625 matches
-
predarea limbii, ci ține seama de greutatea pragmaticii lexicale În cadrul discursului. În afara faptului că, de la o societate la alta, limba nu reflectă realitatea În același mod, o serie de semne numite echivalente (care țin de același referent) pot să aibă semnificați identici și Încărcături culturale Împărtășite (numite În continuare ICI) diferite. Astfel, cuvântul „vacă” desemnează, În India ca și În Franța, femela taurului, dar ICI este diferită de la o țară la alta: În India, vaca este protejată, fiind considerată sfântă, În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
într-o secvență mai lungă de timp, care oferă posibilitatea de a se emite o judecată de valoare, bazată pe un ansamblu de rezultate. Acest instrument reprezintă o colecție din produse ale activității elevului, selectate de el însuși, structurate și semnificate corespunzător. Portofoliul oferă o imagine completă a progresului înregistrat de elev de-a lungul intervalului de timp pentru care a fost proiectat prin raportarea la criterii formulate în momentul proiectării. Acesta permite investigarea produselor elevilor care rămân neimplicate în actul
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
vizuale, întrezărești ceva din ceea ce pare codul unei minunate irealități ,dictate" de un spirit oniric. Limbajul acestui joc terț își țese o dimensiune dincolo de logica simbolului, acolo unde își pierde orice referent: nu există cu adevărat nici semnificant și nici semnificat. Desfășurîndu-se irațional și aleatoriu, textul devine un posibil Aleph. Se simte chiar și o anume nostalgie a povestirii: Dan Stanciu este un Tolkien liric al subconștientului. Limbajul poetic însuși pare mediul unui gamer rătăcind prin geografia propriului subconștient. Niciodată imaginația
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
puternic încarcați afectiv. </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">În discuția despre reprezent</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">arile</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> subiecților genizați în realismul socialist, semnificata că ”distorsiune”, apar recurent termeni precum </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">”</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">elimina, confiscă, impune, exorcizează, ocultare, anxietate, spectru, neagră presimțire</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
postura de "ins zidit și răstignit în joc", de victimă nu doar a "jocului" estetic, ci și al celui cosmic. Înciudarea sa morală sporește la rîndu-i pe seama celei lirice, căci una o îngroașă pe cealaltă. Apare un cerc închis al semnificatului și semnificantului ce se întrepătrund în chip inextricabil. Astfel, spre a impresiona, concretul devine și mai... concret (în fond este reliefată ideea de concret), după cum un text s-ar sprijini pe ilustrații menite a-i ajuta înțelegerea. Autorul se simte
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
și Echo: "Cele două strofe, de maximă concentrare, fac portretul arhetipal al lui Narcis. Acesta, descoperindu-și chipul în oglinda apei, îndrăgostit de sine, a devenit nepăsător față de strigătele iubitei Echo, simbol al alterității, al lumii supuse timpului istoric, timp semnificat de reflexia sonoră (ecoul), pe când Narcis este pură reflexie spațială" (p. 93). Marele poet... minor G. Topîrceanu este plasat, surprinzător, între Narcis și Proteu: " G. Topîrceanu ar fi putut fi una dintre marile șanse ale spiritualității românești dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr ca excelând în definiții, în lucrul asupra accepțiilor verbale. Trata cu mare atenție tot ce avea legătură cu coincidențele între ceea ce modernitatea numește semnificanți și semnificați. Posteritatea păstrează unul dintre obiectele reflecției sale, și este vorba de... plăcere. Pe care el o împarte în sensuri multiple, cărora le face apoi să corespundă termeni cu adevărat potriviți: bucuria, deliciul sau starea de bine - pe care traducerile le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
semiologie (de la grecescul semeion, «semn»). Ea ne va învăța în ce constau semnele și ce legi le conduc” (apud Mattelart, Mattelart, 2001, p. 66). Saussure se va concentra în întregime asupra semnului, definit ca raport între semnificant (ansamblu de sunete)/semnificat (concepte). ¬ Structuralismul. Structuralismul concepe comunicarea ca un ansamblu de reguli care preexistă individului și sunt preluate de către acesta; ca exponent al curentului structuralist, Claude Lévi-Strauss vedea necesitatea obiectivității înregistrării unor date ca primând asupra impactului pe care subiectivitatea îl poate
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
