23 matches
-
acest grup de experți. II. Metodologia inventarierii II.1. Data prelevării de eșantioane Speciile caducifoliate (inclusiv zada): prelevarea de eșantioane trebuie efectuată în momentul în care noile frunze sunt complet dezvoltate și înainte de începerea îngălbenirii tomnatice și a senescenței. Speciile sempervirescente: prelevarea de eșantioane trebuie efectuată în timpul perioadei de latență. Statelor membre li se cere să definească pentru fiecare regiune și în cadrul fiecărei regiuni pentru câmpii și munți, cea mai convenabilă perioadă de eșantionare și de analiză a speciilor variate, și
jrc2554as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87708_a_88495]
-
nu pot fi tăiați, ceea ce ar putea influența metoda de prelevare a frunzelor și acelor. Este important ca frunzele sau acele din care s-au prelevat eșantioane să se fi dezvoltat în lumină completă. În general, acele sau frunzele speciilor sempervirescente din anul curent sunt cele mai potrivite pentru aprecierea nivelului de nutriție dar, pentru un număr de elemente, poate fi interesantă compararea concentrației elementului din ace mai vechi cu cea din acele din anul curent. Frunzele sau acele din care
jrc2554as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87708_a_88495]
-
din primii verticili ai coniferelor; la arboretul în care diferiții verticili pot fi ușor identificați, se recomandă eșantionarea între al șaptelea și al cincisprezecelea verticil. Pentru speciile caducifoliate, eșantionarea se face din frunzele sau acele din anul curent. Pentru speciile sempervirescente se recomandă eșantionarea atât de la acele sau frunzele din anul curent, cât și de la acele sau frunzele din al doilea an (curent + 1). Pentru toate speciile este necesar să se asigure că frunzele și acele de la care se prelevează eșantioane
jrc2554as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87708_a_88495]
-
pe loess 6260 *Stepe panonice nisipoase 6270 *Pajiști xerofile până la mezofile bogate în specii din zonele joase finoscandinave 6280 *Pajiște calcifila stepică de tip alvar nordic pe șisturi calcaroase precambriene 63. Păduri sclerofile pășunate (dehesas) 6310 Dehesas cu Quercus spp. sempervirescent 64. Pajiști umede seminaturale cu ierburi înalte 6410 Pajiști mezohigrofile pe sol calcaros, argilos-mlăștinos sau pe turbării, cu iarba albastră (Molinion ceruleae) 6420 Pajiști mediteraneene umede cu ierburi înalte cu Molinion-Holoschoenion 6430 Comunități mărginașe de ierburi înalte hidrofile de câmpie
jrc3353as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88511_a_89298]
-
periodica determina adaptări specifice, iar alternanta sezoanelor, ritmicitatea vegetației. În sezonul ploios, plantele înmuguresc și înfloresc; în perioada de secetă, vegetează. Plantele care alcătuiesc păduri și asociații de tufișuri mediteraneene au în cea mai mare parte frunze persistente, veșnic verzi (sempervirescente). Frunzele au însă dimensiuni mici sau sunt transformate în țepi; în alte cazuri, sunt îngroșate, aspre, pieloase, lucioase, ceroase, sau cu șolzi, adaptări prin care acestea atenuează transpirația. Frunzele și florile lor, viu colorate, conțin uleiuri eterice și emană o
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
circa 100-150 km, maxim 200 km. Stepa ocupă regiunile mai uscate de podiș (Podișul Sotturilor, mare parte din Meseta marocana și Tunisia de Sud), cu precipitații între 200 și 350 mm anual. Este caracteristică formațiunea de maquis, alcătuită din tufișuri sempervirescente, greu de străbătut de 1,5-3 m înălțime, în care apar: măslinul sălbatic (Cistus solvifolium), mirtul (Myrtus communis), leandrul (Nerium oleander), laurul nobil sau dafinul ("Laurus nobilis"), rodiul ("Punica granatum"), drobița ("Genista"), si pe alocuri palmierul pitic ("Chamaerops humilis"). În funcție de
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
În funcție de masivitatea reliefului, care determină modificarea pe verticală a condițiilor climaterice și edafice, se evidențiază o etajare a vegetației. Aspectul formațiunilor forestiere din regiunea Atlasului este foarte variat, arborii comuni pădurilor fiind: stejarul-de-plută ("Quercus suber") și stejarul-de-stâncă ("Quercus ilex") - ambii sempervirescenți, stejarul lusitan ("Quercus lusitanica"), cu frunze căzătoare, apoi cedrul ("Cedrus atlantică") - varietatea atlantică a cedrului libanez, pinul-de-Alep - întâlnit mai ales in [[Algeria] și [[Tunisia]] ("Pinus halepensis"), tuia, [[tisa|tisa]] și specii lemnoase de ienupăr (Callitris quadrivalvis). Pădurile apar în general
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
