625 matches
-
american. Limitele nu sunt punctul nostru forte. De fapt, lipsa de constrângere, caracterul deschis al modului de viață american, sunt cele care ne-au permis să ne realizăm visul. Faptul de a ne Înclina În față altora ar părea prea servil, prea docil pentru mintea americană. Președintele Bush, indiferent ce gândesc prietenii noștri europeni despre calitățile lui intelectuale, Înțelege bine psihicul american. În cuvântarea sa despre starea Uniunii din 2003, președintele Bush a spus poporului american că „drumul acestei națiuni nu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
modelelor tradiționale. Acest du-te-vino constant între diagnostic și terapie este, din punctul de vedere al realității clinice, într-o continuă mișcare. Din această perspectivă, acest tip de analiză nu poate fi redus la o tehnică de diagnostic, în care observarea servilă a etapelor cronologice ar conduce, în mod inevitabil, la explicațiile „corecte” și la terapiile adecvate. Am definit conceptele analizei și i-am ilustrat pe scurt metodologia. Ea poate fi completată cu diverse metode, tehnici sau proceduri. Bogăția și valoarea datelor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dreptului la Cuvânt pot muri în autoritarismul lor simbolic de utilizare meșteșugită a elementului lingvistic! Ceea ce arde de un secol încoace prin gândirile contemporane! -, ceea ce se află în dispută și în lupte discursive este chiar... Cuvântul. Cuvintelor elitiste și politic servile li se vor tăia capetele pentru a-l elibera pe Regele acțiunilor, al faptelor și al schimbărilor sociale în fața imobilităților ideologico-politice și a unor senilități conservatoare. Aceste senilități nu fac decât să-și conserve potențialul de cunoaștere-putere. Intelectualii obedienți regimurilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu protejează civilii, dar ele sunt folosite ca instrumente de către regimurile politice nedemocratice. Sunt vizate libertățile de expresie și de gândire; posibilitățile de informare și de participare la actele culturale. Totodată, acest sistem politic modern se înconjoară de o intelectualitate servilă și obedientă cu funcții propagandistice în media și cu scopul unei îndoctrinări a civililor de prin școli și universități (prin lideri intelectuali, deveniți simboluri, prin reviste, edituri, simpozioane și alte activități publice). Puterea este "ceea ce în mod esențial reprimă"90
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dezacord profund cu ideea Luminilor, aceea a individului singular, aflat în activitatea sa de emancipare culturală și de gândire. Ceea ce avem în această degenerare contemporană a Liberalismului nu sunt decât indivizi (intelectuali!), o medie ca valoare a gândirii. Indivizi docili, servili și în obediența unei complicități de voință și de acțiune cu factorii politici. Acești indivizi acționează în grup, sunt destul de uniformizați mental și răspund docil la impulsurile politice, formează un spirit de gintă. Luați împreună, ei compun un sistem antiuman
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
practică. Nu e de mirare, așadar, dacă, în timp, romanii au apelat și ei la această formă de execuție. Ea era rezervată în special ucigașilor sau sclavilor răzvrătiți (și din acest motiv era cunoscută ca „pedeapsa sclavilor” sau, în latină, servile supplicium). Primul său scop era de a descuraja răzvrătirea. Probabil mulți cititori nu știu că, înaintea romanilor, și autoritățile iudaice au practicat răstignirea. Cazul cel mai cunoscut este Alexandru Ianeu (care a domnit între 102-76 î.C.) care - ne spune
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sala Rio, Arthur Văitoianu a apreciat că măreția demonstrației din fața statuii lui I.C. Brătianu suplinise discursurile care ar fi putut fi prezentate. Președintele partidului a folosit prilejul, pentru a condamna servilismul și ineficiența cabinetului tătărescian. A opus imaginii primului ministru servil și lingușitor, amintirea unui alt prim ministru, Lascăr Catargiu, care a știut să se împotrivească unor cereri nejustificate ale lui Carol I, prin celebrele cuvinte "Măria Ta, aiasta nu se poate!"190. Atacul cel mai îndrăzneț a fost adresat însă
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cât și pentru cei care i-au permis publicarea, acest roman văzut retrospectiv de autor ca "remediu [...] la orice formă de terorism"175, prin foarte multe aluzii la dictatura comunistă 176, a fost facil și eronat catalogat drept literatură ocazională, servilă, și folosit pentru a sărbători editorial "40 de ani de la Eliberare". O lectură mai puțin grăbită ar fi dezvăluit însă cât de puțin era exaltat aici patriotismul și cum, dimpotrivă, în ciuda obiectivității simulate prin procedeul caragialian al colajului de texte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-i. El nu stie linguși; Cinstit și franc, în grăi doar adevăr, Și toți îl iau de bun; de nu, e franc. Cunosc felu-ăsta de misei, care-n franchețe-au Mai multă viclenie, măi pervers scop Decît treizeci de sicofanți servili, Ce datoria-și împlinesc supuși. KENT: Șir, în credința pură,-n sincer adevăr, Cu-ngăduința-auguste-vă prezente, A cărei influență, ca-n văpăi cunună Pe al lui Phoebus cap... CORNWALL: Ce vrei să spui? KENT: Că am ieșit din graiul meu care