întreba însă care va fi evoluția disciplinei în următoarele decenii. Ne putem întreba dacă evoluțiile tehnologice rapide la care asistăm vor provoca în continuare schimbări semnificative în logica și dinamica relațiilor interpersonale, iar acestea, la rândul lor, vor provoca mutații semnificate și domeniul motivațional, o nouă filosofie asupra vieții și a muncii, o nouă dinamică a relațiilor psihosociale în context organizațional. La aceste întrebări probabil vor răspunde competent experții de mâine, poate unii dintre studenții care, prin intermediul acestui volum, se familiarizează
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
din deschiderile pe care dl. ing. Dumitru Ștefănescu și le acordă în pictură. Este o deschidere ce-i poate îmbogăți în mod esențial pictura, mutându-i zona de interes din domeniul căutărilor formale în cel al precizării și a adâncirii semnificaților raporturilor sale cu motivul...”( Ana Maria Vicol - critic de artă) Ștefăniță Elisabeta 1905 1980 Tapițer „Știu să țes, să cos, așa cum îmi arăta mama mea, din copilărie. Ce fac eu acum nu seamănă cu nimic, fiindcă acum povestesc. Îmi vin
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
din prezenta simultană a celorlalți"52. Saussure și-a organizat gândirea în jurul a două principii de bază: natură arbitrară a semnului și natura lineara a semnificantului. Cuvântul (semnul lingvistic) implică o conexiune între semnificant (imaginea acustică, respectiv sunetele vorbirii) și semnificat (conceptul pe care aceste sunete îl activează în mintea noastră). Lingvistul elvețian definește imaginea acustică, nu ca pe un sunet fizic, ci ca pe o imprimare psihologică a sunetului. Legătură dintre semnificant și semnificat este una arbitrară, altfel spus, în
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Și dacă la un semn izolat semnificantul apare că arbitrar, în cadrul sistemului limbii el este legat în variate feluri de alte semnificante."53 Liantul dintre semnificant și semnificat fiind dat de un semn, în baza faptului că aceștia (semnificantul și semnificatul) diferă de ceilalți din proximitatea lor, reprezintă evidență pentru aceea că limba este un sistem având termeni cu funcționare solidara și bazată pe raporturi antinomice. Limba fiind constituită din valori izvorâte din sistem, iar nu din concepte cu existența anterioară
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
78. Considerăm că se impun câteva precizări referitoare la termenii utilizați: prin limbaj digital înțelegem ansamblul de semne simbolice, abstracte pe care omul le utilizează pentru a face legătura dintre cuvânt (semn) și obiectul pe care acesta îl desemnează (obiectul semnificat prin acel semn). Digitalul este atribuit emisferei ștăngi: reprezentări logice, raționament analitic, divizarea problemelor în părțile componente. Bunăoară, pentru începutul zilei, care, în mod convențional, a primit denumirea de "dimineață" nu există nici un temei pentru a denumi astfel acest interval
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
provin, ci ca nebuloasă remanentă, care ne bombardează imaginația și ne distruge convențiile de percepție. În poezia contemporană a fost emis un concept asemănător, cel de metaforism, care descrie o poezie În care metaforele nu mai sunt folosite la nivelul semnificatului, așadar nu mai construiesc sensuri alegorice, ci la nivelul semnificantului, ca simplu material figurativ. Poezia, proza sau teatrul anarhetipic utilizează imaginile, simbolurile, personajele, situațiile, miturile ca un material reciclat, ale cărui cărămizi nu mai păstrează planul arhitectural al clădirii de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cărora Înțelegem 1 realitatea. Subiectul Înțelege și structurează lumea fenomenelor pe baza categoriilor eminamente istorice pe care i le oferă limba. Simplificând foarte mult: răsturnarea humboldtiană = răsturnarea kantiană + relativitatea lingvistică (recunoașterea rolului limbilor istorice). Aceasta deoarece conținuturile mentale intuitive (ca semnificate), eidos-urile pe baza cărora se structurează gândirea și realitatea trebuie considerate din principiu ca diferite de la o limbă la alta. Aceasta Înseamnă că nu trebuie plecat de la presupunerea existenței unor concepte universale, ci Întotdeauna de la studiul limbilor În specificitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de altfel, În nici un alt tip de discurs) un adevăr transcendental, imuabil, care ar trebui să fie respectat și restituit În totalitatea sa imuabilă. Ca atare, nu Înglobez istoria Într-un discurs literaturizant, atâta vreme cât istoria și literatura deopotrivă Își pierd semnificatul lor rigid, modernist. Sanda Cordoș: Eu nu am folosit niciodată termenul adevăr, pentru că eu cred că acolo este altceva, În plus mai stăm câteva ore bune pe aici, și În al doilea rând eu cred că nici un discurs istoric, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
