582 matches
-
Italia, Moldova, Olanda, România, SUA, Turcia, Ucraina, Ungaria. La o extremă a polului realismului se plasează abordările plasticianului . Pitorescul agreat de exemplu de englezi în secolul al XVIII-lea, iată că este acreditat prin imagine lipsită de orice pretenții de semnificări simbolice, adică este uzitat un limbaj minuțios elaborat ținând de experiența foto-realiștilor. Tudor Braga, critic de artă, director general la Centrul Expozițional "Constantin Brâncuși", Chișinău
Sorin Sorin () [Corola-website/Science/315127_a_316456]
-
fiind un sens generalizant, care denominează și înglobează o largă gamă de particularități structurale, relaționale, dinamice sau interactive, provenite din același spațiu fenomenal sau intelectiv, acoperind aceeași acțiune creativă sau descriptiv-explicantă. Exemplu clasic de concept filozofic este substanță sau materia, semnificare generica care include în dimensiunea ei conceptuală diversitatea stărilor materiei și a manifestărilor ei fenomenale. Conceptele științifice sunt calitative, adică numai modal semnificante și separante de modalități că forma, relația, proprietatea, interactivitatea și conceptele cantitative, cuantificante precis de modalitate. Știință
Concept () [Corola-website/Science/306183_a_307512]
-
intermediară între lume și Dumnezeu, care determină astral destinul realităților corporale. În legătură cu aceasta, Albert se întreabă dacă raportul cer-pământ este de tip cauză-efect sau unul de tipul relației semnificant-semnificat. Va opta pentru a doua variantă, adică pentru o relație de semnificare, încercând să evite o soluție care ar anula problema responsabilității. În plus, va încerca mai mult: faptul că relația dintre sublunar și astral este una semiotică nu legitimează, totuși, posibilitatea unei hermeneutici a semnelor cerești. Semnele cerești nu dezvăluie destinul
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
vorbirea este un fapt de creație individuală. Un merit decisiv al structuralismului este și acela de a fi redefinit noțiunea de "valoare" în lingvistică. Valoarea unității lingvistice nu este nici reductibilă la aspectul său "semnificat" (adică la conținutul său în semnificare), nici la aspectul său "semnificant" (respectiv forma sa acustică sau grafică). Valoarea se exprimă în "raportul" existent între "semnificant" și "semnificat", raport care constituie un element original în întregul sistem lingvistic. Analiza structurală are ca scop delimitarea unităților lingvistice în funcție de
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
Iorga, tot cam pe acolo. Ultimul cap[itol] - propun titlul - Recapitulări și Învățăminte. În subtitlu - Judecăți etc. Cap[itolul] ar rămâne așa cum e, cu excluderea lui Petrovici 6. Poate s-ar mai afla ceva de adăugat, cu mare relief și semnificare? Exprim din nou, pentru întregul volum, preferința mea pentru maximum de grupare, de organizare și de cronologie, nu de dragul didacticismului, ci pentru a spori unitatea și organicitatea volumului. Poate afli ceva despre războiul întregirii, de adăugat la cap[itolul] de
Note despre cărturarul Basil Munteanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5331_a_6656]
-
științelor spiritului. Exemplu: expresia—lat. l-u-x gr. m-ē-n Obiectul conținutul—lat. luminătoarea, cea care luminează spațiul lună gr. cea care măsoară timpul Observații: • Relația dintre o expresie și un conținut se numește semnificație/simbol/semn. (relația 1 sau relația de semnificare) • Semnificația (expresia+conținutul) poate trimite la un obiect particular al lumii. (relația 2 sau relația de desemnare) • Obiectul la care se face referire prin actul de desemnare este, cum se poate observa și din acest exemplu, același, indiferent de limbă
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
neagă existența unei necesități. Există deci necesitate fără cauzalitate, în virtutea căreia, dacă ceva este știut, acel ceva trebuie să se întâmple. Cunoașterea nu este o cauză a ceea ce se întâmplă ori se va întâmpla, legătura necesară având însă loc prin semnificare: ceea ce există în cunoașterea lui Dumnezeu este doar un semn sau un simptom pentru ceea ce se va întâmpla. Totuși, aceasta nu anulează libertatea, din moment ce, pentru înfăptuirea unei acțiuni, omul are nevoie de pricepere, de îndemânare sau meșteșug. Un cărăuș, de
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Semiotica este disciplina care cercetează felul în care funcționează comunicarea și semnificarea, i.e. relațiile dintre cod și mesaj, dintre semn și discurs. Unitatea fundamentală semiotică este semnul. Semiotica reprezintă totodată studiul semnelor și codurilor - semne care sunt utilizate în procesul de producere și interpretare a mesajelor, respectiv codurile care guvernează utilizarea acestor
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
alcătuiri distincte, fiecare dintre acestea fiind identificabilă și recognoscibilă ca atare, pe baza raportului tip - ocurență, moment al ocurenței. Semnele iconice pot fi de două tipuri: "figurative" și "nonfigurative". Semnele iconice figurative (iconi naturali) se întâlnesc la primul nivel de semnificare. Ele reprezintă spațial proprietăți spațiale, trimit la referentul sau semnificantul lor printr-o relație directă, cu temei obiectiv, de tip indexal sau prin imitarea, cu diferite grade de acuratețe, a acestui tip de relație. „Citirea” semnelor iconice figurative se învață