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
elements, with unkindness. I never gave you kingdom, called you children, You owe me no subscription. Then let fall Your horrible pleasure. Here I stand your slave, A poor, infirm, weak, and despised old man. But yet I call you servile ministers, KENT: Puține vorbe, -n fapt, mai mult că toate: Cînd vom găsi pe rege mergi pe-ăl drum Și eu pe ăsta , cine-l vede-ntîi, Să strige pe cellalt. Ies în părți diferite) SCENĂ 2 (Altă parte a pîrloagei
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
voi n-acuz de răutate; Nicicînd v-am dat regat, v-am spus copii; Nu-mi datorați supunere; deci, cadă Groaznic al vost bun-plac. Iată-mă vouă sclav, Un biet, bolnav, slab și-n dispreț bătrîn. Și totuși va numesc servile slugi, That will with two pernicious daughters join Your high-engendered battles 'gainst a head Șo old and white aș this. O, ho! 'tis foul. FOOL: He that has a house to puț 's head în has a good headpiece. The
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
care, de se poate, întreagă peste-ocean, poruncă dau bancherii - Să piară patrioții! Și-o noapte grea și-ntinse lințoliul ei dușman (...). -Să piară comuniștii! Stârpiți-i fără milă! Să piară Beloiannis și frații buni ai săi! Și-apleacă-aeropagul urechea-i prea servilă, Și dă sentința morții. Se pregătesc călăi. Zadarnic vreți la ziduri să împușcați lumina! Vă intre bine-n minte tot ce-auziți acum: din glasul lui Vâșinski, din Pind, Carpați și China se strânge o furtună, un singur strigăt: NU
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
le-a returnat. A plecat apoi în SUA unde și-a scris memoriile și ținea conferințe cu teme picante. În 1858 și-a publicat cartea Conferințele Lolei Montez. Pe femei le îndemna: Arătați-vă țepii de arici, renunțați la atitudinea servilă, dezvoltați-vă mintea și învățați tehnici erotice. La patruzeci de ani se simțea bătrână, a renunțat la viața publică, a luat calea Bisericii, a murit din cauza unui atac cerebral în New York și a fost înmormântată cu numele adevărat, Eliza Gilbert
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și nici asimilată avangardei istorice (suprarealismului, de pildă), căci, deși se raportează implicit la avangardă, relația nu este de continuitate, ci de contestare, de ruptură. E vorba de o modalitate prozastică nouă, asemănătoare și convergentă (fără să reprezinte o imitație servilă) cu orientări ale extremei modernități înregistrate pe plan mondial. Animator, alături de Leonid Dimov, al onirismului estetic sau structural, lider al grupului oniric, Ț. i-a conturat teoretic, cu limpezime, în intervalul 1966-1970, estetica într-o serie de articole intitulate În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
în năpastă și lăsându-se cuprinsă de plânsete și văicăreli; și mai puțin le vom permite să o imite în stare de bolnavă, îndrăgostită sau în chinurile facerii. Nu-i vor imita pe sclavi, bărbați sau femei, în activitățile lor servile. Nici, fără îndoială, pe oamenii răi la suflet și lași care acționează invers decât ceea ce ceream noi acum câtva timp, care se insultă și se batjocoresc unii pe alții și spun lucruri obscene, fie la beție, fie cu sânge rece
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
static rusesc; sub forma suprarealismului francez.” Adversară a acestei „boale culturale”, publicația își asuma rolul de a purifica „aerul ciumat de minciuni, urât și răutate”. Tradiționalismul fiind curentul „evoluției organice”, modernismul este considerat curentul celor care „se mulțumesc cu imitația servilă”. Drept consecință, F. ar fi avut menirea „să susțină literatura sănătoasă” împotriva elucubrațiilor unor „curente” ale căror „celebrități poetice” sunt „înfățișate publicului cu zgomot de tobe și trompete de «Sburătorul», «Adevărul» și «Universul literar», de «Cetatea» și «Viața literară»”. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
nu mai era o mare putere (pe moment, nici măcar o putere) și nici nu a redevenit vreodată, În ciuda eforturilor lui de Gaulle În deceniile următoare. Fiindcă Înfrângerii răsunătoare din iunie 1940 i-au urmat patru ani de ocupație umilitoare, Înjositoare, servilă, În care mareșalul Pétain și regimul de la Vichy au jucat cum le cânta Germania. Indiferent ce au declarat public, liderii și responsabilii francezi Înțelegeau perfect ce s-a abătut asupra țării lor. La o săptămână după eliberarea Parisului În 1944
