43 matches
-
adevărului despre dorința de a se dezgoli. Toți aceia care se ascund de fapta iubirii sunt dedați plăcerilor dosite, chinuite în inimile lor încărcate de vreri. În pictură, parcă menit a fost să sugereze prin linii și culori, ideorealistul Picasso, senzualistul și doritorul de exprimări pătimașe, bărbatul pierdut în lipsurile vieții pe care și-a trăit-o umezită de culoarea picturilor ce l-au înconjurat. El avea în permanență trezite simțurile plăcerii și dezgolea voit femeia în pictură, o mângâia cu
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Picasso_si_intimitatea_lumii_pudice_stefan_lucian_muresanu_1331059950.html [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
adevărului despre dorința de a se dezgoli. Toți aceia care se ascund de fapta iubirii sunt dedați plăcerilor dosite, chinuite în inimile lor încărcate de vreri. În pictură, parcă menit a fost să sugereze prin linii și culori, ideorealistul Picasso, senzualistul și doritorul de exprimări pătimașe, bărbatul pierdut în lipsurile vieții pe care și-a trăit-o umezită de culoarea picturilor ce l-au înconjurat. El avea în permanență trezite simțurile plăcerii și dezgolea voit femeia în pictură, o mângâia cu
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Picasso_si_intimitatea_lumii_pudice_stefan_lucian_muresanu_1337331927.html [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
teoria etică a fericirii raționale a individului. Această doctrină învăța să nu le fie oamenilor teamă nici de zei, nici de moarte (asemeni materialismului) și să caute plăcerile simple și naturale ale vieții conform hedonismului - cult al plăcerii. O logică senzualistă, simplistă, căutarea exclusivă și excesivă a plăcerii. Fericirea rațională consta într-o liniște calmă, plăcerea fiind centrul fericirii, spiritul lipsit de orice agitație și corpul lipsit de durere. Trebuia obținută o independență totală față de lume, eliminate amintirile trecutului, atunci când ele
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_lacomia_fara_de_sfiala.html [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
teoria etică a fericirii raționale a individului. Această doctrină învăța să nu le fie oamenilor teamă nici de zei, nici de moarte (asemeni materialismului) și să caute plăcerile simple și naturale ale vieții conform hedonismului - cult al plăcerii. O logică senzualistă, simplistă, căutarea exclusivă și excesivă a plăcerii. Fericirea rațională consta într-o liniște calmă, plăcerea fiind centrul fericirii, spiritul lipsit de orice agitație și corpul lipsit de durere. Trebuia obținută o independență totală față de lume, eliminate amintirile trecutului, atunci când ele
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_lacomia_fara_de_sfiala.html [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
reprezentarea și structurile de reflecție asupra lumii. Filozofia modernă: între secolele XVI și XIX, cuprinzând perioada Renașterii, a Luminilor și zorii epocii industriale. Filozofia contemporană: perioada, ulterioară neohegelianismului și postkantianismului, care marchează apariția unor noi premise filozofice: pozitivismul, existențialismul, materialismul senzualist, realismul idealist și filozofia vieții, circumscrisă foarte larg începând cu secolul XIX până în zilele noastre.
Filozofie () [Corola-website/Science/296582_a_297911]
-
Întorcându-se în patrie, el este numit mai întâi "Commissioner of appeals" iar apoi "Commissioner of trade and plantages". John Locke moare la Essex la 28 octombrie 1704. Locke a continuat linia empiric-materialistă a lui Bacon și Hobbes, fundamentând orientarea senzualistă în teoria cunoașterii. Opera celebră a lui J. Locke, care a exercitat foarte mari influențe, se intitulează: "An essay concerning human understanding" (Eseu asupra intelectului omenesc), 1689-1690. Combătând teoria idealistă a ideilor înnăscute, Locke afirmă în această operă că toate
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
o ideologie. ν Una dintre primele apariții ale termenului este Înregistrată spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, la Antoine Destutt de Tracy (Mémoire sur la faculté de penser, 1796-1798). Acesta, pe urmele lui Etienne de Condillac și ale filosofiei sale „senzualiste”, dorește să rămână fidel pozițiilor raționaliste apărate de enciclopediști, promovând În același timp o „știință a genezei ideilor” susceptibilă de a ne lumina În privința fundamentelor ordinii sociale. Mai târziu, conotația devine puternic peiorativă: pentru Napoleon, mai ales, „ideologii” ă adversari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fi filosof idealist ori materialist, sau a merge la Lyceu ori în Grădină, a trăi ca un epicurian, a te reclama de la hedonism, a suporta cu stoicism, a reacționa cu scepticism, a te comporta într-un mod cinic sau chiar senzualist, pragmatic ori utilitarist, ca să nu mai vorbim de a te plimba ca un peripatetician sau a fi socratizat îceea ce corespunde exact contrariului unei povești de iubire platonică): iată tot atâtea ocazii de a da naștere la judecăți greșite, contradicții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Leucip, una atomistică; la ea se poate adăuga și teoria „homeomeriilor” a lui Anaxagora. Atomismul acesta însă nu se referă niciodată la individualitatea umană. Cât despre un atomism postrenascentist se poate vorbi, desigur, dar e cel al filozofilor mecaniciști și senzualiști care-l împrumutaseră pur și simplu de la antici. Concepția Renașterii despre ființa umană nu era absolut deloc una atomistică, ci una antropocentrică, înțelegând persoana ca un microcosm, de unde și concepția umanistă (care nu e neapărat și umanitaristă), perfect incompatibilă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