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
în sine, dar și semnificații conotative - ea poate fi asociată cu luxul, o viață lipsită de griji și o slujbă pe măsură, haine elegante, stil de viață sofisticat, mâncăruri fine etc. Pare aproape superflu să spunem că scopul procesului de semnificare este acela de a determina semnificațiile, adică setul de înțelesuri ale unui mesaj. În procesul atribuirii de semnificații, esențială este identificarea semnificatului (conceptului) pe baza unor indici oferiți de semnificant, adică de semn. Moriarty (2005) insistă asupra faptului că pentru
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
În accepțiunea lui Jaques Derrida, procesul constă în aceea că fiecare semnificat se transformă la rândul său într-un semnificant pentru alt semnificat. De exemplu: Aston Martin -> mașină de lux -> James Bond -> agent secret. 2.Abducția- Altă abordare a procesului semnificării presupune analizarea tipului de activități mentale implicat în atribuirea de sens ca un efort complex al inferenței. Această abordare este bazată pe ideea că logica oferă principiile care guvernează validitatea inferențelor. În încercarea de a înțelege rolul interpretantului în procesul
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
și trei genuri (masculin, feminin și neutru, feminin și neutru schimbând în așa-numit „nemasculin” la plural). Limba poloneză este unica limbă slavă în care atât în limbajul comun cât și literar se poate pune adjective înaintea substantivelor, depinzând de semnificare cerută, aceasta fiind rezultatul influenței latinei ecleziastice și limbajului biblic, deosebind poloneza din ce în ce mai mult de alte limbile slave. Este important să observeze că ordinea cuvintelor în propoziție nu și-a schimbat așa semnificativ în nicio limbă înrudită. Înfluența latină și
Gramatica limbii poloneze () [Corola-website/Science/314580_a_315909]
-
în flexiunea neregulară la plural a cuvintelor legate de părțile corpului uman. Două cuvinte și-au păstrat dualul alături de pluralul standard — "oko" (ochi) și "ucho" (ureche). Paradigma duală este folosită în referință la organe iar paradigma plurală — cu toate alte semnificări ale acestor cuvinte. Limba poloneză dispune în general de trei genuri: masculin, feminin și neutru, dar se poate le mai impărți după paradigme lor flexionare — genul masculin are trei subcategorii: masculin personal, masculin animat și masculin neanimat, iar genurile feminin
Gramatica limbii poloneze () [Corola-website/Science/314580_a_315909]
-
alte condiții, așadar nu senzația aduce cunoașterea autentică. Pe de altă parte simțurile nu se califică unele pe altele, nu se caracterizează funcțional, nu conceptualizează percepțiile, nu realizează 'existența conceptuală' a formelor, asta însemnând probabil că nu semnifică și conștientizează semnificarea realității. Tânărul Theaitetos caută noi răspunsuri și declară că numai 'sufletul' permite cunoașterea corectă, el fiind partea din uman care construiește și operează cu sensurile cuvintelor, care raționează prin intermediul limbajului producând discursuri asupra tuturor aspectelor realității. Așadar cunoașterea este 'opinie
Theaitetos (Platon) () [Corola-website/Science/303117_a_304446]
-
prima și cea mai amplă și dorită valoare, din toate cele accesibile, sau numai gândite ca posibile. Folosirea intensivă și generalizată a limbajului natural pentru a descoperi idei și efecte noi a realizat o mulțime de limbaje noi, specializate, adaptate semnificării și descrierii de forme, relații și dependente foarte specifice, greu sau imposibil de surprins analizant și corelant numai prin sensurile naturale. Limbajul sau mai bine spus limbajele matematice este cel mai bun exemplu de invenție a unei mulțimi de particularități
Idee () [Corola-website/Science/306184_a_307513]
-
avangardelor (de unde apariția termenului (cvasi)sinonim de transavangardă, preferat mai cu seamă în spațiul culturii italiene), postmodernismul denaturalizează, după cum s-a remarcat, atât transparența realistă, cât și reflexivitatea modernistă, dar nu pentru a exalta în mod necesar autosuficiența sistemului de semnificare. Fără a respinge importanța unor asemenea premise pentru teoria metatranzitivității, le-am considerat mai curând dependente de valorificarea impulsurilor marginalizate, parodistice și polemice, de logica însăși a succesoratului literar, în literatură totul înfățișându-se până la urmă ca un balans între
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dintre semn și referent sau dintre cuvânt și lume. Desigur, arta modernă în toate formele sale, a sancționat la rândul ei această noțiune, dar a făcut-o deliberat, în detrimentul referentului, adică prin sublinierea opacității mediului și a autosuficienței sistemului de semnificare. Postmodernismul, în schimb, denaturalizează atât transparența realistă, cât și reflexivitatea modernistă, păstrând totodată (în maniera complice și critică ce-i este proprie) puterea atestată istoric a celor două421. Aproape că nu mai este nevoie să insistăm asupra similitudinilor dintre acest
