30 matches
-
vremi de-altădat’ Lîngă mare, într-un regat Din nouri un vînt s-a pornit, înghețînd Pe frumoasă mea Annabel Lee; Și rudele-i nobile s-au arătat Să mi-o ia, să o ducă de-aci, S-o închidă-n sepulcrul cel întunecat Lîngă mare, într-un regat. Chiar serafii, nicicînd fericiți că noi, Pizmuindu-ne priveau din țării - Da, așa s-a-ntîmplat (și cu toții o știu Lîngă marea cu ape-argintii) Că-ntr-o noapte un vînt se-abătu, geros, înghețînd, ucigînd
REVISTA DE RECENZII by http://revistaderecenzii.ro/calendar-3/ [Corola-blog/BlogPost/339671_a_341000]
-
nu pasă fără-n vise să-mi țeasă Pe frumoasă mea Annabel Lee, Și nici stele se-aprind fără ochii sclipind Ai frumoasei Annabel Lee. Astfel oricît de lungă noaptea stau lîngă Draga mea - draga mea - viața-mi, mireasa, în sepulcrul de lîngă al marilor grind, în mormîntul la marea vuind.
REVISTA DE RECENZII by http://revistaderecenzii.ro/calendar-3/ [Corola-blog/BlogPost/339671_a_341000]
-
Har Habait) , denumit de musulmani, sanctuarul Haram al Sharif. Acolo se află Zidul de apus, principalul loc sacru al evreilor, și Moscheea Al Aqsa cu sanctuarul islamic Cupola Stâncii. În partea de nord a orașului vechi se află Biserica Sfântului Sepulcru, cu mormântul lui Isus Hristos. În oraș își au sediul Rabinatul central al Israelului, Muftiul Ierusalimului, Custodia catolică a locurilor sfinte, patriarhii ale mai multor biserici - romano-catolică (latină), ortodoxă, greco-catolică, armeană,etc. La Ierusalim se află principalele instituții politice, administrative și
Ierusalim () [Corola-website/Science/297829_a_299158]
-
cu Fatimizii din Egipt în timpul marșului către Ierusalim, dar nu s-a ajuns la un compromis — Fatimizii erau dispuși să cedeze Siria dar nu și Palestina, iar aceasta nu putea fi acceptată de cruciați, al căror scop era Biserica Sfântului Sepulcru din Ierusalim. Ierusalimul a fost capturat de la Fatimizi la 15 iulie 1099, după un lung asediu, și imediat cruciații au aflat că spre ei se îndrepta o armată fatimidă cu scopul de a-i asedia. Cruciații au acționat rapid. Godefroy
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
la 15 iulie 1099, după un lung asediu, și imediat cruciații au aflat că spre ei se îndrepta o armată fatimidă cu scopul de a-i asedia. Cruciații au acționat rapid. Godefroy de Bouillon a fost numit "Apărător al Sfântului Sepulcru" la 22 iulie și Arnulf de Chocques, numit patriarh al Ierusalimului la 1 august, a descoperit o relicvă a Sfintei Cruci la 5 august. Solii Fatimizilor au sosit să le ceară cruciaților să părăsească Ierusalimul, dar au fost ignorați. La
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
ignorați. La 10 august, Godefroy a plecat cu restul cruciaților din Ierusalim către Ascalon, la o zi distanță de mers pe jos, în vreme ce Petru Sihastrul împreună cu preoții catolici și ortodocși s-au rugat și au făcut o procesiune de la Sfântul Sepulcru la templu. Robert al II-lea al Flandrei și Arnulf l-au însoțit pe Godefroy, dar Raimond al IV-lea de Toulouse și Robert de Normandia au rămas în urmă, fie pentru că se certaseră cu Godefroy, fie pentru că preferau să
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
fi mausoleul lui Galerius întrucât acesta a fost regăsit fără îndoială la Gamzigrad ar putea duce la o schimbare a identificării tradiționale a mausoleului de la Split. În unele tradiții medievale, octogonul nu era decât un templu al palatului și un sepulcru al lui Dioclețian s-ar putea găsi în altă parte. Chiar exemplul de la Gamzigrad în care mausoleul se află pe colina Magura, în afara incintei palatului, sugerează că legătura între palat și mausoleu nu ar trebui să fie atât de strânsă
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
a mormântului lui Childeric I în biserica Saint Brice din Tournai în 1653. Printre obiectele din mormânt se găsește un cap de taur din aur și cunoscutele insecte de aur (poate albine, cicade sau muște). În 1957, a fost descoperit sepulcrul celei de-a doua soții a lui Clotaire I], Aregund, în Basilica Saint Denis din Paris. Costumul funerar și bijuteriile erau destul de bine păstrate, oferind o perspectivă asupra costumației din acea perioadă. Monedele merovingiene sunt expuse la "Monnaie de Paris
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
(denumită și Biserica Sfântului Sepulcru sau Biserica Sfintei Învieri, ultima mai ales în creștinismul de rit răsăritean) este o biserică aflată în interiorul zidurilor vechii cetăți a Ierusalimului, la mică distanță de Muristan. Ea este cel mai însemnat loc de pelerinaj al religiei creștine. Mamei împăratului
Biserica Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/323863_a_325192]
-