bisexuate actinomorfe (rar zigomorfe), răspândite mai ales în zona tropicală și subtropicală, puține în regiunile temperate. Fructul este o capsulă, bacă, drupă sau nuculă. Fami1ia Myrtaceae Sunt arbori cu glande secretoare de uleiuri eterice în frunze, care sunt întregi, nestipelate, sempervirescente. Florile pe tipul 4 sau 5, cu numeroase stamine și gineceu inferior. Fructele sunt bace, drupe, capsule sau achene. Myrtus communis L. (mirtul) este un arbust mediteranean, sempervirescent, cu fructul o bacă comestibilă. Frunzele au utilizări medicinale deoarece conțin ulei
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cu glande secretoare de uleiuri eterice în frunze, care sunt întregi, nestipelate, sempervirescente. Florile pe tipul 4 sau 5, cu numeroase stamine și gineceu inferior. Fructele sunt bace, drupe, capsule sau achene. Myrtus communis L. (mirtul) este un arbust mediteranean, sempervirescent, cu fructul o bacă comestibilă. Frunzele au utilizări medicinale deoarece conțin ulei eteric cu proprietați aromatizante și tonice, vermifuge, pentru boli ale vezicei urinare și ale aparatului respirator. În semințe există o fitohemoglutinină. Formează tufișuri numite "macchia". Genul Eucalyptus are
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
arbori, arbuști sau liane sau plante erbacee, care în organele lor vegetative au glande și canale cu uleiuri eterice. Au frunze opuse și flori pentamere. Androceul polimer, adeseori poliadelf, iar gineceul este apocarp sau sincarp. Cuprinde specii tropicale și subtropicale sempervirescente, cu frunze simple, pieloase, iar florile sunt solitare, actinomorfe, bisexuate, cu petale unite la bază. Staminele sunt numeroase, libere sau unite într-un tub. Gineceul alcătuit din 2-10 carpele unite, iar fructul este o capsulă sau drupă uscată. Camellia japonica
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
gen de plante, format din circa 15-30 de specii și mulți hibrizi, din familia Caprifoliaceae. Aceste plante sunt arbuști de 1-6 m înălțime, nativi Asiei de est (din Himalaya până în Japonia) și sudului Americii de Nord (Mexic); speciile din climatele calde sunt sempervirescente, iar cele din climatele reci sunt decidue. Frunzele sunt opuse sau în grupuri de trei, ovate, lucioase, de culoare verde-închis, lungi de 1,5-8 cm, colorate în bronz și roșu toamna la speciile decidue. Florile sunt grupate în inflorescențe de
Abelia () [Corola-website/Science/312629_a_313958]
-
erbacee și liane, rar arbuști, arbori, unele cu tulpini cărnoase, suculente sau agățătoare și volubile, răspândite mai ales în regiunile subtropicale și tropicale, mai puțin în cele cu climat temperat. Au frunze simple, de obicei opuse, nestipelate, adesea coriacee și sempervirescente. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radiară), hermafrodite (bisexuate), tetra- sau pentamere, gamosepale și gamopetale, grupate în inflorescențe cimoase. Caliciul este gamosepal, adânc, 5 (sau 4) fidat. Corolă este gamopetală, hipocrateriformă, campanulată sau infundibuliformă, cu 5 (4) lacinii, cu gâtul de
Apocynaceae () [Corola-website/Science/303422_a_304751]
-
un grup de arbuști care fac parte din genul "Rhododendron". Deși la început erau clasificate ca formând un gen separat, acum se consideră că aceste plante reprezintă două subgenuri ale genului rododendronilor - subgenul "Pentanthera" (plante decidue) și subgenul "Tsutsuji" (plante sempervirescente). O diferență majoră între azalee și restul familiei rododendronilor este mărimea. O alta este poziția florilor pe crengi. le au flori pe vârful crengilor, dar datorită numărului mare de crengi, în perioada de înflorire arbustul este compact. Aceste plante sunt
Azalee () [Corola-website/Science/312160_a_313489]
-
înălțime de la 2 m până la 12 m. Frunzele sunt alternate, simplu ovate, întregi, cu o lungime de 20-35 cm și late de 10-15 cm. Arborele nordic de pawpaw comun, rezistent la frig are frunze căzătoare, în timp ce speciile sudice sunt deseori sempervirescente. Florile urât mirositoare sunt produse singure sau câte maxim opt împreună; sunt mari, cu un diametru de 4-6 cm, perfecte, cu șase sepale și petale (trei mari exterioare și trei mici interioare). Culoarea petalelor variază de la alb la violet sau
Pawpaw () [Corola-website/Science/301496_a_302825]
-
Stejarul de pluta ("Quercus suber") este un arbore de mărime medie, sempervirescent (își menține frunzele în toate anotimpurile), originar din Europa de Sud-Vest și Africa de Nord. Din scoarță lui se obține pluta. Frunzele lui au circa 4-7 cm lungime, pot fi lobulate sau zimțate, de culoare verde închisă și mai deschise pe spate
Stejar de plută () [Corola-website/Science/309476_a_310805]
-
