22,588 matches
-
speriindu-mă asemeni unei năluci care schimbase dimensiunea lui ,illo tempore" cu aceea profană a timpului meu. Apoi, pe măsură ce-i citeam cărțile, altele și altele, care veneau peste mine ca un șuvoi a cărui forță părea că se amplifică neîncetat, senzația aceasta stranie că sunt contemporan cu cineva de la care, prin cine știe ce întâmplare miraculoasă, întâlnindu-l și chestionându-l, aș fi putut smulge cheia divinului mister se preciza și mă neliniștea mai tare cu fiecare carte nou deschisă. Lituma în Anzi
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
secvență. Ieșim de la conferința ,Microsoft", unde Llosa a vorbit despre cărțile lui și despre chipurile răului în lumea de azi. Facem câțiva pași pe jos. Îi spun că Lituma în Anzi mi s-a părut desăvârșită. Un singur lucru am senzația că nu ar fi trebuit să se întâmple acolo. Devine brusc interesat: ,Care?" - ,Ideea de a o readuce înapoi pe iubita lui Carreńo. Cititorul n-o mai aștepta, păruse definitiv ieșită din scenă și revenirea ei este ca un fel
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
pe care nu-l aprecia însă ca atare. Dacă ar fi văzut cu aceeași limpezime și luciditate cu care judeca epoca și peisajele și propriul defect, probabil că ar fi năzuit să se controleze. A.K. n-a putut alunga senzația că T.M. îl utilizează ca un instrument, că spusele sale erau menite să fie auzite de posteritate. Căuta un receptacol ca să nu se piardă nici o nuanță din mesajele adresate viitorului. Ajunsese la convingerea că tot ce gândește, ce simte, ce
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
mai pronunțat ca la alții comprehensiunea faptului că se încheie un circuit, că e ultimul dintr-o serie, că nu se mai poate scrie mai bine și mai profund în direcția decisă de el. "Mir ist, als käme nichts mehr" (Senzația mea e că n-ar mai veni nimic).
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
nu e lineară (spuneam că planurile se întretaie), iar personajul, chit că nu se pretinde omniscient, pentru că narează în retrospectivă, îți aruncă nade anticipative ca să te țină în priză, plus că sînt anumite indicii vizuale - scăunelul - redundante care îți induc senzația că obiectul în cauză va fi declanșatorul tragediei. Așa că mai degrabă aș spune că povestea e suficient de subtil manevrată ca să pară directă, spusă de la om la om. Poate senzația simplității e dată de replicile foarte la obiect, de dialogurile
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
că sînt anumite indicii vizuale - scăunelul - redundante care îți induc senzația că obiectul în cauză va fi declanșatorul tragediei. Așa că mai degrabă aș spune că povestea e suficient de subtil manevrată ca să pară directă, spusă de la om la om. Poate senzația simplității e dată de replicile foarte la obiect, de dialogurile laconice. Care sunt compensate, și acest lucru singularizează acest film, de un excelent joc corporal al actorilor. Este primul lungmetraj care mi-a dat senzația unei alchimii între personaje, exprimate
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
de la om la om. Poate senzația simplității e dată de replicile foarte la obiect, de dialogurile laconice. Care sunt compensate, și acest lucru singularizează acest film, de un excelent joc corporal al actorilor. Este primul lungmetraj care mi-a dat senzația unei alchimii între personaje, exprimate atât de bine de trup, încât era firesc să schimbe doar informații prin glas. Un alt detaliu interesant care merită menționat din cauza calității excepționale este luminația, operatorul Tom Stern meritând și el un ,Jos pălăria
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
la fel și nopțile învăluite în aburii vinului fiert cu scorțișoară și în liniștea somnului orașului. Apropierea fetelor vine, cred, mai mult din vulnerabilitatea emoțională a vîrstei. E multă poză, nehotărîre și confuzie emoțională între ele. Kiki și Alex au senzația siguranței în tăcerea lor comună, iar sexualitatea ar trebui să încununeze apropierea și evaziunea lor. Paul Cernat a vorbit de atracția lesbiană ca o intimitate de substituție, dar e vorba și de o anume tentație a eroticii deviante, de vreme ce fetele
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
ok, dar nu perfectă. Nimic de obiectat la compoziția cadrelor. Foarte reușită mișcarea operatorului prin care, într-un singur cadru, dă imaginea peste cap, sugerând astfel lumea comunistă cu susul în jos. Totuși, până foarte aproape de sfârșitul filmului, am avut senzația că asist la nașterea copilului ilegitim ai cărui părinți greu compatibili erau documentarul gen Discovery și "Memorialul durerii". Din ultimul, sunt luate cadrele apropiate, în mers, pe lângă pereții închisorilor. Din primul, genul de testimonial și vocea naratoare. Din nefericire, nu
