20 matches
-
meridiane ale Terrei, astfel că am depistat orientări și particularități diferite în creația lirică a acestora, a toposului și conceptului, în diferite variante: panteism bucolic, ev de aur, eden restaurat terestru, spațiu arhaic, ca echivalent al înstrăinări, senzualism împerechiat cu serafismul, peisaj transcendent, paradis în destrămare, fond ancestral-primar, panism, spațiu mioritic în care se manifestă unitatea unui eu cutremurat, creștinism revelat și a naturalului cu spiritualul, poveste ca spsțiu securizant, ca limbaj imaginar, unde destrămarea este convertită în transsubstanțiere etc. Descoperim
MERIDIANE LIRICE SAU DIMENSIUNEA PARADIGMATICĂ A TOPOSULUI LIRIC CONTEMPORAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Meridiane_lirice_sau_dimensiunea_paradig_al_florin_tene_1352904426.html [Corola-blog/BlogPost/345204_a_346533]
-
poetice. Amândoi asimilează natura patriei și a folclorului românesc, modelul paradiziac fiind la Blaga Țara, și la Eminescu Dacia mitică. Erosul se bucură la amândoi de un adevărat cult. Poezia lor de dragoste oscilează între poezia imnică și poezia elegiacă, serafismul, diafanul, transparența, fiind surogatele de bază. De asemenea motivele somnului și ale visului, deși cu alte înțelesuri, le întâlnim la ambii poeți. Amândoi au o formație culturală germană, Goethe le-a oferit amândorura exemplul unei vocații creatoare și al unui
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1424251708.html [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
fiind una dintre cele mai reușite poezii scrise de el. Criticul Vladimir Streinu îl considera o cantilenă funebră ce evocă „priveghiul la căpătâiul celei care doarme”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei). Poemul este compus din 4 strofe cu 17, 19, 8 și 16 versuri (în total 60 de versuri). Forma sa este foarte clară și
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
a fost un subiect de dezbatere. Criticul Vladimir Streinu îl considera o cantilenă funebră ce evoca „marșul hipnotic sub pătrarul lunei, către neașteptatul mormânt al Ulalumei”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei). Acțiunea poemului are loc într-o noapte de „singuratic octombrie”, cu un cer gri și cu frunze ce se ofilesc. În regiunea Weir, lângă
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
Autobiografic, Îngerii chilugi (1982; Premiul Uniunii Scriitorilor), un bildungsroman inspirat din etapa dureroasă a primei copilării, este conceput ca o lungă confesiune adresată unui alter ego, întâlnit în final în apele oglinzii. Din poezie se transferă aici nostalgia purității, idealitatea, serafismul, tocmai de aceea poate surprinde limbajul argotic. Orfelinatul, „Paradisul”, este o lume în miniatură, ce rezumă societatea și legile care o conduc, iar locatarii lui, „solarienii”, „îngerii chilugi”, sunt un amestec de candoare și brutalitate. Evadarea din acest univers ostracizant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
noștri / Prefăcuți în lut. / Pe urmă / Frământă, dureros, lutul / Până când le sângeră picioarele. / Apoi / Femeile pictează pe horn / Cocoși și flori stilizate" (Casă). Între iubire și moarte, antenele poetului tind precumpănitor, organic spre cea dintâi, de unde accente de jubilație și serafism, de reverie ori de subțire melancolie. Ego-ul lui Grigore Vieru se construiește gradual pe purități moștenite; refractar dezolării, năruirilor morale, el înaintează consecvent pe o linie mediană fără retorisme, ostil tenebrelor. Mireasma teiului, verdele vegetației, "fire de argint lichide", "sălbăticiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rodomontadele” lui I. Minulescu și nici „poemele cu îngeri” ale lui V. Voiculescu sau „dadaismul autohton” al jocurilor poeticești ale lui Ion Barbu. Se lasă însă câștigat de forța eruptivă a poeziilor lui O. Goga și de poemele, de un serafism tulburător sau de o titanică vigoare, ale lui T. Arghezi. Având antene mai bune pentru poezia prozei, îl încântă, la M. Sadoveanu, lirismul „înalt și grandios” și îi pronostichează, în 1905, un destin de romancier istoric. Un studiu mustind de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