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mare parte din Africa și Asia era Încă În mâinile europenilor. Guvernarea coloniilor se făcea fie direct din capitalele imperiale, printr-o castă de guvernanți locali recrutată din rândul intelectualilor educați În Europa, fie prin conducători indigeni aflați În alianță servilă cu stăpânii europeni. Din acest motiv, politicienii Europei postbelice, care cunoșteau numai astfel de oameni, nu erau la curent cu Întețirea rapidă a sentimentului național la tinerii activiști de pe Întreg cuprinsul imperiilor (poate cu excepția Indiei, Însă și acolo ei au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vertiginoasă, la mai puțin de 10% la alegerile din anii ’80. Comuniștii italieni s-au descurcat mai bine. În timp ce organizația comuniștilor francezi era de la un capăt la altul dezagreabilă și mediocră - În această privință, ca În multe altele, PCF imita servil modelul sovietic -, Partidul Comunist Italian, de la Palmiro Togliatti la Enrico Berlinguer (secretar al PCI din 1972 până În 1984, când a murit la numai 62 de ani), era binecuvântat cu lideri inteligenți și chiar atrăgători. Ambele partide, ca orice formațiune comunistă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nous conduit à la question d'équivalence sémantique en traduction).600 De ces trois attitudes, l'auteur retient l'hypothèse de l'intraduisibilité comme étant " la plus féconde ", étant provoquée par " l'irréductible autonomie du poème, irréductible à toute fidélité servile, comme à toute équivalence figée "601. L'hypothèse de l'intraduisibilité du texte lyrique a trouvé multiples " justifications " en littérature, linguistique et traductologie. Dès l'année 1817, Samuel Taylor Coleridge proclame ce postulat : În poetry, în which every line, every
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
că este o capodoperă. Explicația o dă autorul Într-un eseu („Echlibrul Între antiteze”) când abordează relația „tradiționalism și modernism”. Acestea devin „sub raport estetic formule inutile și oțioase”, dacă nu se realizează un raport dialectic: „ori o epocă imită servil... formele trecutului și atunci... devine manieră, ... ori vechea poetică se adaptează... și avem de a face numai În aparență de o artă veche, În realitate, fiind vorba de o cugetare poetică modernă.” Privit din perspectivă „mimetică”, adică pornind de la operă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dominată de trăsături morale negative. Pornind de la aceste considerente, Garabet Ibrăileanu afirma că autorul face concurență „stării civile”. Personajele confirmă situația: Zaharia Trahanache, tipul Încornoratului, Nae Cațavencu, tipul parvenitului si al demagogului, Farfuridi și Brânzovenescu, tipul prostului, Ghiță Pristanda, tipul servilului incult, iar Agamemnon Dandanache acumulează trăsăturile negative ale tuturor celorlalte personaje: el este mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu. Parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, perfidia, ramolismentul sunt sugerate peste tot.. Dar personajele lui Caragiale au corespondențe În viața
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Crăcănel; juneleprim, Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea; cocheta adulterină, Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița Baston; politicianul demagog, Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache, Farfuridi: cetățeanul alegător, conu Leonida, cetățeanul turmentat, funcționarul, Catindatul; confidentul, coana Efimița, raisonneurul Nae Ipingescu, Brânzovenescu; funcționarul servil și lingușitor, polițaiul Ghita Pristanda. Comicul de nume. Modalitatea creării chipului unui personaj prin semnificația numelui mai fusese folosită de Vasile Alecsandri, el Își numea personajele În funcție de trăsătura dominantă: Pungescu, Clevetici, Răzvrătescu. Caragiale e mai rafinat În alegerea numelor, sugerând
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
aceste afirmații. Mai curând el joacă magistral un rol care impune o adaptare . (vezi scena cu memorarea scrisorii ș. a.); Ștefan Tipătescu, june-prim, tip, abil, amorez; (și aici sunt mai multe de discutat, Caragiale e și un mare strateg); Ghiță Pristanda - servil, umil față de șefi, fără personalitate (pristanda = joc popular, asemanator cu brâul, ce se dansează după reguli prestabilite, Într-o parte și alta, conform strigăturilor și comenzilor unui conducător de joc); Nae Cațavencu - ipocrit, demagog (cațaveică = haina cu doua fețe) si
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a lui Mihai prin care a legiferat iobăgia în Transilvania probează că principele nu a fost interesat de emanciparea țărănimii românești), ci eclezială: "Favorizarea elementului romănesc s-a făcut în direcția culturală, în biserică. A scutit pe preoți de sarcinile servile. [...] A legat întreaga biserică ardelenească de Târgoviște, legătură care a rămas și după el" (Floru, 1923, p. 120). Prin instituirea Mitropoliei Ortodoxe în Transilvania, la Alba Iulia, Mihai Viteazul a început procesul de colonizare românească a Ardealulul maghiarizat. Aceasta este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]