90 matches
-
cheful și dispoziția îmi dictează destinatia.am petrecut mom frumoase și extraordinar de memorabile și în vama veke la mare în club expirat și în cluburile fitzoase din mamaia .am fost și la terasele din cișmigiu unde mi-am deskis sertărașul boem din suflet și am fost de curând și în noul bamboo,cel renovat și mult asteptat.aici am fost tare impresionată de design.kiar m-am simțit bine și decorul mi-a gâdilat privirea.au avut loc în acea
M-a luat Gaia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82997_a_84322]
-
ceva... era exact experimentul, era exact noutatea cu care ea venea. Eu în traducere nu pot să le redau pentru că ea decupează cuvintele, le ia arbitrar și face un drum dus-întors: ori îi vine o idee și atunci ia din sertărașe cuvintele care se potrivesc acelei idei, ori ia la întîmplare "pumnul de cuvinte", de tăieturi din ziar și-și combină în cap, pe loc, versurile. Eu nu pot să fac acest lucru ca traducător, eu pot să iau doar ad
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
de acest fel a făcut-o zilele trecute când ne-a adunat pe toți în sufragerie și ni s-a adresat cu o voce aproape marțială: -Destinse doamne și domnii miei, recunoaștem-nu recunoaștem, fiecare dintre noi avem undeva, într-un sertăraș intim, partea noastră de sentimentalism, adică zona aceea din eul propriu care reacționează, voit sau nu, la suferințele semenilor. -Ai febră ?, l-am întrebat cu îngrijorare. Dar m-a auzit ? -...De-aceea, a continuat el urcându-se pe un taburet
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
sens, degeba mai încercam să scriu...trebuia să termin povestea... sau să o tîrîi... la cheremul... la pofta cui? Pe urmă , brusc, au năvălit ștrumpfii, s-au dat peste cap, s-au adăpat din linguri, au desfăcut papiotele multicolore din sertărașul mașinii de cusut și s-au înfășurat vioi în ațe, au deschis televizorul, frigiderul, mașina de spălat, calculatorul, radioul, dulapurile, ce hoardă, Dumnezeule!... au încercat pixurile la culoare... fîșșșșșșșșș...pe coli vernil...aspiratorul, floarea vopsită a caloriferelor, florile de metal
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
lucrări corale care nu-și propun altceva decât materializarea perceptelor creatoare ale făuritorului operei naționale românești, Drăgoi - anume apelul exclusivist la tezaurul de frumuseți conținut în melosul românesc“. Parastas cu Sabin Drăgoi Se spune că amintirile oamenilor sunt păstrate în sertărașe ale creierului care, cu trecerea timpului, își găsesc din ce în ce mai greu cheia care le deschide. Răzbat la suprafață doar acele amintiri care sunt cu adevărat vii. Importantă pentru cariera lui Ion Crișan este următoarea, prima care i s-a părut cea
Agenda2003-47-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281732_a_283061]
-
o cremă, dar a tot amânat până am clacat. N-am mai rezistat să-l văd exfoliindu-se, celulă cu celulă, și i-am luat-o eu. I-am făcut cadou un tubuleț cu cremă hidratantă, să și-l țină în sertăraș la birou (scuzați diminutivele, așa e când vorbești de lucruri delicate ), ca să poată apela la el, în caz de nevoie. A fost încântat, iar eu de-a dreptul bucuroasă, pentru că de-atunci chiar nu l-am mai văzut cu pielea
Hidratare pentru sexul tare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20869_a_22194]
-
am făcut schimb, sunt ai mei. Educatoarea: nu e adevărat. Ăștia sunt păpucii de rezervă a fetiței X, care e plecată deja acasă, cu alti păpuci. Va jur doamna. Bun, mergem în misiunea de căutat păpuci. Luăm cameră de cameră, sertăraș de sertăraș, colțișor de colțișor la rand în disperare... nimic. Prietena își pierde răbdarea. “Lasă, te duc în brațe până la mașină și gata.” Plecăm transpirate, odraslele se amuză...cand trecem pe langă grădină aud un țipat plin de extaz: UITE
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
schimb, sunt ai mei. Educatoarea: nu e adevărat. Ăștia sunt păpucii de rezervă a fetiței X, care e plecată deja acasă, cu alti păpuci. Va jur doamna. Bun, mergem în misiunea de căutat păpuci. Luăm cameră de cameră, sertăraș de sertăraș, colțișor de colțișor la rand în disperare... nimic. Prietena își pierde răbdarea. “Lasă, te duc în brațe până la mașină și gata.” Plecăm transpirate, odraslele se amuză...cand trecem pe langă grădină aud un țipat plin de extaz: UITE UITE ÎN
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