sfiala”: „spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi/ și ți-aș săruta talpa piciorului / nu-i așa că ai șchiopăta puțin după aceea / de teamă să nu-mi strivești sărutul?”. Cum se vede, S. cultivă, în tradiția lui Eminescu, serafismul și, în consens cu poeții mai noi, redefinește mitologia orfismului. O populează, înainte de orice, cu vedeniile și cu jubilațiile sale de om tânăr. Cu 11 elegii lirica lui intră în faza reflexivă, conceptualizantă și intră primejdios în chiar inima metafizicului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
de simboluri: luna, cristalul, statuile, mortul frumos, femeia titanică, geniul, nebunia, lumini siderale, somnia (cufundare în inerția vegetală), visul. În creația sa, Eminescu a valorificat mai multe teme și motive tipic romantice: geneza, visul, stingerea, iubirea, borealismul, neptunismul, dar și serafismul (starea de grație a spiritului eminescian), sublimarea naturii, viziunile edenice, religia sexuală, somnolența estatică. În Tehnica interioară judecă în special poeziile antume, iar în Tehnica exterioară analizează versul sub aspect formal. ROMANELE LUI G. CĂLINESCU Romanul Cartea nunții e un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
e un moralist amar. Romane ale iubirilor lui Eminescu sunt Mite (1934) și Bălăuca (1935), contestate la vremea lor de N. Iorga și de G. Călinescu. Datelor biografice verificabile li se suprapun trăsături fictive, derivate din lirica poetului, de unde un serafism romantic patetic, alternând cu sentimentul incompletitudinii ca sursă de nefericire. Dacă orizontul erotic eminescian e unul de lungă așteptare neîmplinită, de perpetue neliniști și exaltări, dacă totul focalizează în perspectiva iluzionării și a morții, Poetul, depășind servituțile omenești, se ridică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
și alb pe masă”), Înaltul „tace-n mii de glasuri” (Cavoul), față în față cu grozăvia calvarului Fiului Și Dumnezeu cere iertare. Tristețea este, însă, mulcomită de muzica trecerii, de macedonskienele „zboruri siderale” către ideal și, mai ales, de un serafism specific, care, aducând suflarea divinului, transfigurează materia. În poezia lui C., îngeri „se-nalță și coboară / Prin groasele văzduhuri de ninsori” mărturisind FIorile dalbe, ori „stau triști pe lângă sobă / Și-și freacă aripile de rugină”, când cade „ora toamnei, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
blînd seraf, / O, prin unghere îngerii fac liberi / Deschideri moi de aripi și închideri,/ Pentru-adorare, din uleiuri scoși, / Pe crucea geamurilor zac Hristoși" (În magazie). Amoral și impiu, poetul se slujește de îngeri ca de o recuzită a afectării unui serafism salutar. Dar nu e vorba decît de o altă poză pe care bardul asentimental (doar senzual și imaginativ) o montează spre a-și popula "transcendența goală" (aici se potrivește de minune sintagma lui Hugo Friedrich): "O copilandră-punk-omidă-albastră. / Îngerii-și bagă
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
din tinerii cei mai înzestrați ce se puteau imagina: scînteietor de elocinta, cultivat, afabil și curtenitor, doldora de visuri creatoare, un ins înalt, de-o constituție de atlet, cu o mască în care trăsăturile energiei virile se îngînau cu un serafism al unei juneți privilegiate. Egolatria îi era încă amabil-colegială, mătăsoasa. Artiștii l-ar fi putut lua ca model pentru un Apollo. Cînd lua cuvîntul la întrunirile noastre literare - umile prilejuri de convorbiri gîtuite de indigentă spirituală a acelui răstimp apăsător
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
