12 matches
-
Sfârșitul Istoriei”. Înaintea acestui sfârșit, am apucat să scriu prezentul volum de patru anotimpuri istorice: unul polinezian și trei românești. Însă, când am ajuns la editare, au apărut refuzurile din partea celor fără personalitate, fără libertate interioară dar marcați genetic de servaj. Un editor bucureștean, după lectură, mi-a apreciat frumos scriitura dar mi-a spus că nu o poate publica pentru că ar avea neplăceri cu USR-ul! Stupid, eu nu am nimic comun cu boierii minții bucureșteni sau provinciali, eu sunt
ANOTIMPURI ISTORICE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/corneliu_florea_1438916674.html [Corola-blog/BlogPost/368157_a_369486]
-
LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVA EDIȚII ARHIVA CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZA SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Literatura > Recenzii > CRONICĂ LA ROMÂNUL NATURĂ MOARTĂ CU SERVAJ DE ȘERBAN MĂRGINEANU Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ioan LILA CRONICĂ la NATURĂ MOARTĂ CU SEVRAJ ROMÂN de Șerban Mărgineanu Victor Hugo y decrit la vie de miserables dans Paris
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cronica_la_romanul_natura_moarta_cu_servaj_de_serban_margineanu.html [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
oarecare. Trebuie să mărturisesc că n-am citit de mult timp un roman atît de plastic, de spumos... În genul românului polițist - domnul Mărgineanu este un maestru. joi, 8 septembrie 2011 SFÎRȘIT Referință Bibliografica: CRONICĂ LA ROMÂNUL NATURĂ MOARTĂ CU SERVAJ DE ȘERBAN MĂRGINEANU / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cronica_la_romanul_natura_moarta_cu_servaj_de_serban_margineanu.html [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
țăranilor învecinate cu propriile lor domenii, le aparțineau de drept, însă acceptau, de regulă, să-i elibereze pe servi contra unei sume de bani. În 1110, regele Ludovic al VI-lea (1108-1137) a acordat poporului său o cartă prin care servajul era desființat, înlăturând astfel acest abuz al feudalilior. Procesul de centralizare continuă, însă paralel și contrar acestui proces, este cel de formare a imperiului angevin, posesiunile regilor Angliei în Franța. În 1151, regele Angliei, Henric al II-lea "Plantagenetul" poseda
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
din centrul de studiere a comportamentului universitar și literar. Așa se face că volumul Documentele antume ale "Grupului de la Iași" conceput inițial ca text informativ și educativ ajunge la o a treia ediție în momentul eliberării lui Luca Pițu din servajul academic, adăugirile de text și "înzestrarea cu ilustrațiuni" ducând la plagiat în sensul etimolog al cuvântului. Anatole France ne reamintea, în 1892, că în dreptul roman, le plagiaire, c'était l'homme oblique qui détournait les enfants d'autrui 13. Faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
fie un asemenea semn. Sau... mondializarea care ni se pregătește, care va călca În picioare orgoliul și identitatea nu puținor state, unele dintre ele, „tinere” și mândre de structura statală și identitară În care s-au regăsit după secole de servaj și anomie, această „mondializare” nu va fi decât „pretextul” pentru o nouă bătălie universală pentru o „nouă Împărțire a lumii”. State tinere și vechi totodată, precum India și China, ajunse la o capacitate economică nemaipomenită, Își vor cere drepturile la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
femeilor acel drept, socotit îndeobște ca elementar omenesc: dreptul la muncă! Lozinca reacționară: femeia la bucătărie, la copii, la biserică (Kuche, Kinder, Kirche) adâncește distanța existentă în raporturile economice și morale între femei și bărbați, readucând femeia la regimul de servaj al Evului Mediu. Lozinca aceasta care, sub pretext de ordin moral, urmărește de fapt înlăturarea concurenței muncii feminine, izgonește femeile din orice ramură de activitate productivă și îngreuiază astfel întreținerea familiei. Căci nu trebuie uitat că prezența femeilor în uzine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
un articol în care susține această inițiativă (Starr, 1968, 467-468). Situația servilor se număra de multă vreme printre preocupări, de seamă ale țarului Nicolae I, care, mergând în continuarea politicii duse de bunica sa, Ecaterina a II-a, dorea abolirea servajului. Deși autoritar și temut de supușii săi, el nu va reuși însă să își ducă dorința până la capăt, lovindu-se de rezistența nobilimii locale ce își vedea subminate drepturile. Totuși, va impune o serie de schimbări ce vor ameliora situația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
societății (Starr, 1968, 469). Așteptările autorului au fost ulterior confirmate, descrierile, explicațiile și recomandările sale având un impact deosebit asupra gândirii sociale și politice din Rusia, unde discuțiile legate de problemele pe care le-a ridicat au culminat cu abolirea servajului în 1861 și nu au încetat decât după revoluția din 1917. Toate intențiile anterioare ale unora dintre reprezentanții claselor superioare rusești, politicieni ori oameni de știință, de a cunoaște modul de organizare și funcționare a societății tradiționale rusești se soldaseră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
115-116. Menționând și el existența grupului numit tiaglo, Anatole Leroy-Beaulieu (1990, 378, n. 2) îl definește în felul următor: „Cuvântul tiaglo semnifică o sarcină, o redevanță sau o contribuție și, ca urmare, înșiși oamenii ce datorează această redevanță. Pe vremea servajului, prin acest termen se indica unitatea de muncă ce trebuia acordată de fiecare familie sau gospodărie boierului, adică un bărbat și o femeie și un cal. Astăzi, cel mai adesea se înțelege prin tiaglo orice cuplu căsătorit; dar sensul acestei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
natură mercantilistă au făcut breșe în societatea autarhică, după cum am văzut mai sus, cu tot cortegiul de efecte sociale, economice, psihologice neanticipate și nedezirabile ale tăvălugului transformărilor: dislocarea unor structuri patriarhale, ruinarea industriei casnice țărănești, decăderea meseriașilor urbani, al doilea servaj (neoiobăgia), politicianismul, pseudocultura etc. Era timpul unor evaluări ale procesului de modernizare cu ajutorul capitalului și instituțiilor străine. Circumstanțele erau de așa natură, că sociologii de la cumpăna secolelor nu mai erau presați de imperativul resimțit ca o somație a ieșirii din
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de dregătoriile mai înalte, dar care se legau între ele. De acum încolo, odată pornit satul pe panta înstrăinărilor părților de ocine, până acum devălmașe și libere de servituți individuale, vor interveni imediat în acțiunea de nouă înstăpânire, aceea a servajului la un anumit stăpân, elemente ce aparțin înaltei clase boierești. Identificăm în asemenea postură pe Mitre Apostol, ajuns mare vornic, și, mai ales, pe Vasile Costache, mare comis, mare paharnic și, în cele din urmă, mare vornic al Țării de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]