625 matches
-
câmp al realității exterior lor, ci ca o parte dar o parte foarte activă a ansamblului textului care nu încetează să se scrie"273. Asumarea tezei intertextualității și valorizarea conceptului de suprafață în domeniul scriiturii vor duce atât la dispariția semnificatului central, cât și la acceptarea caracterului fragmentar al oricărei opere. Se insistă asupra textului-ca-rest, deoarece întotdeauna el va constitui un context pentru un text viitor. Trăsăturile descrise sunt strâns legate de experiențele discontinuității și ale fragmentarului, paradoxul fiind acela că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
interiorul scriiturii. În studiul Ce este un autor?, Foucault se apleacă asupra scriiturii actuale, care se eliberează de sub tutela expresiei referindu-se doar la ea însăși, astfel încât "ea reprezintă un joc de semne care ascultă nu atât de conținutul său semnificat, cât de însăși natura semnificantului; [...] scriitura se desfășoară precum un joc care își încalcă infailibil propriile reguli, ieșind astfel în afară. În scris nu este vorba despre manifestarea sau de exaltarea gestului de a scrie; nu este vorba despre prinderea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și a gândirii centrate se reînnoiește, la un alt nivel și sub o altă formă, un interes subteran pentru ele. În aceeași mișcare de înlăturare a conceptelor "tari" se încadrează și înlocuirea lecturii reconstructive, care ar recrea un spațiu al semnificaților incluși de autor în propria operă, cu o lectură deconstructivă, derridariană, în care textul însuși își produce semnificațiile, fără a mai face referire la vreo instanță superioară. Când autoritatea a decăzut, doar colajul mai poate defini stilul actual de scriitură
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se bazează pe deconstrucție, ce are drept țel jocul semnificanților care valorizează lipsa granițelor dintre texte sau discipline (intertextualitatea). Discursul modern era în special narativ, prezentând o "grande histoire", conținând ierarhia și presupozițiile profunzimii, ale straturilor de înțeles și ale semnificatului central. Discursul postmodern este în mare măsură anti-narativ, axându-se pe "petites histoires" locale, pe epuizarea și anarhia logos-ului, declarându-se împotriva interpretării și afișând o dispersie, o ironie și o retorică acaparatorii. "Antiforma" disjunctivă și deschisă anihilează distanța
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a valorii-semn358, pentru care orice obiect are statutul de semn: obiectul-semn este "apropriat, deținut și manipulat de către subiecții individuali drept semn, adică drept diferență codată. Acesta este obiectul de consum și el este întotdeauna obiect al relației sociale abolite, reificate, "semnificate" într-un cod"359. Ca și în cazul intertextualității, Baudrillard consideră că pentru obiectele-semn ale consumului, sensul și valoarea lor nu provin din relaționarea subiect subiect sau subiect obiect, ci din relaționarea diferențială cu alte semne; obiectul-semn sau marfa-semn sunt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
am văzut deja, consumul este considerat fie un cod, fie o activitate de manipulare a unor semne și simboluri. Interesantă pentru scopul demersului nostru este surprinderea relației dintre consum și pierderea transcendenței, relație similară celei dintre inflația limbajului și repudierea semnificatului central. Expresia sfârșitul transcendenței, împrumutată de la Marcuse, caracterizează consumul înțeles ca un proces de absorbție a semnelor și de absorbție prin semne. Logica particulară a consumului s-a soldat cu obiectivarea nevoilor și dorințelor într-un spectacol total, în care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a-și găsi motivarea totală și de a depăși convenționalismul. Pentru sociologul și filosoful francez, teoria semnului ca metaforă a foii de hârtie este absolut idealistă. Din perspectiva unei economii politice a semnului, a considera în mod egal semnificantul și semnificatul ca fiind instanțe constitutive ale semnului înseamnă a deforma întreg procesul de semnificare, deoarece, din perspectiva sa, acesta se bazează pe disparitatea celor doi termeni și pe circularitatea fundamentală a termenului dominant (termen ce este, bineînțeles, forma, valoarea de schimb
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de posibilitatea acelui limbaj primar (saussurian, și, într-o anumită măsură, barthesian) care se bazează pe ritualul semnelor și pe abolirea sensului și nu pe conceptul de referință. Se observă aici apropierea teoretică de perspectiva lui Derrida de înlăturare a semnificatului transcendental, a sensului de profunzime sau a conceptelor-cheie ca Adevăr, Bine, Dumnezeu. Această situație este, de fapt, ancorată în programul nietzschean de reevaluare a tuturor valorilor, cu numeroase consecințe în teoriile postmoderne. Conceptul de seducție se armonizează și cu scăderea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