accede la Dumnezeu. Cele cinci simțuri sunt nu atât înșelătoare cât limitate în posibilitățile lor. Pe o planșă, între turnurile catedralei Notre-Dame, experimentăm puterile imaginației. Să încetăm, așadar, a mai crede că, înarmați doar cu acest mic bagaj senzorial și senzualist, putem purcede la cucerirea lumii și-i putem descoperi mecanismele ascunse, legile secrete. Montaigne ajunge, simplu la concluzia imposibilității, zădărniciei oricărei științe. Superioritatea fluxului asupra nemișcării nu ne împiedică să considerăm adevărul ca pe o formă luată la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ia cunoștință de acest text și să aprecieze lucrarea. Exegeții mai au și astăzi dispute asupra limitelor și a conținutului acestei relații... Urmează alte traduceri: cea a lui Cotton, din 1685 și 1693. influența asupra lui Locke e considerabilă opțiunile senzualiste și empirice ale lui Montaigne au cel mai bun efect asupra autorului Tratatului despre intoleranță și al Eseului asupra intelectului. Mai târziu preia ștafeta Hume, autorul uitat al Eseurilor morale, politice și literare - scrise într-un spirit foarte montaignian - și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
eroare a adevărului de ieri, altă dată - relativitatea istorică și geografică a certitudinilor de moment; cum să nu se bucure de existența unui filosof care susține că orice cunoaștere se efectuează prin simțuri și care pune astfel bazele unei teorii senzualiste și empirice? Pentru un om considerat adesea drept un sceptic emblematic, iată multe adevăruri explozive într-un secol al XVI-lea în care ajung victime ale rugului nu numai vrăjitoarele ci și filosofii care-și practică meseria în altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fi filosof idealist ori materialist, sau a merge la Lyceu ori în Grădină, a trăi ca un epicurian, a te reclama de la hedonism, a suporta cu stoicism, a reacționa cu scepticism, a te comporta într-un mod cinic sau chiar senzualist, pragmatic ori utilitarist, ca să nu mai vorbim de a te plimba ca un peripatetician sau a fi socratizat îceea ce corespunde exact contrariului unei povești de iubire platonică): iată tot atâtea ocazii de a da naștere la judecăți greșite, contradicții
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
arte. Devenită autonomă prin ruperea ci din centrul spiritual, care îi dă viață, amploare și frumusețe suprapământească, ca se transformă în fotografie a naturii, după concepția naturalistă, ea desfigurează și reduce pe om la neant, după teoria energetică a materialismului senzualist, ca să sfârșească apoi prin a-l înfățișa în chip de mașină, după concepția mecanică a civilizației moderne. Puneți un tablou cubist alături de o Madonă de Rafael pentru a avea imaginea tragică a decadenței culturii moderne, devenită autonomă sau secularizată. Același
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
i teoretic. �n Architecture, essais sur l�art, el predic? re�ntoarcerea la modelele unei arhi-tecturi primitive, baz? necesar? pentru elaborarea unei arhitecturi moderne, expresive, purt?toare de simboluri, susceptibil? a emo?iona ?i a forma sensibilitatea cet??e-nilor. Filosofia senzualist? a lui Condillac g?se?te ecou �n proiectul Metropolei (1781-1782), �n cel al Muzeului (1783), al Bibliotecii regale (1784-1785). M?rimea acestor forme v?dit elementare �i minimalizeaz? pe oameni datorit? bol?ilor sau coloanelor imense, drapate cu umbre
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
persevereze în ființa sa și să-și împlinească destinul prin manifestarea încăpățânată a puterii sale de a exista. Marea care trebuie traversată? Filosofia idealistă în tripla ei formulă platoniciană, creștină și germană. Șuvoiul? Acest faimos râu Alfeu? Filosofia hedonistă: materialistă, senzualistă, existențială, utilitaristă, pragmatică, atee, corporală, întrupată... Propun în cele ce urmează să povestesc marile episoade ale acestor aventuri grandioase de la Leucip până la Jean-François Lyotard, ultimul din seria marilor dispăruți, adică mai bine de douăzeci și cinci de secole de culoare, de lumină