sub administrația iordaniană au început lucrări de renovare care au durat 15 ani. Locul este venerat ca fiind Golgota, dealul pe care Isus a fost crucificat, și se spune că ar conține și locul în care Isus a fost înmormântat ("sepulcrul"), însă istoricii contestă tradiția care e relativ tardivă (biserica creștină din Ierusalim până la finele secolului III se pare că indica o altă locație pentru Golgota), apărută o dată cu implicarea împăratului Constantin I. . În afară de loc considerat de către tradiția constantiniană a fi cel
Biserica Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/323863_a_325192]
-
ce reprezintă boala mătușii Ettl altceva decât o operă de artă? Și asemeni amărâtului de neamț, ea trebuia să se fi pregătit pentru eșec. Asta vor poeții să spună când vorbesc de ravagiile timpului - Sau mergi la Roma care e sepulcrul Presupun că știi versurile lui Shelley - Te du la Roma - ce-i deopotrivă Și rai, mormânt, oraș, sălbăticie. Care va să zică operele de artă nu sunt eterne. Și frumusețea este perisabilă. Căci nu s-a trezit neamțul ăsta în atâtea dimineți inspirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tremure. Sau să scâncească. Sau să moară. În schimb, aude mantra, rostită neobișnuit de pătrunzător și, preț de o clipă nesfârșit de lungă, curtea enormă a țintirimului, cu porțile, cu aleile și cu parcelele sale, cu bisericuța-capelă, cu gropnițele, cu sepulcrele, cu monumentele singuratice, cu movilele, copacii, crucile și mausoleurile, este nimbată darnic de o aură cerească clară, dulce, caldă și sublimă, ca mierea de lotus! Se instaurează o liniște... O încremenire divinatorie... O armonie de dincolo de contingent! Ca un lințoliu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
intrarea impozantă, este străjuită de arbori ornamentali, curenții dinspre râul Yamuha îndreptându-se spre mausoleu, răcorind aerul atât de căutat de vizitatori. Complexul cuprinde palatul propriu-zis și două moschei, construite în același stil inconfundabil. Înlăuntrul clădirii principale (domul) se află sepulcrul (ceea ce ține de mormânt, din lat. sepulcralis) împărătesei, încrustat cu pietre prețioase, situat exact în centrul clădirii principale, mormântul propriu-zis fiind amplasat în subsolul clădirii, unde vizitatorii au acces; explicația este aceea că pe mijlocul sepulcrului se află permanent o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
principale (domul) se află sepulcrul (ceea ce ține de mormânt, din lat. sepulcralis) împărătesei, încrustat cu pietre prețioase, situat exact în centrul clădirii principale, mormântul propriu-zis fiind amplasat în subsolul clădirii, unde vizitatorii au acces; explicația este aceea că pe mijlocul sepulcrului se află permanent o picătură de apă, semnificând o lacrimă a lui Shah Jahan, pentru soția sa decedată Mumtaz Jahan, care îi dăruise, pentru dragostea pe care soțul i-a purtat-o, 14 copii; picătura de apă formată din condensul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fostului rege al Marocului, Mohammad al V-lea, pe care l-am cunoscut în timpul activității diplomatice la Bagdad (Irak). Într-un spațiu în care era o liniște perfectă și unde vizitatorii veneau mai rar, am îndrăznit să mă îndrept spre "Sepulcru"' și a face o reverență și a mă închina în legea mea creștină (ortodoxă); spre surprinderea celor care asigurau și supravegheau acțiunea, am pierdut din vedere că mă aflam într-un spațiu musulman și am intrat încălțat. A urmat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
element al stilului științific (în comentarii explicative), sau valoare de caracterizare, atunci când avem de-a face cu neologismul învechit cu funcție artistică precisă, de individualizare a epocii (Bizanț, secolul al V-lea d. Hr. și Imperiul Roman, secolul I î. Hr.): sepulcru, tavmaturg, ciborion, silențiar, sarikion, melist, clibanion, tipie, tubă, solium, libelă, cestul, palestră, lorică, caligă, triremelă, hemiolă, cercură, catafractă, gaulă, ipagogă, liburnă, cibee (pl.), fasele (pl.), celoce (pl.), fistule (pl.), nablii (pl.) etc. *** Să revenim la explicarea titlului: de ce am invocat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
țara Sfântă, de la Athos, din Sinai etc.1) includea întotdeauna și o componentă ce aparținea ansamblului numit îndeobște praeparatio mortis. Mormântul unui stăpânitor sau al unui reprezentant al elitelor trebuia să impună, să le conserve și după moarte starea privilegiată (sepulcrul își avea, prin urmare, sediul într-un spațiu sacru, ad sanctors), să declare contemporanilor și urmașilor nu doar „substanțialitatea” unor concepte a ideologiei monarhice (dacă ne referim la Voievozi) ci și un tip de pietate exemplară, să proclame în eternitate