foarte multe domenii, conduce la o serie de consecințe importante și teoretizări noi: "este momentul în care limbajul invadează câmpul problematic universal; momentul în care, în lipsa unui centru și a unei origini, totul devine discurs (...), altfel spus, sistem în care semnificatul central, fie el originar sau transcendental, nu este niciodată absolut prezent în afara unui sistem de diferențe"559. Inflația limbajului trimite la o ruptură între lucruri și cuvinte: nu există nici un înțeles dincolo de limbaj, discursul fiind despărțit de lume, astfel încât sensurile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
trimit la ele însele. Pasiunea pentru artificial și iluzie transpare de fiecare dată într-o utilizare liberă a limbii, "în jocul spiritual al scriiturii" și dispare doar atunci când limbajul este folosit pentru un scop limitat, cum ar fi comunicarea. Destituirea semnificatului central și a autorității autorului (teoretizată și de Roland Barthes) îl vor conduce pe Derrida la înlocuirea lecturii reconstructive, care ar căuta semnificațiile incluse de autor în propria sa operă, cu o lectură deconstructivă, în care textul însuși își produce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
interviurile cu participanții (studenți, tutori, staff administrativ), chestionarele și analiza documentelor sunt toate combinate pentru a obține o „iluminare” asupra problemelor, a aspectelor importante ale cursului ca întreg, a impactului său asupra participanților la curs, aspectele procesuale fiind mai mult semnificate decât simpla măsurare a achizițiilor și a rezultatelor predictibile. • Abordarea CIPP (Stufflebam, apud Calder, 1997, pp. 25-27) este orientată spre examinarea procesului cursului în desfășurare, dar se raportează la contextul în care se derulează, reținând și aspecte ale măsurării în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
interviurile cu participanții (studenți, tutori, staff administrativ), chestionarele și analiza documentelor sunt toate combinate pentru a obține o „iluminare” asupra problemelor, a aspectelor importante ale cursului ca întreg, a impactului său asupra participanților la curs, aspectele procesuale fiind mai mult semnificate decât simpla măsurare a achizițiilor și a rezultatelor predictibile. • Abordarea CIPP (Stufflebam, apud Calder, 1997, pp. 25-27) este orientată spre examinarea procesului cursului în desfășurare, dar se raportează la contextul în care se derulează, reținând și aspecte ale măsurării în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sau cu obiectul, încât le poate descrie funcțiile și le poate condiționa recunoașterea. Reiese de aici un caracter insolit pe care îl capătă, de interstițiu, de "terț inclus", pe de o parte, în relația dintre "semnificant" (lucru sau formă) și "semnificat" (substanță sau concept), pe de alta, între referință și subiectul receptor, imaginea solicitând atât funcția cognitivă (recunoașterea unui conținut, perceput și transmis senzorial), cât și capacitatea de reprezentare abstractă, intelectivă, cu ajutorul funcțiilor imaginației. În configurarea structurilor imaginarului, imaginea se dovedește
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
declinare", un "stil" propriu. Figurile care polarizează imaginarul sunt: pe de o parte, metonimia și metafora − prima, prin deplasarea sensului în interiorul aceleiași rețele semantice (fiecare imagine este parte a unei structuri, dar rezumă și întregul sistem); a doua, prin condensarea semnificaților aparținând unor rețele tematice diferite −; pe de altă parte, oximoronul (când semnificații sunt contradictorii; definește principiul coincidentia oppositorium) (Thomas 19). Imaginarul însuși este sistemic, liber să primească și să ofere noi unități semnificante; este riguros și dinamic în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
produse de tip intelectiv, deductiv și analogic. Distanța dintre model și dedublarea, imitarea sau interpretarea sa simbolică este nu doar conștientizată, ci numită și impusă prin chiar teoria imaginii ortodoxe și teocrația bizantină la care se afiliază puterea medievală românească. Semnificatul, conținutul mental mnezic (imagine internă, amintire) sau conceptual, se poate referi la un obiect real, la o ficțiune sau la un obiect imaginar, tocmai în acest fel marcând distanța și făcând posibilă conștientizarea unor medii de existență atât de diferite
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
non-congruente care se înfruntă, sursa de sens - puterea voievodului − este complet golită de timp. Chiar ea, monograma "Io", indestructibilă, părăsește centrul (careului), pentru a-și urma, tăcută, măștile. Plurală în reprezentare, este în același timp forma unitară de expresie pentru semnificatul puterii. Generator și pavăză în același timp, cod ce însoțește numele propriu al voievodului, monograma se dispersează ea însăși în spațiul textului, tot așa cum vocea Personajului său se aude în spațiile din text, la fel ca toate celelalte. Doar un
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
să fie legate pentru a îndeplini chiar și simple roluri de comunicare, legate însă pentru a enunța "stări de lucruri", într-un înțeles wittgensteinian (nu însă în înțeles fenomenologic, fiindcă potrivit acestuia din urmă o stare de lucruri poate fi "semnificată" și prin simpla noțiune). Așadar, este firesc să fie angajată o perspectivă ontologică în discurs, deschizând astfel o cale pentru problema adecvării cuvântului la lucru, mai bine-zis, a cuvintelor legate la stările de lucruri. Ontologia aristotelică din Categorii este însoțită
