114 matches
-
cam jumătate de minut, fără să facă vreo mișcare. - Ar trebui s-o scriu... murmură el... Ar trebui s-o scriu. Vocea i se pierdu într-un fel de extaz; îi arunca redactorului priviri înflăcărate de o bucurie un pic sepulcrală, în timp ce redactorul îl privea și el cu ceva glacial și răzbunător în ochi. - Da. Eu zic să te duci acasă și să scrii chestia asta. - Să mă duc la mine și să... La mine, unde n-aș fi deranjat... unde
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
la locul său în alcătuirea lumii în care trăim. Tot ce ființează stă parcă sub puterea unui blestem. Din care pricină spiritul se impregnează de angoasă, se fracturează, decade. Simțind apropierea sfîrșitului, se livrează înainte de vreme acestuia printr-o contabilitate sepulcrală: „nu știu exact ce las în urmă./ mă simt cum trebuie să se simtă/ o familie ce tocmai se mută în altă casă./ o parte din lucruri încă mai este aici,/ o parte deja este dincolo. nu mă înșel:/ uneori
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
greu de citit într-un cod anume. Un amestec de funerar și de ludic, de mumie carbonizată și de păpușă cioplită cu o bucurie gratuită, sfîrșește prin a delimita un spațiu magic, cu nenumărate compartimente obscure, în care neoliticul, arta sepulcrală și ornamentica pastorală și agrariană fuzionează iarăși într-o unitate misterioasă. Privită astfel, arta Paulei Ribariu este o artă a memoriei, o formă de resuscitare sau, poate, numai de prezervare, a unui timp mitic, ieșit din circuitul istoriei. Formele lui
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
lăsa alene pe limbă. realității îi puneam coarne cu fiecare gest. între noi amănuntele creșteau cît zidul, guri căscate ne așteptau din loc în loc. muza, cu mîinile goale, ne tot îndeamnă la primul păcat. pagină cu pagină, murmurul greu, șoaptele sepulcrale, ploile arămii pornite din grindă. în timpul acesta, cu degete care scormonesc viitura, avalanșele uitării, purtate dintr-un cuvînt în altul. norii scorojiți care anunță seninătatea, calmul prăbușirii. surîsul ligamentelor ce țin trează toată armătura coșmarului. materia apocaliptică din care mîini
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
morți vii", reprezentate de răutatea semenilor, de inconștiența cu care rîvnesc la bunurile materiale, de lăcomia lor "canibalică", întrucît implică devorarea ultimelor. Groaza devine bacoviană: "Să vezi cum ești asimilat cu pereții, cu golul, cu inexistența: ce poate fi mai sepulcral". Aviditatea și conștiința zădărnicie existenței, termeni aparent contrastanți, ce se potențează reciproc, alcătuiesc un cerc vicios: "Moartea bătrînei ca o explozie a răutății oamenilor - ori răutatea oamenilor ca o consecință a zădărniciei care li se oferă printr-o atingere îndeobște
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
numai la Atena, orașul filozofilor și bărbaților de stat, în templul divinului Platon, dacă mai găsești...” Când am intrat în biserică m-a impresionat bogăția decorațiilor bine proporționate și armonizate cu elementele arhitecturale. În pereții laterali ai pronaosului sunt nișele sepulcrale(destinate mormintelor), câte două pe fiecare parte. Fiecare nișă este decorată cu două colonete sculptate și cu un brâu aurit. Lespezile de mormânt, din marmură neagră, sunt decorate cu ornamente incizate. Dar nu am văzut nicio pictură. În schimb, când
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
morminte osemintele, resturile de îmbrăcăminte, bijuteriile și obiectele funerare, care au fost aruncate pe malurile Bahluiului. Așa au dispărut rămășițele pământești ale lui Vasile Lupu, ale soției sale Tudosca și ale fiilor săi Ștefan și Ioan, toți înmormântați în nișele sepulcrale din biserică. Mintea mea refuză să înțeleagă acele fapte, dar așa s-a întâmplat. În anul 1935, la insistențele lui Nicolae Iorga, au fost aduse din Rusia osemintele domnitorului Dimitrie Cantemir și depuse în nișa unde fusese înmormântat Vasile Lupu
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
morminte osemintele, resturile de îmbrăcăminte, bijuteriile și obiectele funerare, care au fost aruncate pe malurile Bahluiului. Așa au dispărut rămășițele pământești ale lui Vasile Lupu, ale soției sale Tudosca și ale fiilor săi Ștefan și Ioan, toți înmormântați în nișele sepulcrale din biserică. Mintea mea refuză să înțeleagă acele fapte, dar așa s-a întâmplat.În anul 1935, la insistențele lui Nicolae Iorga, au fost aduse din Rusia osemintele domnitorului Dimitrie Cantemir și depuse în nișa unde fusese înmormântat Vasile Lupu
