11 matches
-
deșeuri de matase condiționate pentru vânzarea cu amănuntul în sensul dispozițiilor din partea I-B 3) din Considerațiile generale ale Secțiunii XI). B) Par de Meșina (Par de Florența). Părul de Meșina sau părul de Florența se obține prin extragerea glandelor sericigene ale viermelui de mătase, care a fost în prealabil introdus într-o soluție de acid acetic (oțet) exact în momentul când este gata să producă gogoașa. Părul de Meșina este mai puțin flexibil și mai strălucitor decât firele de păr
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166792_a_168121]
-
Dimorfismul sexaul este accentuat. Femelele sunt cu mult mai mari decât masculii, de exemplu femela speciei "Nephilengys malabariensis" este de 20 mm, iar masculul de 4 mm. Masculii adulți nu construiesc pânze, ci locuiesc împreună cu femele. La masculi lipsesc glandele sericigene ce produc mătasea. Masculii de multe ori se împerecheze cu o femela când această nu demult năpârlise. Deoarece părțile chitinizate ale corpului, cum ar fi chelicerele, sunt moi și femela nu poate mușca. Transferul spermei are loc cu ajutorul pedipalpilor. Deseori
Nephilengys () [Corola-website/Science/319303_a_320632]
-
mare, oval, cu clipeu mare și antene moniliforme de lungime medie. Toracele este heteronom, cu protoracele mai mic, mezotoracele fiind segmentul cel mai mare. Picioarele heteronome, tarsele din trei articole. Pe tarsul primei perechi de picioare se află o glandă sericigenă, cu care-și țes culcușul pe pământ. Abdomenul este alcătuit din 10 segmente, ultimul înzestrat cu o pereche de cerci scurți biarticulați, asimetrici la masculi. Se hrănesc cu resturi vegetale și cu detritus. Masculii nu se hrănesc. Femela stă, de
Embioptere () [Corola-website/Science/332575_a_333904]
-
amblipigiul ține una dintre aceste membre sezoriale înainte și examinează terenul din față. Celelalte 6 picioare sunt folosite pentru locomoție. Unele specii posedă ventuze, ceea ce facilitează mersul pe suprafeți plane. Amblipigii se deplasează lateral, ca crabii. Amblipigii nu au glande sericigene sau veninoase. Sistemul nervos este alcătuit dintr-o masă ganglionară unică concentrată în prosomă. Membrele sunt acoperite cu perișori ce îndeplinesc rolul organelor olfactive și tactile. Respirația este realizată de două perechi de plămâni situați în al II-lea și
Amblypygi () [Corola-website/Science/318106_a_319435]
-
și pedipalpi și patru perechi de picioare. "Chelicerele" sunt retractile, alcătuite din două articole dintre care ultimul mobil - chelă. Modul în care ele sunt articulate formează o chelă prehensilă cu ajutorul căreia pseudoscorpionii fărâmițează prada. În chelicere se deschid canalele glandelor sericigene - producătoare de mătase. "Pedipalpii" sunt masivi, transformați în clești asemănători cu cei de la scorpioni. Chelele lor prezintă în schimb glande veninoase. Pedipalpii sunt alcătuiți din 6 articolet: coxă, trohanter, femur, patelă, bazitars și tars. Ei sunt utilizați, la fel, la
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]
-
se află orificiul genital situat într-un șanț epigastric. La femele orificiul genital este precedat cu o placă chitinizată, numită epigin, cu rol protector . Opistosoma nu are membre sau alte anexe, cu excepția organelor filiere, pe care sunt situați orificiile glandelor sericigene. Numărul acestor organe variază de la 3 la 4. La păianjenii din subordinul Mesothelae sunt doar două tipuri de glande sericigene situate median. Restul păianjenilor au glande sericigene situate în partea posterioară a opistosomei. Unii păianjeni din subordinul Araneomorphae prezintă și
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
epigin, cu rol protector . Opistosoma nu are membre sau alte anexe, cu excepția organelor filiere, pe care sunt situați orificiile glandelor sericigene. Numărul acestor organe variază de la 3 la 4. La păianjenii din subordinul Mesothelae sunt doar două tipuri de glande sericigene situate median. Restul păianjenilor au glande sericigene situate în partea posterioară a opistosomei. Unii păianjeni din subordinul Araneomorphae prezintă și cribellum - placă turtită specializată în țesutul mătasei. Deși toate artropodele folosesc mușchii atașați de interiorul exoscheletul pentru a se deplasa
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
membre sau alte anexe, cu excepția organelor filiere, pe care sunt situați orificiile glandelor sericigene. Numărul acestor organe variază de la 3 la 4. La păianjenii din subordinul Mesothelae sunt doar două tipuri de glande sericigene situate median. Restul păianjenilor au glande sericigene situate în partea posterioară a opistosomei. Unii păianjeni din subordinul Araneomorphae prezintă și cribellum - placă turtită specializată în țesutul mătasei. Deși toate artropodele folosesc mușchii atașați de interiorul exoscheletul pentru a se deplasa, păianjenii utilizează presiunea hidraulică. Datorită presiunii picioarele
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
țes pânze pentru vânat, utilizează mătasea în mai multe moduri: masculii o folosesc la transferul spermatozoizilor, femelele la construcția coconilor, ca o funie de siguranță pentru speciile săritoare, ca parașute de către tinerii unor specii etc. Mătasea este produsă de glandele sericigene localizate în parte ventrală a opistosomei (în număr de până la 1000). Canalele acestor glande se deschid prin orificiile organelor filiere. Organele filiere sunt formațiuni mobile, tronconice terminate cu o placă chitinizată prevăzută cu numeroși pori. Firele de mătase ce ies
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
se întâlnesc adesea în mare număr în bălți și râuri. Numai o singură specie este terestră, "Enoicyla pusilla", care își construiește un tub din nisip și resturi de plante și trăiește tot prin apropierea apelor, prin mușchi. Larvele cu ajutorul glandelor sericigene își construiesc căsuțe tubulare ca niște manșoane, numite tuburi, deschise la ambele capete, pe care le poartă cu ele și pe care le îmbracă pe dinafară cu diferite materiale din apă: nisip, bucăți de plante, cu cochilii mici sau cu
Trihoptere () [Corola-website/Science/331975_a_333304]
-
deoarece rezultate asemănătoare se obțin și cu glicocol. Ulterior această problemă a fost clarificată, arătându-se care sunt aspectele fizice și chimice ale acestui fenomen. D. Călugăreanu a întreprins și un foarte interesant studiu asupra unei particularități funcționale a glandei sericigene a viermelui de mătase. Lucrarea a fost publicată în revista de mare prestigiu "Zeitschrift fur vergleichende Physiologie" (1930). Au fost stabilite etapele dezvoltarii acestei glande. S-a semnalat faptul că, în cursul dezvoltării, glanda acumuleaza o importantă rezerva de substanțe
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]