19 matches
-
sau nu, nelămuriți dacă acolo fusese o întâlnire subversivă sau o simplă adunare de bețivani patrioți. Cred și-acum, bineînțeles, că aveau dreptate să nu intervină, fusese o adunare de bețivani patrioți. Nu, deci, Doftana și Teslă Vim, Românie ne sentimentalizau până la lacrimi, ci acele ciudate cântecele ale lor despre gângănii, pajură, absidă, vasilisc și inorog, care nu aveau în ele nimic înălțător, în sine.. Cred acum că emoția aceea, amestec de recunoștință și "justificată mândrie patriotică", s-ar traduce prin
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
sorții sale, s. m.), Issa părea să-și dobîndească puterile de la micile creaturi ale căror vieți sînt atît de efemere, Încît par copleșite, iar noi simțim nevoia să le Încurajăm: briză rece... cu toată puterea sa lăcusta E simplu să sentimentalizezi și, În felul ăsta, să vulgarizezi viața și poezia lui Issa. Japonezul, ca și traducătorii occidentali, s-au făcut adesea vinovați de acest lucru. Dar versurile lui Issa sînt de obicei epurate de sentimentalism, În ciuda puținelor excepții amintite. Nu trebuie
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este de "a arăta". Puterea de a ne afecta pe care o deține se bazează pe imagini. Filmele despre holocaust nu au prea reușit să evite capcanele reprezentării. Ele folosesc tragedia fie ca fundal, în subsidiar (Alegerea Sofiei), fie o sentimentalizează prin identificări individuale (serialul TV Holocaust). Tragedia nu poate fi niciodată reprezentată adecvat, și totodată și realist, iar Spielberg nici măcar nu a încercat să o facă. Motivul pentru criticile severe la adresa filmului se bazau pe ideea că el încercase exact
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nu râde numai de cititori ci și de sine; adevărată arlechinadă pe care Maniu o reușea 1 Pagini de critică literară , vol. I, p. 78-98 2 idem, p. 81 3 ibidem, p. 82 52 mai ales când, simțind că se sentimentalizează, ca mijloc de trezire, se ciupea singur.”1 La Ion Pillat (Caietul verde, Poema într-un vers sau Versificația de vacanță, Biserica de altădată, Umbra timpului, Balcică este detectată identitatea personală: „... se pare că nimeni la noi nu poate fi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ciclu autobiografic, amprentă de regăsit în mai toată proza lui T., evocând predilect mediul pestriț al mahalelor, cu șmecheri și mici delincvenți, personaje rudimentare, nu lipsite, altfel, de o anume finețe sufletească. Din păcate, umorul e fără adâncime, autorul își sentimentalizează nu o dată relatările, elimină probleme de existență grave, dă o satiră ușoară. Nu îi pot fi negate însă, mai cu seamă în nuvele, considerate uneori microromane, verva, darul de a înfățișa secvențe autobiografice pe un ton glumeț, ceea ce putea cuceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
alt carusel al plăcerilor suspendat pe muchia războiului) și care lipsește, de exemplu, dintr-un film ca Marie Antoinette, unde Sofia Coppola, în loc să păstreze distanța critică, pare să se viseze, vulgar, în locul reginei. Menzel păstrează distanța critică și nu-și sentimentalizează eroul ; îl vede așa cum e ca pe un dop de șampanie aruncat încolo și încoace de valurile istoriei. și totuși am sentimentul că Menzel, cu toată sensibilitatea sa delicată la mișcarea acestor valuri, nu se consideră foarte diferit de Dite
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
răsuci pe călcâie și a da cu tifla cititorilor păcăliți; e ceva clovnesc în ținuta acestei poezii care nu râde numai de cititori ci și de sine; adevărată arlechinadă pe care Maniu o reușea mai ales când, simțind că se sentimentalizează, ca mijloc de trezire, se ciupea singur." La Ion Pillat (Caietul verde, Poema într-un vers sau Versificația de vacanță, Biserica de altădată, Umbra timpului, Balcică este detectată identitatea personală: "... se pare că nimeni la noi nu poate fi identificat
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
niște jucării ale unui destin sumbru, absurd, căruia, copleșite, i se abandonează fără împotrivire. Pare viziunea unui om sfârșit, care nu mai poate sau nu mai vrea să vadă ceva luminos în existența umană. C. afișează o neutralitate neclintită, nu sentimentalizează, nu compătimește pe nimeni, nu pledează pentru nimic. Descrie atent, relatează detașat tot ce se „întâmplă”. Contemporanii au fost surprinși de maturitatea, de siguranța scrisului său, de sobrietatea tensionată a stilului - expresie a unei stări de dincolo de durere. Deși cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286078_a_287407]
-
a inclus unele fragmente, ușor retușate, în antologiile Poezie (1972) și Incandescențe (1985). Un poem omagial dedicat Elenei Ceaușescu, Floare de suflet (1989), încheie, deloc fericit, o producție prolifică. Proza scurtă (Cei de la casa pândarului...) e insignifiantă la Z., care sentimentalizează și poetizează naiv pe tema „vieții noi”, a „reconstrucției socialiste” ș.a.m.d., sau care în romanele Îndrăgostiții triști și Surâsul iubirii zugrăvește scene de viață obișnuită, impregnate forțat tot de lirism. SCRIERI: Inima omului, București, 1955; Iarba dragostei, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