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
pantalonii, dorind din tot sufletul să ajungă cât mai repede sub plapumă. în acea seară însă, spaimele lui de copil nu răzbiră prin euforia produsă de țuica fiartă și de bucuria că în curând avea, poate, să rezolve enigma aparițiilor sepulcrale. Ajunse în cimitir după ce străbătu, căzând de nenumărate ori, potecile cele mai mocirloase pe care îi fusese dat să umble în scurta lui viață de etnolog. Găsi, pe pipăite, portița de fier și intră, plescăind prin noroi și dârdâind. Trecu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a lui Hogarth, Meissonier și a rococoului, se resoarbe numele Sade, universul sadian, ornamentica saturată de nostalgie amniotică și reversul ocult al secolului Luminilor. Suprema signatură a Ťdivinului marchizť este, după cum remarcă Jacques Lacan, ștergerea însăși a numelui pe lespedea sepulcrală." (pag. 124) Recunoaștem, în toată interfața stilistică plină de prețiozități și de reiterări destul de obositoare ale unor concepte datate, o nebănuită atenție acordată scriiturii de care numai un prozator ar mai putea fi în stare. Și nu am în vedere
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
rece și inert de pe catafalc -, își făcu și el apariția printre îndoliații ce formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru(Lucrare muzicală scrisă de către compozitor între anii 1837 și 1839 la Nohant-Vic, în Franța. ) al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
șobolan, de tavanul tunelului, să mergi cumva mai departe. Ce zici? Poate vom reuși amândoi într-o zi. Pe Gerard îl măcina începând din acel moment, curiozitatea: unde ar fi ajuns după ce ar fi trecut, ca prin absurd, de camera sepulcrală care se poate vedea printr-o crăpătură, abia-abia. - Tunelul acesta comunică cu cel în care ajungi dacă te cobori pe ușa aceea secretă din dușumeaua Bibliotecii orășenești. - adăugase atunci Valy mândru că poate da astfel de informații unui nou venit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai prididește să o recepționeze și să o distribuie publicului însetat de „versuri” ininteligibile. Strategia aceasta, asemănătoare cu a lui Nicolae Breban, urmărea împământenirea ideii că Nichita Stănescu e un geniu. După ce manipularea asta a reușit, când numitul Stănescu rostește sepulcral, cosind aerul cu mâinile: Omul este frunza văzută de om/ Omul este floarea mirosită de om/ Omul este calul călărit de om/ Omul este piersica gustată de om/ Omul este marea pipăită de om/ Omul este roata/ Omul este laptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
scândură, kilograme de cuie de 2,5 cm cu φ de 2 mm, pentru toți metrii cubi de scândură și pentru toate zecile de kilograme de tablă care vor deveni în câteva săptămâni cel mai sigur, frumos, impenetrabil, nealterabil, invincibil, sepulcral GARD. Ce va apăra casa de jur împrejur. Și o va feri pe adolescenta Mioara Alimentară de ochii indiscreți ai lumii. O operă de artă, dacă stăm să-i analizăm înfățișarea, cu atât mai valoroasă prin dublul său scop. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
catafalc -, își făcu și el apariția printre îndoliații ce Istorisiri nesănătoase fericirii 63 formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru 1 al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înfrînt (Andrei e impresionat de o vitrină enormă, de zece-cincisprezece metri pătrați, plină cu pilule de toate culorile: acestea sînt, în medie, medicamentele pe care le înghite un individ modern pe parcursul vieții lui). Mumiile egiptene, deși impenetrabile în misterul lor sepulcral, „comunică", indirect, cu vizitatorul înfiorat, dezvăluindu-și, în detaliu, în lungi comentarii simpatice, strategiile îmbălsămării. Experimentul moral-didactic atinge apogeul la amintita închisoare „Clink", unde nenumărați englezi (și nu numai) au pierit în chinuri groaznice, în vremurile tradiționale. Instrumentele de tortură
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
privitoare la temeiul unic al lumii, disciplina aceasta a murit. Prestigiul i s-a surpat, autoritatea i s-a sleit, adepții i s-au rărit, iar efigia omniscientă care îi împodobea odinioară numele s-a fărîmițat în mozaicul unor cioburi sepulcrale. Astăzi îi contemplăm vestigiile livrești - tratatele și compendiile care au ajuns pînă la noi - cum am privi spectacolul unor corăbii în derivă. Iar împrejurarea că totuși mai aducem vorba de metafizică vine mai curînd din obligația didactică ca, privind în
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