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fi filosof idealist ori materialist, sau a merge la Liceu ori în Grădină, a trăi ca un epicurian, a te reclama de la hedonism, a suporta cu stoicism, a reacționa cu scepticism, a te comporta într-un mod cinic sau chiar senzualist, pragmatic ori utilitarist, ca să nu mai vorbim de a te plimba ca un peripatetician sau a fi socratizat (ceea ce corespunde exact contrariului unei povești de iubire platonică): iată tot atâtea ocazii de a da naștere la judecăți greșite, contradicții și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sinteze de istorie a civilizației franceze sau europene; lucrarea sa fundamentală este Istoria Revoluției din Anglia ă1826-1827), unde își exprimă ferm idea lul unei „monarhii burgheze“. HELVÉTIUS, CLAUDE ADRIEN ăParis, 1715-Versailles, 1771). Filozof. Autor al unui sistem materialist mecanicist și senzualist expus în Despre spirit ă1758), Despre om și Fericirea ăpost. 1772); în gnoseologie afirmă primordialitatea senzației, la care se reduc sufletul ăfacultatea de a simți), memoria ăreactualizarea senzațiilor trecute) și spiritul ăfacultatea de a judeca, intelectul); concepe omul ca supus
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la orice oră din zi și din noapte. În același timp însă asistăm la proliferarea dorințelor și a comportamentelor a căror orientare spre plăcerile senzoriale și estetice, spre forma fizică, spre senzații corporale exprimă valorizarea unei temporalități lente, calitative și senzualiste. Slow food, audiții muzicale, plimbări pe jos, drumeții, jacuzzi și baie turcească, meditație și relaxare: alternativă la fast live, divertismentul savurat „pe îndelete” se bucură de un larg ecou. Astfel, suntem martorii extinderii gustului pentru hoinăreală, pentru ieșirile seara la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
integrând elemente decorative, combinând lemnul cu tehnologia de vârf, bucătăria devine un fel de salon, uneori chiar „inima” casei. Sala de baie, odinioară austeră, simplu loc pentru igienă, începe să devină loc de destindere și de plăcere, dotat cu echipamente senzualiste (duș multijet, cadă cu jacuzzi), accesorii estetice și o mulțime de produse cosmetice. Decorarea sufrageriei, imaginată ca loc „practic” și convivial, este făcută cu mare atenție, cea mai mare importanță fiind acordată luminii - ca element de confort vizual în sine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
activă din partea hiperconsumatorilor anxioși. Sistemele de securitate nu sunt singurele elemente care reconfigurează confortul ca lume după un registru senzorial. Noile centre multimedia, ciberspațiile, toate tehnologiile de informare și comunicare creează într-adevăr un model de confort radical străin valorilor senzualiste, într-atât este acesta asociat cu virtualul, cu operaționalitatea schimburilor, cu interactivitatea comunicațională. Odată cu noua vârstă a electronicii, confortul nu mai este centrat atât pe eliminarea eforturilor mari, cât pe ceea ce favorizează comunicarea, instataneitatea schimburilor, suplețea în emiterea și recepția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
corpul senzațiilor" E greu de negat că un întreg ansamblu de fenomene contemporane semnalează o diminuare a materialității corpului, un recul al percepției corporale a existenței. Dar care sunt dimensiunile reale ale acestei logici? Este ea pe cale să îngroape valorile senzualiste? Totul arată că nu aceasta e calea pe care s-a angajat hiperconsumatorul. Se știe că, în cursul fazei III, tehnicile desemnate cu numele de „ameliorarea formei” s-au bucurat de un succes crescând. Sauna și baia turcească, talasoterapia, tehnicile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
dimpotrivă, el e chiar actorul principal. Triumfă nu estomparea fizicului, ci o nouă dinamică de corporalizare a plăcerilor. Faptul că o abstracție în expansiune pune stăpânire pe anumite practici nu trebuie să oculteze presiunea noilor oferte și cereri de practici senzualiste ale corpului. Practicile ținând de igienă și de îngrijirile cosmetice evoluează în același sens. Dacă vechea modernitate celebra curățenia și igiena ca obligații morale și sociale, momentul hipermodern exaltă „plăcerea de a fi curat”, voluptatea îmbăierii, gelurile de duș parfumate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ideologiei și a practicii autodepășirii, ea este, în și mai mare măsură, cea care consfințește corpul senzațiilor, un nou imaginar al bunăstării venind să integreze dimensiunile estetice și senzitive, psihologice și existențiale. Rezultă că individualismul contemporan prezintă un dublu aspect, senzualist și performativ, narcisic și prometeic, estetic și bulimic. Modelul său nu este nici Dionysos, nici Superman, ci Ianus cel cu două chipuri, un Ianus hibrid, hipermodern, „exploatând” în toate felurile potențialitățile deschise de aceste două mari finalități ale modernității care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
îndoim că relațiile sexuale au mai multe șanse de a fi satisfăcătoare cu femei active, dezinhibate, decât cu femeile care le consideră o pedeapsă? Dacă sexualitatea din epoca liberală generează anxietate comparativă, ea favorizează, în același timp, o sexualitate mai senzualistă, mai recreativă, mai ludică. La urma urmelor, hipermodernitatea nu se definește prin obsesia recordurilor ridicate în slăvi de mass-media, ci, mai degrabă, prin hedonizarea și diversificarea comportamentelor sexuale ale majorității oamenilor. Să nu veștejim epoca sexului-plăcere, punându-i în spate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]