copilărire a poetului însuși, transpus în „gîndul de copil”, care „aleargă pe cîmp după un iepure” sau săvîrșește fel de fel de alte năzdrăvănii. Dar neputînd susține doar partitura purității, George Drăghescu dă glas și „vîrstei de fier”, care înăbușă serafismul începutului de viață. Se ivesc în consecință amărăciuni reflexive, scintilații melancolice: „Un vis care ucide alt vis compromite utopia visului”. Ce așteaptă George Drăghescu? A reveni la idealitatea ființei neprihănite, consumată și totuși insubstituibilă: „Viitorul este o copilărie mistuită”. George
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
Facultății de Litere și Istorie din Craiova cu specialitatea istorie și latină, profesor în Craiova, a publicat patru volume de versuri începând cu anul 2002, cel mai recent fiind Povestiri din cartierul de est. Gheorghe Grigurcu îi remarcă în prefață "serafismul în contrast frapant cu textele hiperrealiste": "e ca și cum un porumbel alb s-ar așeza pe o pubelă într-o zonă dintre blocuri". Deși decorul e al unui "cartier muncitoresc" cu o "aură neagră de gunoaie", (pe care poetul declară totuși
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
pornografia de vîrf etalată acum de o serie de autori tineri (cu concursul bizar al poetului de seamă pe care l-am prețuit între primii și care este Emil Brumaru; d-sa s-ar zice că parcurge drumul invers de la serafismul unei maturități de timpuriu instalate la o tardivă adolescență acneică și invectivantă). Ne limităm aurmări cu cîtă comprehensiune sîntem în stare desfășurarea unui fenomen care în sine nu poate fi nici util nici dăunător contextului social, dată fiind dezangajarea din
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
mă vor fi lăsat să hodinesc puțin - cu fața galbenă - brodată-n albul Aprilin, va fi atâta liniște în jurul meu, creanga va sta boltită asupră-mi cu teamă. Lipsite de elementul durerii, micile poezii din Flaute de mătase cultivă un serafism infantil într-un soi de paradis miniatural, făcut din substanțe pure și grațios sonore. Universul e făcut din clinchete, străfulgerări, unde, arome, elemente în genere diafane și impalpabile, ori măcar sublimate. Aci găsim: zăpadă, mătase brumată, pene albe, narcise, căprioare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
construit narațiunea gradat, aproape ca pe un "romanț", utilizând procedeele melodramei dovadă faptul că, în prezentarea "etapelor" vieții, după "vârsta inițierilor" urmează, succesiv, "acțiunile cosmogonice, marea iubire, nebunia și moartea"116. E drept că, în analiza erotismului eminescian, Călinescu exaltă "serafismul animal", "nevinovăția naturală a ființelor ce se împreună neprefăcut", e drept că lirica erotică a poetului îi pare "suav genitală", adică antiintelectualistă și anti-sentimentală (într-un cuvânt: antiromantică). Însă asemenea afirmații nu-s deloc "triviale" și nu demitizează biografia poetului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
idealismul cel mai regretabil (...). Tovarășul Malencov a pus degetul exact pe nervul problemei. Avem nevoie de satiră, adică în general de o ținută mai virilă față de viață, mai combativă, trebuie să zugrăvim pe răi sau pe șovăielnici și să evităm serafismul. Cuvintele tovarășului Malencov sună și mai semnificativ și pentru noi: «În operele lor, scriitorii și artiștii noștri trebuie să biciuiască viciile, lipsurile, fenomenele nesănătoase (...). În beletristica, dramaturgia, ca și în cinematografia noastră sovietică, continuă să lipsească încă un asemenea gen
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
toate celelalte grupuri par să-l indice ca punct de reper. În centrul acestui grup se află mirii, pe punctul de a se săruta, un tânăr de o noblețe ușor schematică și o fată din specia acelor femmes fragiles decadento-simboliste. Serafismul acestui sărut este subliniat de atitudinea fiecăruia dintre miri, relevantă la nivelul gestualității care indică cel mai bine relația. Ea își ține ochii închiși, într-o atitudine de ofrandă, iar mâna deschisă subliniază acceptarea și dăruirea. În dreapta, regăsim reformulat grupul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]