensului, de uimirea în fața cuvântului viu, care ține de condiția însăși a
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
două elemente fac miza filmului. Nu-i de mirare că, la un moment dat, Milan discută despre Balzac cu un elev de-al lui Manesquier; Leconte preferă să regizeze discret (doar sfârșitul filmului e experimental), bazându-se pe capacitatea de semnificare a detaliilor într-o manieră cum nu se poate mai balzaciană... Celelalte două lungmetraje te copleșesc tocmai prin lipsa lor de discreție, detaliile nici nu mai există pe ecran, fiind înlocuite de litri de sânge sau de pornografie pseudo-filozofică. Filmului
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
zvâcniri, sub răbufniri, de sintaxă veche. Aflăm în paginile cărții, ca într-o adevărată arheologie a limbii, straturi stilistice diferite, întrepătrunse neverosimil, iar efectul este acela de dialog intim al textului cu sine însuși, un dialog în care funcția de semnificare trece în plan secund. Mai mult decât un simplu caleidoscop al cuvintelor, romanul ne propune o fuzionare de lumi, reificate în punctele lor de contact, devenite obiecte de contemplație estetică. Palimpsestul limbii este, implicit, unul al memoriei afective și al
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
însuși. Cum acesta se păstrează în ascuns, nu poate fi destăinuit altfel decât printr-un simbol-metaforă cu funcție magic-incantatorie, ceea ce-i anulează însă univocitatea în raport cu datul operei. De aceea, considerăm că textualizarea OS probează conștiinței exercițiul libertății gândirii sale, prin semnificarea metaforică, sub aspectul de imagine (sonoră) simbolică. Alegem să numim OS din acest stadiu - în care funcțiile de autor și interpret fuzionează sub aceeași simbolică înfățișare -, prin termenul de metasonie. Aproximând o definiție, metasonia este parcursul simbolic-ascensional al OS, ca
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
Ioana Postelnicu Evocările mele conține întîmplări care nu se derulează cronologic, ci așa cum ies la iveală, după cum mi le amintesc, odată mai pregnant, altădată consemnînd la întîmplare ceea ce a căpătat forță mai multă și un conținut apărut cu o semnificare mai bogată de trăiri, demne de a fi evocate la un moment dat. Devotata Roza consemnează cuvînt cu cuvînt ceea ce eu dictez și se creează în adîncul imaginației mele devenită vie, activă, resuscitată din adormirea ei, împodobită de originalitatea expresiilor
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
pe întreaga durată a vieții unui compozitor dat. Tipologiile tehnico-estetice - monodic, polifon, omofon, modal, tonal, atonal, cu corelativele („etichetele”) implicite de Ev Mediu, Renaștere, Baroc, Clasicism și Romantism - „ambalează” sau, altfel spus, fixează și, în același timp, marchează limitele de semnificare ale unui „bloc” temporal, în calitatea lor de indicii cronologice, neputând fi amestecate între ele tocmai în virtutea acestei fixații într-o anumită perioadă istorică, ale cărei semne distinctive se prezintă a fi. Distanța temporală între tipologii, omogenitatea constituirii interioare, stabilitatea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
fi valabilă. Nu vreau să anticipez prea mult, în acest stadiu al prezentării, problematică românului, așa că mă rezum la a spune că mărturisirea autorului e importantă pentru a demonstra cum Cronică unei morți anunțate își derivă strategiile de construcție și semnificare din felul în care se raportează, uneori parodic, alteori cu o stîngăcie voita, la convențiile de gen ale românului polițist. Nucleul tramatic e foarte simplu, tocmai de aceea percutanta lui e maximă: Santiago Nasar, personajul principal, va fi ucis de către
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
german preface filosofia veacului XX în analiză lingvistică. Disocierea dintre obiect și reprezentare, dintre referent și semnul ce i se substituie a dus la o problematizare a semnificației, la o criză a ideii despre obiect. Absentînd o bază ontologică a semnificării, s-a ivit un tablou al unei culturi dispersate, compuse din seriile de discursuri ce codifică reprezentările despre lume ale fiecărei generații. Prin destabilizarea legăturii limbajului cu referentul a luat naștere jocul lingvistic, nu doar gratuit, căci nu trimite la
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
o semnificație imanentă a literaturii? Citind un text literar, înțelegem că e literar datorită felului în care -intuitiv sau altcumva - îi percepem semnificația? Răspunsul ar fi simplu în cazul operelor de ficțiune, care au într-adevăr un mecanism aparte de semnificare: au coerența și plauzibilitatea faptelor reale, a lumii de zi cu zi, fiind cu toate acestea altceva decît realitatea înconjurătoare. Mai complicat este cazul altor tipuri de text literar, și nu mă gîndesc atît la poezie, cît la eseul literar
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
a lumii de zi cu zi, fiind cu toate acestea altceva decît realitatea înconjurătoare. Mai complicat este cazul altor tipuri de text literar, și nu mă gîndesc atît la poezie, cît la eseul literar, de pildă, al cărui proces de semnificare nu pare totdeauna diferit de cel al textelor de filozofie. Unul dintre criticii acestui volum observa de curînd că actul de validare a unui text ca fiind text literar este, cum o trădeaza imediat simpla alegere a cuvîntului, o judecată
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
postcolonială și postmodernă, în care umorul de toate nuanțele, absurd, rafinat și sec ori șarjând grotesc contururile realului, parodia și jocul narativ, fac din această carte o provocare intelectuală, mai greu de citit, e drept, cu mai multe niveluri de semnificare, dar care, o dată parcursă, se constituie într-o experiență de lectură extraordinară. Rușinea poate fi un roman istoric, simbolic, sau parodic, literatură ce se încadrează în realismul magic (seamănă mult cu Marquez, și, dacă mergem spre amănunt și atmosferă, se
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
interpretul ce ia partitura, o analizează și-și formează, EL însuși, o imagine mentală asupra acesteia. Muzica există atunci când este cântată ! - Prin muzică ne apropiem de Dumnezeu, ca perfecțiune. - În dirijat, totul se transformă în emoție. - Corpul este mijloc de semnificare, instrument de comunicare și limbaj nonverbal. - Corpul transmite energii - energii gândite. Sunetele interpreților izvorăsc din mâna dirijorului. - A dirija expresiv înseamnă să exprimi corporeic tot ce ai de spus în cuvinte, în explicații, la care se mai adaugă încă „ceva
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
descrierii lor, nu poate avansa decât pe tărîmul unei subiectivități extreme. Dar a cuprinde în cuvinte o ardentă, pasională trăire interioară,oricât de filtrată ar fi ea prin grila unei intenționalități epice, înseamnă să forțezi,dincolo de limitele „naturale”, capacitatea de semnificare a imperialului limbaj literar. Iată de ce scriitorul Mihail Diaconescu apelează din nou în Nopți și neliniști (<footnote Diaconescu, Mihail, Nopți și neliniști. Pseudojurnal metafizic. Onești. Editura Magic Print.2008 footnote>) la magia volatilă a sonorităților muzicale,recurs pe care-l
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
dintr’o pungă de piele un carnet și nota repede diferite motive. Purta întotdeauna cu el o cutie unde își ascundea aceste semințe generatoare de capod’opere. Beethoven povestește în caietele lui de conversație că, întrebat de un prieten, ce semnificare are finalul sonatei op. 10, Nr. 3, a răspuns „Bin ich noch melancolisch?” Cu mulți [ani] înainte de tipărirea acestor caiete, lucrând în vederea unui concert Sonata, am scris pe prima pagină că finalul e stabilit pe o întrebare și că
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]