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în mod constant la „om” ca ființă generică, naturală, rațională, fără distincții geografice sau istorice sau chiar simplu demografice (prin „om” înțelegând implicit doar bărbatul). Interpretările și acțiunile voluntariste ale „omului”, chiar și atunci când erau plasate în contexte culturale de semnificare, erau prea puțin preocupate de reflexivitatea actorilor sociali, ce erau autori sau constructori de semnificații ale propriilor acțiuni și reguli, eliberate de o autoritate transcendentală sau de forțele naturale ce pătrundeau în sistemul social. Înaintarea în modernitate va coincide tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ale propriilor acțiuni și reguli, eliberate de o autoritate transcendentală sau de forțele naturale ce pătrundeau în sistemul social. Înaintarea în modernitate va coincide tocmai cu o repoziționare a actorului social într-o cultură ce a realizat transferuri constante de semnificare socială dinspre Dumnezeu spre societate și apoi spre individualități și organizațiile lor. Un asemenea proces nu ne mai apare astăzi ca o evoluție naturală spre o „complexitate” socială mai mare (ce ar rezulta din agregarea sau lupta de interese individuale
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
euro-atlantice a țării, celălalt al unor manifestări cotidiene, în mare parte individuale, care uneori se abat de la normativitatea dominantă și chiar riscă să blocheze realizarea proiectelor naționale de bunuri publice sau colective, pentru ca alteori să-și creeze propriul univers de semnificare și interpretare. Aceste două registre divergente pot fi considerate din multe perspective. O abordare se poate centra pe o axă cantitativă (majoritarii euroatlantici vs minoritarii disidenți sau invers), alta pe o axă a neutralizării în timp (realizările „programelor instituționale” vor
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
roluri noi, schimbătoare, prinse în fluxurile asumării și mai ales ale combinațiilor diverse. Combinațiile sunt adeseori eclectice, îmbină roluri prescrise normativ cu roluri create ad-hoc, ca produse ale inițiativei personale în cadrul deschiderilor sociale. Memoria socială și interpretarea subiectivă personală, istoricitatea semnificării și creativitatea interpretativă se intersectează și generează combinații, preiau semnificații vechi și propun unele noi pentru a conferi un sens vieții personale eliberate de constrângerile exterioare. Altfel spus, individul își caută și, când descoperă, afirmă identitatea prin rolurile asumate. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
artistului. Aceste serii psihologice vor fi dezvoltate în articolele următoare, unde humuleșteanul devine reper în dezvoltarea vocației exegetice. E menționat în articolul referitor la Eminescu și ediția Morțun, unde Creangă devine termen de comparație pentru proza Făt-frumos din lacrimă și semnificarea optimă a termenului de "poveste"3). Iarăși este evocat Creangă, alături de Alecsandri și Eminescu, atunci când Iorga focalizează meritele Junimii și ale autoritarei sale reviste în statornicirea limbii române culte, echivalent "bunului simț în literatură"4). Ca amplitudine, studiul dedicat special
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
o semnificație imanentă a literaturii? Citind un text literar, înțelegem că e literar datorită felului în care -intuitiv sau altcumva - îi percepem semnificația? Răspunsul ar fi simplu în cazul operelor de ficțiune, care au într-adevăr un mecanism aparte de semnificare: au coerența și plauzibilitatea faptelor reale, a lumii de zi cu zi, fiind cu toate acestea altceva decît realitatea înconjurătoare. Mai complicat este cazul altor tipuri de text literar, și nu mă gîndesc atît la poezie, cît la eseul literar
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
a lumii de zi cu zi, fiind cu toate acestea altceva decît realitatea înconjurătoare. Mai complicat este cazul altor tipuri de text literar, și nu mă gîndesc atît la poezie, cît la eseul literar, de pildă, al cărui proces de semnificare nu pare totdeauna diferit de cel al textelor de filozofie. Unul dintre criticii acestui volum observa de curînd că actul de validare a unui text ca fiind text literar este, cum o trădeaza imediat simpla alegere a cuvîntului, o judecată
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
a se retrage de la guvern, reprezintă pur și simplu o modificare de persoană sau absența sa ne autoriză a crede la o modificare de sistem? Fără a cugeta mult, vom găsi lesne că retragerea d-lui I. Brătianu are o semnificare mai profundă decât aceea a unei simple schimbări de persoană. În toate țările constituționale unde partidele sunt bine organizate și delimitate, chiar în vechea Engliteră, care încă multă vreme va servi de tip, șeful partidului rezumă nu numai sentimentele, nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]