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
limitele unei biserici. în acest „spațiu al tăcerii”, în dreapta pronaosului, mormântul lui Neagoe Basarab (mort la 15 septembrie 1521) îi arată privitorului, pe placa de marmură bordată de o inscripție în slavonă, „arborele vieții”, „vârtejul solar” și „crucea vie”, în timp ce sepulcrul ginerelui său, viteazul Radu de la Afumați (ucis la 2 ianuarie 1529), le spune celor ce zăbovesc lângă el povestea - zisă de „dincolo de mormânt” - a bătăliilor purtate de soțul Ruxandrei (văduva să fi poruncit această „cronică în piatră”?). Voievozii munteni continuă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
jupâneas(a) Sima a stol(ni)cul(u)i lu Stroe, deacă voi muri, să mă gropați lângă dumnialui aicea”. Inscripția de pe candela de argint care spânzură deasupra mormântului lui Constantin Brâncoveanu din biserica Sf. Gheorghe Nou din București (un sepulcru multă vreme tainic) exprimă aceeași dorință a Doamnei Marica Brâncoveanu: „Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnescu oasele fericitului domnu Io[an] Costantin Brâncoveanu Basarab voevodu și iaste făcută de doamna
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
gângănii mumificate. Lumina care pătrundea prin ferestrele largi făcea să strălucească în vitrine pulberea aripilor de fluturi, armura neagră a greierilor, cărăbușii cafenii, lăcustele verzi, cadaraștele cu coarne de cerbi, bondarii păroși, libelulele zvelte". La etaj, se găsește un adevărat sepulcru al arahnidelor și al miriapodelor, ultimele constituind pasiunea științifică a lui Manole: "Erau aici, în cuști și în vitrine, urechelnițe de culoare galbenă murdară, cu câte patruzeci și două de picioare, cu antene iscoditoare, alergând repede în toate direcțiile, nesuferind
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
studii pietiste, dar alături de sens, este în viziunea eseistei "un domeniu al non-semnificației închiderea absolută în opacitate la orice demers hermeneutic". Astfel, deja legendarul poem "Mai am un singur dor", o adaptare foarte personală după "De l'Election de son sepulcre" de Ronsard, departe de a fi un legământ al "prieteniei cu natura" (T. Vianu), sugerează cum în mijlocul mult invocatei naturi omul cunoaște o imensă singurătate, întrucât nu își regăsește propriul mod de ființare ca energie conștientă. Între evenimentele naturii și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
aceasta este prima, urmată Simfonia liturgică și, mai recent, de Mormântul lui Orfeu. Sunt trei imagini ale angoasei în fața distrugerii, un simbolic țipăt de groază pentru pierderea Dresdei, “Veneția nordului” sub bombardament, a catedralei “Sfânta Vineri” sub loviturile demolatorilor, a sepulcrului legendarului Orfeu sub agresiunea ploilor ce îl șterg de pe fața pământului. Theodor Grigoriu le include într-o aceeași reacție, ce aparține și posibilului arhitect care ar fi fost, dacă nu prefera calea muzicii. Despre Ovidiu, simbol de destin poetic reverberând
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
am socotit de cuviință să ofer imaginea recentă a mormântului, singurele fotografii existente până atunci figurând în iconografia cărților lui Viorel Cosma (Nicolae Filimon - critic muzical și folclorist, Editura Muzicală, 1966) și George Ivașcu (Nicolae Filimon, Editura Albatros, 1977). Descoperirea sepulcrului lui Filimon nu a fost o întreprindere ușoară, întrucât în catastifele funebrei instituții nu apărea numele scriitorului. Am apelat la "responsabil" (de altminteri om de treabă) care, dotat cu însușiri detectivistice pe care nu i le-aș fi bănuit, m-
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
despre toate, nu obțin de la mine însămi nici un răspuns. Când voi revedea prima oară scrisul tău, va fi un fel de descătușare. De la 27 august mi se pare a fi coborât într-un mormânt în care el nu este, un sepulcru gol de Evanghelie. Știai cât îl iubeam? Tu nu te gândești decât la tine probabil, și ai toată dreptatea - te plâng și pe tine. Știu că pot prea puțin să-ți vin în ajutor, însă spune-mi ce trebuie să
Martha Bibescu în corespondență by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7973_a_9298]
-
a lac proaspăt, o încăpere de oameni săraci lipsită de gust, dar încă nu stridentă, vădind dorința de mobilare la repezeală, numai să iasă un ban în lunile de vară în care năvălesc orășenii. Toate cufundate într-o liniște de sepulcru, strigătul unui copil undeva, departe, sau gâgâitul unei gâște i se păreau dincolo de pragul ușii, avea impresia că și-ar putea auzi mișcarea degetelor sau chiar rostogolirea ochilor în cap, o liniște părând că-l cufundă cu totul și dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]