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este cultivarea onticului conjugată cu suprimarea psihicului. Evitarea analizei psihologice, în favoarea consemnării unui „proces-verbal”, are ca scop restituirea fidelă a evenimentelor, fără incursiunea în universul propriu eului fiecărui personaj. Depersonalizarea artei în scopul obținerii unei relații mai subtile între nivelul semnificat și nivelul semnificant este evidentă. Și în alte incursiuni critice - Desenul din praf. Idei, autori, cărți (1998), Chipul din apă. Între conceptual și senzorial (1998), Narrative Poetry. The Mythical Mode (2001), Dicționar SF (A-F) (2003), Dramatic Poetry. The Mythical
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
inclusiv îngerii, trebuie să se plece în fața omului originar, pentru că acesta e oglinda minții divine, în care se reflectă toate proiectele Creatorului. Trecerea de la subiectivitatea umană atotcuprinzătoare la regimul obiectivărilor care o limitează și i se impun din afară e semnificată, între altele, prin tema schimbării veșmintelor. în condiția lui aurorală, se spune, omul are veșminte de lumină. Ele constituie manifestarea interiorului uman, radiația sufletului uman ceresc strîns articulat cu strălucirea divină. în acest caz, veșmîntul nu acoperă și nu limitează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fragile și provizorii”, emise de semanticienii funcționaliști, care cercetează fie în direcția câmpurilor semantice, fie în direcția analizei componențiale, numite și „analiza pe trăsături de sens”25. Cercetările în direcția câmpurilor semantice emit ipoteze asupra unui mod de organizare a semnificaților lingvistici și au în vedere cuvântul că un tot unitar, pe când cele în direcția analizei componențiale consideră că relațiile dintre cuvintele unei anumite limbi trebuie stabilite pornind de la unități mai mici decât cuvântul. Componentele cuvântului au nume diferite de la un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pe când cele în direcția analizei componențiale consideră că relațiile dintre cuvintele unei anumite limbi trebuie stabilite pornind de la unități mai mici decât cuvântul. Componentele cuvântului au nume diferite de la un cercetător la altul: sem, semem, trăsături distinctive, trăsături pertinente ale semnificatului etc. De altfel, a vorbi de „cuvânt” ține de o tratare mai degrabă empirica. Pentru a păstra o anume rigoare, mai corect este a vorbi de „unități semantice”, ce pot fi mai mici decât cuvântul, ca, de pildă, prefixul re-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Și pe acestea le vom constata în domeniul pe care il investigăm, cu ocazia comparării numelor divine și a cercetării soluțiilor de traducere. Câmpurile semantice nu constituie un obiectiv în sine, ci o ipoteză asupra unui mod de organizare a semnificaților lingvistici. Metodele de a descoperi acest mod / aceste moduri diferă de la un cercetător la altul. Claude Germain găsește interesantă ipoteza lui Granger: un câmp semantic ar trebui să constea în confruntarea mai multor organizări diferite, total sau în parte, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
diferit, nici numele lui Fuchs nu pare ales întâmplător, dacă ne gândim la eșecul său erotic. În privința personajelor Algazy și Grummer, singura notă de subsol din scrierile urmuziene ilustrează tocmai această intenție de anulare a arbitrariului observat în relația dintre semnificatul și semnificantul onomastic: "În tot cazul, ne permitem a crede că numele de Algazy sau Grummer, după imaginile ce trezesc prin muzicalitatea lor specifică rezultat al impresiunii sonore ce produc în ureche nu par a corespunde aspectului, dinamicii și conținutului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
determinată nu atât de tehnologiile analoagă sau digitală, ci de specificitatea lumii capitaliste care prin 160 producția de masă și prin accentul pus pe consum Încurajează cu mult Înainte de digitalizarea tehnicii, primatul aparenței În detrimentul fondului său, adică primatul semnificantului asupra semnificatului. De fapt, intertextualitatea imaginii fotografice nu este o noutate adusă de digitalizare, ci de interconectivitatea lumii moderne transmisă și celei postmoderne. Tehnica digitală are rolul de a extinde considerabil scara circulației imaginii, accesibilă instantaneu și simultan În spații diferite. Aceasta
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
INTRAGRUP 2906,045 741 3,922 Total 2955,981 748 Tabelul 16. Testele ANOVA privind variabilitatea pe localități și sexe intergrupal și intragrupal privind menarha și poluția Așa cum se procedează, pe parcursul lucrării nu vom utiliza tabelele asociate care indică diferențele semnificate, ci doar vom specifica în paranteze pragurile de semnificație. Testele Post Hoc, asociate testelor globale ANOVA, Tukey HSD, Bonferroni, Tamhane's T2 etc. indică prin comparație directă unde apar diferențele semnificative. Principala cauză a diferenței o reprezintă Constanța, unde media
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]