Cu siguranță, anii pe care i-am petrecut împreună v-au marcat, chiar dacă încă nu sunteți conștienți de acest fapt. În timp, cunoștințele se vor sedimenta și se vor așeza în sertărașele lor, binele și răul vor fi mai ușor de deosebit, prieteniile vor fi probate prin fapte. Îmi doresc nespus ca scurgerea anilor să nu vă afecteze și simțul dreptății, pe care nu de puține ori l-ați manifestat, sau spiritul
E by ELENA TELESA () [Corola-journal/Journalistic/84105_a_85430]
-
într-o viață cotidiană a ideilor. Structura volumului mă îndreaptă spre o analogie cu un ciclu narativ, cel al povestirii cu sertare: există așadar o tramă ca pretext care prilejuiește inserția unui șir de minieseuri, un eșafodaj de sertare și sertărașe, unele sofisticate, altele pline ochi de idei, unele care se deschid mai greu, altele rămân întredeschise. Ele prilejuiesc cititorului o experiență pe care nu a mai trăit-o din copilărie: curiozitatea și apetitul de a cotrobăi prin sertarele celor mari
Eseul ca dar prețios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6917_a_8242]
-
muritorilor. Pentru că cealaltă, Ars magna combinatoria, marea sa operă ezoterică, ce va fi scrisă în latină sau în limba volapük11, o rezervă pentru mai fericite vârste. Lucrează la ea în permanență, dar decis să o îngroape, necunoscută, într-un ermetic sertăraș de iridiu sau de molibden, când o să moară, ordonând să o îngroape cu el și lăsând destinului, ca în curgerea secolelor, să apară la suprafața pământului într-o zi, printre oase roase, când va fi deja genul uman demn de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Gârbea se străduie să salveze lumea sfîrșitului de secol, reinventînd comedia și teatrul de marionete. Ați citit bine teatrul de marionete și să nu vă mire, căci personajele lui Gârbea sînt invariabil marionete (matrioșe clivînd matrioșe). Fiind înzestrate doar cu sertărașe bibliografice, evoluția lor nu poate fi desfăcută de actul intertextual al lecturii. De aceea, poate, pe alocuri, teatrul lui Gârbea pare redus la arta citirii, subordonată automatismelor și jocului memoriei culturale, care, adesea "alege din tezaurul literaturii exact prostiile". Pescărușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Gérard ezită: se gândește la ce a pățit Lionel. Dar profesionistul din el învinge. Trage o sută de euro din portofel și un fir de păr din freză. Le pune pe farfurioara pe care i a trimis-o Edy prin intermediul sertărașului. Piticul trage spre el farfurioara și retrimite sertărașul cu un bon fiscal. — Păstrați bonul până la ieșirea din rulotă, își ia Esmé măsuri de prevedere, pentru cazul în care cineva de la Fisc s-ar uita la emisiune. O să puteți să-l
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel. Dar profesionistul din el învinge. Trage o sută de euro din portofel și un fir de păr din freză. Le pune pe farfurioara pe care i a trimis-o Edy prin intermediul sertărașului. Piticul trage spre el farfurioara și retrimite sertărașul cu un bon fiscal. — Păstrați bonul până la ieșirea din rulotă, își ia Esmé măsuri de prevedere, pentru cazul în care cineva de la Fisc s-ar uita la emisiune. O să puteți să-l decontați. Esmé arde firul de păr. Face să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
plămâni, dar mai ales cel care răspunde direct de inimă, cei doi rinichi, unul din lumea de sus, altul din lumea de jos, cei doi ochi, unul din lumea firii, altul din lumea nefirii, și așa mai departe, cu toate sertărașele gândurilor ei; toate picurau parcă, în acele momente, în ale mele, ca și cum cineva le-ar fi lichefiat ca prin minune; începeam așadar, încet-încet să respir cu proprii plămâni ai Iozefinei; treptat simțeam cum mi se împrospătau de-adevăratelea toate organele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Poftim la ce mă gândesc când intru în curtea muzeului! Nu-mi amintesc unde am citit asta sau ceva aproximativ și sunt blocat, așa cum am fost blocat vreo două zile pentru că nu-mi venea pe limbă „patlagină”. Și căutam prin sertărașele creierului. Din când în când, câte un cuvânt se ascunde, n-am nevoie de el, nu-mi trebuie în nici o frază, dar mă apucă o furie de colecționar care nu știe unde a pus moneda favorită. Acum secvența asta... ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Tu nu ești ca ei. Uite-i, sunt goi, inconștientul clipocește ca un opaiț în capetele lor seci. Dumnezeu, sau dracu știe cine, a apăsat butonul și memoria li s-a voalat ca o fotografie necoaptă. Au câteva căcaturi în sertărașe și le repetă de când am venit rezident. Vezi acela, este profesor de istorie, a predat la universitate, are un doctorat în războaiele napoleoniene, de 16 ani își plânge soldații pierduți la Waterloo. Celălalt și-a violat copii, se masturbează ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pare a avea o predilecție nemaiîntâlnită pentru mânuirea de scheme și de clasificări. Mai mult decât atât: cu o acribie desăvârșită, realitatea este descompusă în cele mai mici particule cărora li se atașează etichete, după care sunt plasate, ordonat, în sertărașele taxonomice. Înainte de a mi se obiecta că nu este nimic ciudat aici, pentru că acesta este modul în care se desfășoară activitatea cognitivă în general, să vă mai dau un alt exemplu. Cine îmi poate spune cum se numește spațiul adâncit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întunecoase. În sfârșit am ajuns la el acasă: o colibă cu două camere. Patul sfanțului nostru Cristofor se află într-una din ele. În cealaltă trona un imens fotoliu de rachița, ornat din belșug cu inutile rozete de paie și sertărașe stranii, lipite de brațele lui; o capodoperă a stilului victorian. Uriașul fotoliu mi-a revenit mie în noaptea aceea. Prietenii mei și-au întins pe jos ziarele de după-masă, întinzându-se cu grijă peste știri și pește editoriale. După respirații
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
care uitasem cu totul în zbuciumul vieții citadine. M-am cufundat în somn, legănat de murmurul pământului meu natal. Oare de unde venea acea zvâcnire sălbatică a pământului, acele miresme pure? Vârându-mi degetele prin ochiurile rachiței fotoliului colosal, am descoperit sertărașele și în ele am simțit plantele uscate și netede, crengile aspre și rotunde, frunzele lațe, moi sau țări. Era acolo întregul arsenal binefăcător al predicatorului nostru vegetarian, comoara unei vieți dedicate strângerii de buruieni cu mâinile lui uriașe de sfânt
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
un loc manifestările de poezie bună, indiferent de origine și de orientare. Prin volume colective de tipul Cele mai frumoase poezii ale anului, în care autori octogenari se combină cu „post-douămiiști”, cei doi spulberă (și bine fac!) percepția generaționistă, pe sertărașe, a poeziei românești. Un gest de normalitate care, pus în practică cu ceva mai mult discernământ - câteodată, cei doi fac paradă de acest împăciuitorism literar -, va modifica, pe termen lung, modul în care se discută poezia la noi. Nu-i
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
din minte și exact ceea ce-ți opun mi te aduce ca un lasou în taverna sordidă în mijlocul privirilor moi și galbene între acele buze care-și aruncă cuvintele de la unele la altele atît de perfect cum intră pistonul în sertăraș mirele și miereasa copilul rimbaud e gata să se deschidă dureros să plătească să plătească să plătească toate nimicurile sînt contacte ale pielii înțelegi la televizor chiar atunci dar nu-mi lua niciodată dragostea în fotografia lui Christian fetița ieșise
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
ai licori fierbinte, cum se ridică-n jurul meu, și mă minunam cum de puteau fi atât de albi, și cum aveau puterea să mă poarte pe aripi de vise, vise ce încă le mai purtam în suflet. Deodată din sertărașul cu amintiri al sufletului, inima se rupse ca un val, se agită ca vântul, și se dezlănțui ca o mare furtunoasă, aidoma fumului de țigară. Părea atât de prăfuită...și deodată, dragostea dispăru precum un fum în ceață .Un ecou
VISUL UNEI NOPŢI ... TÂRZII! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349197_a_350526]
-
aburească la fel ca privirea, ca dorința, cărțile citite Într-o anumită perioadă de timp se amestecă În amintirea mea și confund nu numai subiectele și eroii, chiar titluri și autori, ceea ce mă discreditează În fața celor tineri care-și au sertărașele creierului Încă În perfectă ordine. Cred că unul din motivele fugii mele de lume este și acest Început de eclipsă a memoriei. Ce ușor te compromiți Într-un cerc de intelectuali, ajunge să rostești Lancelot În loc de Tristan sau Sf. Augustin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e gata să gireze pentru o avere pierdută? Cine știe că acolo unde nisipul a supt sîngele unui porumbel a existat cîndva un sacrificiu real? Nu mai am nici o dovadă că am posedat odinioară fișiere sistematice aduse la zi și sertărașe ținute Într-o impecabilă ordine, că puteam rezista oricărei concurențe, că puteam cîștiga pariuri și competiții... Ușile se Închid, eclipsa se lățește pe memoria mea - ce aburită, ce penibilă lună mai care aneantizează toate marginile și cultura ca apa curgînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]