zilele toride de vară și sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului, este ameliorată în special de arbori și arbuști, și în principal de speciile cu frunziș sau coroană densă sau cu frunziș sempervirescent. Plantațiile și zonele cu vegetație lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice, diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente, acestea compotându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curenți turbionari (ca în cazul clădirilor, diferitelor construcții sau ziduri) ci ca adevărate
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
prea contrastante. Se pot amenaja mici boschete umbrite, amplasate izolat, prevăzute cu hamacuri, bănci, mici căderi de apă, chioșcuri acoperite cu plante agățătoare, mici poieni mărginite de arbori sau arbuști cu înflorire cât mai îndelungată, partere cu plante aromatice, exotice, sempervirescente, alei cât mai plane, semiumbrite, prevăzute obligatoriu cu bănci, etc. În cazul bolnavilor de plămâni se recomandă utilizarea de specii care degajă uleiuri eterice și fitoncide, vegetația fiind sub formă de boschete umbrite, colțuri liniștite sau labirinturi din plante, treiaje
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
al arborilor cât și al arbuștilor aduce în peisajul vegetal, în primul rând, culoarea care este uneori limitată doar la sezonul de vegetație (la foioasele caduce), dar poate fi prezentă și în tot cursul anului în cazul esențelor de foioase sempervirescente. Culoarea frunzișului la speciile ornamentale are o gamă dominantă a tonalităților de verde, cărora li se adaugă nuanțele altor culori și anume: roșu, galben, albăstrui, argintiu, dispuse uniform sau variegat, marmorat, discolor, în funcție de specie sau varietate, reprezentând astfel o resursă
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
de cârmâz (Quercus coccifera), măslinul (Olea europaea)și arbuști ca mirtul (Mirtus communis), leandrul (Nerium oleander), laurul (Laurus nobilis). În regiunile montane din Atlas și în munții Liban și Antiliban este dispusă altitudinal o vegetație mediteraneeană forestieră alcătuită din păduri sempervirescente cu arbori etajați în funcție de gradul de tolerare a frigului, element ce a determinat structurarea sa pe trei etaje de altitudine: la înălțimi de 500-1500 m. se dezvoltă etajul stejarilor termofili, format din stejarul sempervirescent (Quercus ilex), stejarul de plută (Quercus
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
vegetație mediteraneeană forestieră alcătuită din păduri sempervirescente cu arbori etajați în funcție de gradul de tolerare a frigului, element ce a determinat structurarea sa pe trei etaje de altitudine: la înălțimi de 500-1500 m. se dezvoltă etajul stejarilor termofili, format din stejarul sempervirescent (Quercus ilex), stejarul de plută (Quercus suber), stejarul de cârmâz (Quercus coccifera), stejarul pufos (Quercus pubescens); treapta altitudinală medie (1500-2500 m.) aparține etajului coniferelor, ce cuprinde pinete mediteraneene alcătuite din pin negru (Pinus nigra), pin de Alep (Pinus halepensis), pin
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
scara Richter (9 grade) sau scara Mercalli (12 grade). MAGOT singura specie de maimuțe din Europa, ce poate fi întâlnită în zona Madagascarului, dar și în nordvestul Africii; are coada scurtă și fața roșie. MANGROVĂ formațiune de arbori și arbuști sempervirescenți, adaptată la condițiile specifice de flux și reflux din regiunile litorale tropicale și subtropicale. MALGAȘ locuitor din Insula Madagascar (Africa). MANIOC arbust de origine tropicală, din a cărui tuberculi se obține o făină numită tapioca, folosită în alimentația umană. MAQUIS
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
Litoralul Dinaric se caracterizează printr-o oarecare individualitate climatică în cadrul peninsulei Balcanice (durată mai mică a secetei de vară, umiditate generală mai mare, precipitații de peste 2000 mm anual). VI.4.2.3. VEGETAȚIA, FAUNA, SOLURILE DIN EUROPA MEDITERANEANĂ Păduri semixerofile, sempervirescente, cresc până la înălțimea de 1400m, fiind în special alcătuite din quercinee: stejarul veșnic verde sau stejarul de stâncă (Quercus ilex), stejarul de plută (Q.suber) și micul stejar de Kermes (Q.coccifera). Tot aici, mai ales în partea occidentală a
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
de ericacee, iarba osului, levănțica (Lavandula stoechas). Alături de aceste formațiuni cu caracter xerofil cresc și specii de arbori cu frunze căzătoare (castanul dulce, platanul, stejarul macedonean). Formațiunile de tufișuri xerofile mediteraneene care au o răspândire destul de largă, au un caracter sempervirescent și poartă diferite denumiri după așezarea lor geografică. Maquis-ul este o formațiune de arbuști și hățișuri de înălțime joasă și cu arbori ce ajung până la câțiva metri (3-8m). Este răspândit în Corsica și în Nordul Mării Mediterane, în regiunile deluroase
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]