ele îmi devin gîtlej. /Slujitorii surîsului curăță de pe sabie rugina. Acum din oțel se plămădește o muzică / Sau mai curînd al florilor miez" (Dacă aș rămîne în vidul ce de acum înainte are...). Muzicienii apar în rolul unor consolatoare duhuri sepulcrale: Și iată vin muzicienii cu flaute / Din care ies pe cînd eu mor / Gisanții frumoși cu frumoase moarte, / Despre cădere avînd ochi iertători" (Și iată vin muzicienii cu flaute...). Verbele înseși, în narcoza lor simbolic autumnală, se cer asimilate muzicii
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
greu de citit într-un cod anume. Un amestec de funerar și de ludic, de mumie carbonizată și de păpușă cioplită cu o bucurie gratuită, sfîrșește prin a delimita un spațiu magic, cu nenumărate compartimente obscure, în care neoliticul, arta sepulcrală și ornamentica pastorală și agrariană fuzionează iarăși într-o unitate misterioasă. Privită astfel, arta Paulei Ribariu este o artă a memoriei, o formă de resuscitare sau, poate, numai de prezervare, a unui timp mitic, ieșit din circuitul istoriei. Formele lui
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]
-
altă dată de acel buclucaș „cimiterial” pe care l-am crezut un cuvânt neolatin; abia târziu, prin eliminare, m-am dumirit („domerit”, ar spune Mateiu Caragiale) că e o invenție a lui Călinescu: lui nu i-a mai ajuns mormântal, sepulcral, macabru, a fabricat un cuvânt indiscutabil mai expresiv, la modul senzațional, dacă mi se permite expresia. La scurt timp după aceea am descoperit ceva care punea în cauză una din prioritățile lui Călinescu în materie de neologisme: e vorba de
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
capitol al lui Tony Judt: „Există momente când, chiar și pentru ochiul sobru al Rațiunii, lumea tristei noastre Umanități poate căpăta aparența Iadului - însă imaginația omului nu e Carathis ca să-i exploreze nepedepsită toate cavernele. Vai! sumbra legiune a terorilor sepulcrale nu poate fi socotită întru totul fictivă -, ci, precum demonii în a căror tovărășie Afrasiab a făcut călătoria pe Oxus, ele trebuie să doarmă, altminteri ne devoră - ele trebuie să doarmă, altminteri pierim.” La autorul de secol nouăsprezece, experiența se
Memorii de dincolo de mormânt (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5252_a_6577]
-
au creat lui Bolintineanu o reputație mai degrabă ridicolă, aparțin și ele ambelor zone. Aprioric, ar trebui să le situăm în zona nocturnă și tragică: scenele se petrec mai ales noaptea, moartea este omniprezentă, discursul central e rostit cu voce sepulcrală; tocmai acest dramatism nocturn, sunînd fals, a făcut deliciul parodiatorilor. Însă chiar și rizibilele Legende istorice se hrănesc discret din senzualitatea poemelor „sudice”. O coloratură explicit erotică nuanțează „istorismul” acestor scene, unde apariții feminine neașteptate tulbură atmosfera gravă și tenebroasă
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
plină sărbătoare a orașului. Ei, dar „ceasul nălucirei”, dacă a cuprins pe cineva, a durat cel mult o seară (aceea a sosirii la Călimănești: de sus, de la balcon, Oltul se vedea negru, luna era plină, umbrele prindeau viață). Poezia locului, sepulcrală sau nu (căci, privind munții și stelele, puteai îmbrățișa feeria nocturnă), a fost spulberată de o dimineață a dezvrăjirilor, fiindcă prozatorii aveau de răspuns la întrebarea „Cum se scrie un roman?” - tema colocviului din acest an. Într-o formulare mai
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
ambele să participe cu drepturi și îndatoriri egale. Poetul anonim a intuit de minune înclinarea egală a eroului său pentru lumina arzătoare a soarelui, care dă viață la tot ce e viu pe lumea noastră, ca și pentru lumina rece, sepulcrală, a astrului mort. A simțit și înțeles că în nici un fel, eroul său nu se cutremură în fața morții, dacă ea îmbracă veșmîntul mirific al Crăiesei Lumii. Cum spune într-un loc Mircea Eliade, paradoxală este asociația ideii de viață cu
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
stafie. În adevăr, într-o noapte brăzdată de tunete și fulgere, judecătorul Florescu apare în odaia unde dormeau țiganii, înfășurat într- un cearșaf alb. Deșteptați din somn în zgomotul unor tingiri ciocnite de din afară de către gardieni, țiganii aud vocea sepulcrală a stafiei acuzându- i și amenințându-i cu moartea. Țiganii, în spaima lor nocturnă, crezând că, în adevăr, sufletul victimei a venit să-i sugrume, au căzut în genunchi și au mărturisit crima”. Și Bacalbașa continuă: „Faima judecătorului de instrucție
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]