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
Și iarăși copii plângând și mame disperate, și iarăși oameni prin copaci și pe acoperișuri, și iarăși priviri în care nu mai există nici măcar durere; și iarăși morți și răniți... Dumnezeule!... Fila a doua. La jurnalele tv, o știre de senzație folclorică: în ziua de 22 septembrie, la Palatul Victoria, a avut loc prima reprezentație a ,}epelor de la Basarabi", dans tematic lansat în campania electorală de domnul Traian Băsescu. Concret: fiecare participant din formația ministerială de dansuri a fost tras într-
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
căutat de Flora Tristán și Paul Gauguin și despre cum s-a născut romanul care îi are ca protagoniști. Fotografiile sînt însoțite de textul aceluiași Mauricio Bonnett, de data aceasta în calitate de ziarist care, notează sub formă de jurnal, reacțiile și senzațiile celor doi artiști: tată și fiică, în timpul voiajului de documentare. O călătorie prin viața a două personaje, dar și prin universul unuia dintre scriitorii cei mai importanți ai timpurilor noastre. O călătorie în paradisul numit Mario Vargas Llosa. 1 Paradisul
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
Ioanid, Adriana Georgescu, Theodor Cazaban, Simone Boué sînt atinși de boli care fac dificilă comunicarea. Uneori, Monica Lovinescu trăiește o dureroasă nostalgie. Cîte o stradă veche sau cîte o casă din București ori din Paris îi dă, pentru o secundă, senzația că întoarcerea în trecut este posibilă. Rațiunea îi spune însă imediat că oamenii legați în amintirea ei de acel loc nu mai există sau sînt cu totul altfel decît îi știa. Aceste alunecări în timp îi prilejuiesc Monicăi Lovinescu scrierea
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
și astfel de experiență, în absența cărora ajunge la contradicții insurmontabile, numite de Kant "antinomii ale rațiunii", si se autosubminează 4. Posibilitatea oricărei experiențe este condiționată de elemente care nu aparțin experienței, susține Kant. Autorul Criticii rațiunii pure identifica, pe lângă senzații, care sunt exclusiv empirice, două "intuiții pure apriorice", adică nerezultând din experiența: spațiul și timpul. Spațiul și timpul nu există necondiționat, obiectiv, ci reprezintă forme ale intuiției noastre, forme prin care ne raportăm și catalogam experiențele noastre în ceea ce privește lumea înconjurătoare
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
experienței individuale, a subiectului. Limitele sale sunt astfel precis trasate, aplicându-se strict lumii fenomenale, adică lumii la care avem acces ca ființe condiționate de propriile noastre intuiții. Astfel, nu putem cunoaște lucrurile și realitatea care le conține decât prin intermediul senzațiilor (intuiții empirice) și a intuițiilor pure apriorice (spațiu și timp); accesul nostru la lumea înconjurătoare este condiționat și totodată limitat de către acestea. Ce sunt lucrurile în sine, noumenele, deosebite de lucrurile așa cum ne apar nouă, plasate în diferite raporturi de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
-ți arată exact unde și cum anume greșești. De cele mai multe ori, nici nu-ți explică, e suficient să te imite. Adaugă câteva tuse caricaturale, așa că primești critică întotdeauna cu un zâmbet. Și nu stă niciodată să te aștepte. Ai mereu senzația că mai ai de exersat, când ea trece deja la următoarea figură. Pare straniu, dar, pe masura ce nu te mai gândești la ce ai învățat, dansezi mai bine. Pentru că nu dansezi cu mintea, ci cu trupul. Sunt obișnuit cu scenă și
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
chef de vorbă [și cu mine au des], daca nu știu să ajungă undeva și am timp să le arăt drumul, mă duc cu ei, la fel cum fac cu oricine are nevoie de îndrumare. Și cam atât. Cred că senzația că ar trebui să facem cine știe ce lucruri mari care să revoluționeze dintr-o dată societatea e o prostie. Fiți cum ei cum sunteți cu ceilalți. Asta înseamnă să nu discriminezi și să nu judeci. iar bucurenci mănâncă cicolatele cu rrom... și
Petreanu despre chestiunea rromilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82681_a_84006]
-