intelectual? Cum să procedezi pentru a-ți lua locul tău în lume? Răspuns: ca ființă a limbajului. Ca individ care crede în puterea verbului. Montaigne nominalist știe că, cuvântul nu reprezintă altceva decât un mijloc, o tehnică pentru a comunica. Semnificatul evoluează separat de semnificant, dar cele două instanțe țin de aceeași lectură imanentă a lumii. Om al cuvântului și al oralității, al verbului și al schimbului, al conversației și al cuvintelor, el se însuflețește întotdeauna când este vorba de a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr ca excelând în definiții, în lucrul asupra accepțiilor verbale. Trata cu mare atenție tot ce avea legătură cu coincidențele între ceea ce modernitatea numește semnificanți și semnificați. Posteritatea păstrează unul dintre obiectele reflecției sale, și este vorba de... plăcere. Pe care el o împarte în sensuri multiple, cărora le face apoi să corespundă termeni cu adevărat potriviți: bucuria, deliciul sau starea de bine - pe care traducerile le
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fals să pretindem că deicticele nu au un semnificat, o valoare semantică stabilă în toate utilizările lor. Astfel, ""eu" îl desemnează pe destinatorul (iar "tu" pe destinatarul) mesajului din care face parte", după cum explică Jakobson (Eseuri de lingvistică generală). Însă "semnificatul" nu este cel al substantivelor obișnuite; în timp ce referentul deicticului nu poate fi identificat decât dacă este raportat la mediul spațio-temporal al ocurenței sale, semne precum fereastră sau lalea posedă o "definiție" permițând, în afara oricărei întrebuințări efective, delimitarea a priori a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
informație referitoare la maniera în care subiectul enunțător percepe derularea unui proces, modul său de manifestare în timp. În franceză, ea se aplică în special verbului. Nu trebuie să confundăm aspectul, în sens strict, cu modurile de proces, legate de semnificatul verbelor. Aspectul propriu-zis desemnează un sistem închis de opoziții morfologice care caracterizează toate verbele. În acest fel, opoziția dintre perfectul simplu și imperfect implică o opoziție de aspect între perfectiv (când derularea se reduce la un fel de "punct" care
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
În timp ce acestea din urmă au un semnificat relativ stabil, independent de cutare sau cutare enunțare specifică, care face să li se atribuie o clasă de referenți virtuali (va fi numit pré, de exemplu, un referent care posedă proprietăți ce corespund semnificatului acestui substantiv), "substantivele de calitate" nu au un referent decât prin actele de enunțare ale subiecților. "Perfidul!" desemnează o persoană pe care o numesc "perfidă" și care nu este perfidă decât prin enunțarea mea. În afara unei enunțări anume, nu există
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în cazul povestirilor elaborate. Autorul are capacitatea de a repartiza după bunul său plac enunțurile pe cele două planuri. În ficțiunea literară, repartizarea enunțurilor între cele două planuri se supune unor constrângeri prin excelență textuale. Ea nu decurge direct din semnificatul verbelor. În acest sens, autorul deține o mare libertate; semnificația unui text poate fi modificată considerabil prin schimbarea ordinii celor două planuri. În următorul fragment din Mizerabilii am pus între paranteze pătrate și in italice formele care ar rezulta dintr-
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
străbătea] câmpul de bătaie ca un miracol 123. Cu o singură excepție (căzuseră), înlocuirea se dovedește a fi posibilă. Desigur, textul care rezultă astfel pare a fi foarte modern, însă cu greu putem spune că ar exista verbe pe care semnificatul lor le-ar destina strict primului sau celui de-al doilea plan. Flaubert, în special, folosește forme din planul al doilea pentru verbe pe care sensul lor le orientează strict către perfectivitate. Proporția de forme din planul secund variază considerabil
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se delimitează unii de ceilalți, își obțin "valoarea" (în sens saussurian) din opoziții. În textul nostru, avem cazul tripletului verdele-crud, auriul-stins și culoarea gingașă a rășinii care sunt cohiponime ale unui hiperonim, culorile lor vii. Vorbim despre "hiperonimie", deoarece elementele semnificatului culorile lor vii se regăsesc în cele trei culori, care sunt hiponimele lor. La fel, sticle, borcane, clondire sunt cohiponime ale unui termen non-realizat lexical, cel care ar desemna recipientele de sticlă. Vom nota totuși că textul nu se mulțumește
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
André, pe care jocurile pisicilor îl amuzau. Învățase cuvintele "a circumscrie" și "a castra", însă nu le cunoștea exact sensul 168. Aici, cuvintele "a castra" și "a circumscrie" sunt puse între paranteze deoarece ele desemnează semnul lingvistic, cu semnificantul și semnificatul său. Contrastul dintre întrebuințarea autonimică și întrebuințarea în modalizare autonimică apare net în următorul exemplu luat din același roman: Deși nu-i iertase niciodată "doctorului" îngrozitorul cuvânt "sifilis", ea avea multă simpatie pentru el169. "Sifilis" este luat aici ca mențiune
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]