viață și ceva, putem zice, dînsul rămînînd văduv de mult și neavînd copii, despre care avea obiceiul să declare că, dacă ar fi avut, ar fi fost, la sigur, niște monștri. Veți spune că eu fac invers decît cei care sentimentalizează, ori sensibilizează, în sensul că agravez în toate, că văd în jur doar răul. Care există, dar să nu exageram, cum spunea pe timpuri popa Furnică, din cartier, culmea, Furnică! după numele de familie, - odihnească-l Dumnezeu!... Safta venea în
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
Dudești, să meargă cu Moș Ajunul, ca să câștige "biștari". Așa ajung să colinde și sub fereastra lui Delavrancea, care aflându-i numele, nu rămâne prea mirat, îndreptând spre el o privire "de om, de frate și de tată". I. Peltz sentimentalizează nu o dată, ca în cazul de față și uneori e tentat să exagereze. E adevărat că Duiliu Zamfirescu se interesa de publicațiile cele mai recente și de scriitorii tineri, dar a spune că a avut "multe" întâlniri cu el, persoană
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
Poemele sunt, din această cauză, cumva statice, căci privirii obsedată de atingere (uneori mediată de oglindă) nu pare să-i scape aproape nimic din ce ar putea fi un posibil argument al intensității percepției. O sensibilitate neoromantică e lăsată să sentimentalizeze liber, dezinhibat față în față cu imaginile, gesturile și mișcările exterioare ale cuplului: „dorința / e când glasul tău / îmi lasă / urme pe piele”, „firul de păr de pe pernă / îmi taie respirația / în două”, „răscolit de vânt, părul tău / transmite mesaje
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
fiind produsul unui artist-meșteșugar, care s-a raportat nu atât la realitatea socială a epocii sale, cât la cea „livrescă” (lumea ziarelor și a spațiului public), tot așa ar trebui, cred, înțeleasă și existența sa. Caragiale - în textele antologate aici - sentimentalizează de prea multe ori pentru a nu-l suspecta de un histrionism lucid și face prea des pe înțeleptul oriental, spre a-l exonera de bănuiala de frivolitate. Cum arăta și Cosmin Ciotloș în cronica sa, din paginile volumului Amintiri
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
mai citești probleme sociale... Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată? Largo Muzica sonoriza orice atom... Dor de tine, și de altă lume, Dor... Plana: Durere fără nume Pe om... Toți se gândeau la viața lor, La dispariția lor. Muzica sentimentaliza Obositor, - Dor de tine, și de altă lume, Dor... Muzica sonoriza orice atom. Plouă Da, plouă cum n-am mai văzut... Și grele tălăngi adormite, Cum sună sub șuri învechite! Cum sună în sufletu-mi mut! Oh, plânsul tălăngii când
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și un tangou, într-o seară de sărbătoare în capitala cantonului"116. Același fenomen are loc în mediile populare urbane și în rândul claselor de mijloc. Abordările amoroase devin mai rafinate, iar romantismul triumfă. Și în acest caz, flirtul se sentimentalizează. Frontul Popular, prin entuziasmul extraordinar pe care îl suscită în rândul tineretului și al clasei muncitorești, prin fascinația concediilor plătite pe care le instituise, a jucat aici un rol esențial. În iunie 1936 aceste imagini sunt încă vii în memoria
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
celui care receptează din plin dimensiunea lirică, emoțională a acesteia, deși, chiar în poezia din care am citat, „Largo”1), el ia distanță, dacă pot zice așa, față de o manieră obișnuită în epocă, și nu numai, îngroșarea laturii sentimentale: „Muzica sentimentaliza/ Obositor,-”. Versul de la care am pornit această „glosă” nu putea fi scris nici de Eminescu, nici de Macedonski, nici de Vlahuță. Sensibilitatea lor nu era pregătită pentru așa ceva. Chiar dacă între contemporani sînt cîțiva inși pricepuți în acest domeniu - T. Maiorescu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la timp, că ne-ar dezonora, dacă ne-am lăsa În voia ei. Însă este valabilă, În același timp, observația lui Gustav Le Bon, Întărită de reflecțiunea lui Mihai Codreanu: „Cine Își cugetă prea mult sentimentele, sfîrșește prin a-și sentimentaliza cugetările”. * „Logicienii se vor apleca asupra statuii pe care ai făcut-o, pentru a stabili numărul motivelor pentru care statuia ta este frumoasă. Și nu se Înșală, pentru că statuia este Într-adevăr frumoasă. Numai că logicienii au aflat pe alte
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de viață pare să fi dispărut. Un sentiment al zădărniciei învăluie suflul existențial al ființării. Aceleași mâhniri ale unei însingurări voite se degajă și din ciclul de catrene Efulgurații, în care poetul, retras dintr-o lume ce-i este străină, sentimentalizează romanțios pe pragul unor iubiri pierdute. De o limpezime cristalină, lirica lui R. aduce miresmele pure ale unor spații agreste sacre, nealterate de surogate ale vieții moderne. Dar poetul însuși e un solitar, un sihăstrit în felul său, rezonanța în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
exegetic, pe atît de gravă în consecințe: o foarte mediatizată analistă atrage atenția urii femeilor față de opera unor moderni ca Picasso sau Kooning. Ură pur și simplu. Nemotivată. Renoir însă, motivat de data asta, ar păcătui prin faptul că le sentimentalizează insipid pe femei, iar Degas le ia în posesie cu o superioritate rece. Aceștia, și alții încă, ar comite implicit "o agresiune împotriva realității și autonomiei feminine". Ca să vezi! La noi, lucrurile n-au intrat încă pe făgașul ăsta, al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]