din revista, ba nu, mint, am rasfoit-o, am fost sedusa în totalitae de poze, de tot ce înseamnă stuly, beaty, trenduri, dar...nici gînd să citesc... mint dacă spun că la 2 sapt de la apariție, într-o seară cand senzația că mi s-au inceat corăbiile mă copleșește, mă uit îndelung îndelung la revista și decid.... O DESHID, vreau să-mi găsesc răspunsul la întrebare în paginile ei... O deschid la întîmplare... și mint, da mint, cînd văd că un
Je l’aime, “Elle” m’aime by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82844_a_84169]
-
fost sâmbătă la Monte Carlo în Cișmigiu, după ce la Mamma Leone ne anulaseră rezervarea(niște nesimțiți). La Monte Carlo a fost perfect, de nota 10: salată grecească bună, peștele bun, puiul idem, înghețată asisderea. Deci, se poate... Da, iti împărtășesc senzațiile legate de Pescarul, Dragoș. Dacă vrei să călătorești în timp cu adevarat, undeva pe la sfârșitul anilor 40, incepututl anilor 50, mergi la Fântână Blanduziei. Este pe str. Academiei, pe lângă BNR. Se mănâncă bine, oricum. Garantat, îmi amintește de atmosfera din
Pescarul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82842_a_84167]
-
ți se acrească de atâta muncă gratis. voluntariatul da înapoi exact atât cât primește, începând de la a te cunoaște un pic mai mult pe tine, și terminând cu ușile pe care ți le deschide la angajare. nu mai pomenim despre senzația aia de “am facut ceva bun pe ziua de azi” pe care numai oamenii care fac ceva neașteptând nimic în schimb o au. Nu, 6 ani nu sunt prea mulți pentru toate cele de mai sus @ dumnezeueateu “volunteer” means a
Spirala voluntarilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82868_a_84193]
-
7, 8 a, perioada care am tot regretat-o, deh copil imbecil eram). În fine ce vroiam să îți spun e că au fost destul de dure și tranșante clipurile care erau difuzate, mi-au făcut sincer scârba, durere, si o senzație de vomă ....toate la un loc....brusc și intensiv. E adevărat că ce am văzut erau chestii făcute de minori în principiu...nu prea am ce zice, multi dintre noi așa percepem un animal, ca o ființă pe care o
Blog FM by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82915_a_84240]
-
zice, multi dintre noi așa percepem un animal, ca o ființă pe care o putem chinui, deh nu ne putem măsura forțele cu unul de statura noastră și cu atât mai mult nu dpdv intelectual. Am trecut rapid în revistă senzațiile în urmă emisiunii, bafta în continuare, o să revin și cu alte posturi ... și poate și cu un site (apropo de al tau cine se ocupă...??? sau l-ai făcut cu vreun programel ?) Până la o următoare replică a mea, Te salut
Blog FM by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82915_a_84240]
-
cu mine peste tot.Il am în sânge într-o mare masura.M-a supărat și m-a dezamăgit în aceeși măsură în care m-a bucurat și m-a surprins placut.Oras făcut de oameni...atâtea suflete, atâtea emoții, senzații, atât de multă încărcătură emoțională, atâta energie. Nu știu când să mă opresc din simtit.Unde să-mi pun barierele, limitele?! Cu foarte mici pauze, trăiesc o intensă poveste de dragoste cu Bucureștiul. Anul ăsta împlinim 30 de ani de
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
că poporul și-a dat demisia: La demisie nu se plătește șomaj. Să nu te duci la vot este cea mai proastă formă de protest posibilă, să o și promovezi în scris e de-a dreptul delirant. Dacă tu ai senzația că adoptând ‘politică struțului’ o să se rezolve ceva te înșeli amarnic și ne arăți la toti ce filosofie de viață ai. Probabil vrei să ne întoarcem la epoca de aur Marxist-Leninist-Stalinista în care băieții se alegeau singuri. Stai matale acasă
Demisia poporului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82911_a_84236]
-
aeriene atunci cand zbor undeva. Când m-am reînscris la facultate, mi-am spus: “Să nu te aștepți să-ți placă! O să te plictisești groaznic, o să te înfurii de câteva ori, o să ți se pară că pierzi timpul, o să ai chiar senzația că cineva își bate joc de tine și o să vrei să lași totul baltă de nenumărate ori. Dar ai să te stăpânești! Pentru că nu ești aici ca să-ți placă ceva, ești aici ca să termini o facultate.” Și așa a și
Ce-am învăţat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82809_a_84134]
-
aleg un drum pe care mă simt comfortabil și să-mi asum responsabilitatea decizilor pe care le iau. Multe de zi... am tot strâns din dinți în liceu spunându-mi că ‘lasă, la facultate o să fie mai bine, o să am senzația că evoluez, voi avea un minim sentiment al utilității cunoștințelor acumulate’, și tot așa...lucrurile s-au dovedit a nu fi întocmai cum m-am așteptat, ba din contră: pot să constat zi de zi cât de ridicolă e situația
Ce-am învăţat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82809_a_84134]