5,267 matches
-
care nu i se poate, vreodată, lua oglinzii este acela de martor al unei existențe cum o fi: , Această lucie și supărătoare suprafață care ne impune, mai mult decît dorim, propria noastră opacă și obositoare prezență." Așadar, o constrîngere. Suprema servitute, pe care-o știu prea bine doamnele purtătoare de suliman, a nelipsitei etichete. Doar că Petru Creția nu ajunge la asemenea concluzie tratînd oglinda de accesoriu frivol. Nici pe departe. Și poți să vezi, într-o carte frumoasă ca o
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
umblătoare cîrtitoare/ ca mierea de degete" (ibidem). Sau: ,și degetele mele cu vrăbii înhămate mă ridică lin cu trup/ cu sufletși cu versuri în zbor ușor ciudat binefăcător" (unsprezece). Spre a nu fi stînjenită cumva de tiparele vreunui artificiu, de servitutea vreunui canon, fantazarea pornește, nu o dată, de la elementele ,de jos", de la cota inferioară a referinței spre-a urca energic la perechea sa ,complicată": ,mari heleștee cu popoare de broaște pe suprafața vie a apei/ între ierburi proaspete bărcile stau dezbrăcate
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
mă rog, sînt sigur că și tu crezi în existența lui, măcar că epifenomen al creierului, pt că , altfel... n-ai fi pe net. Modalitatea de-a ’’filosofa cu ciocanul ’’proprie lui Nietzsche și dorința supraomului de-a se elibera de servituțile “moralei creștine” așa cum spui tu,coincid pt că implică credință în nihilism, în măsura în care nihilismul e tocmai constatarea dezafectării metafizicii platonico-crestine. @ Fane,@ Andrei, cred că va dati seama că tot ce facem pe-aici e un fel de frecție la piciorul
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
zile de vacanță. Spirit - Armăsarul vestului sălbatic - S.U.A. 2002. Înduioșătoarea poveste a unui cal sălbatic - Spirit (voce Matt Damon): nașterea sa într-un loc pustiu și necălcat de piciorul omului din vestul Americii, capturarea și ducerea lui într-un fort, servitutea la care îl supune un crud colonel (voce James Cromwell), eliberarea și prietenia lui cu un tînăr indian-piele roșie, Little Creek (voce Daniel Studi). Ne-am obișnuit ca povestile sfârșitului de secol XX și începutului de secol XXI să fie
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
VESTULUI SĂLBATIC (SPIRIT - STALLION OF THE CIMARRON) - S.U.A. 2002. Șnduioșătoarea poveste a unui cal sălbatic - Spirit (voce Matt Damon): nașterea să într-un loc pustiu și necălcat de piciorul omului din vestul Americii, capturarea și ducerea lui într-un fort, servitutea la care îl supune un crud colonel (voce James Cromwell), eliberarea și prietenia lui cu un tinar indian-piele roșie, Little Creek (voce Daniel Studi). Ne-am obișnuit că poveștile sfârșitul de secol XX și început de secol XXI să fie
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
structură: nu orice "ruptură" are o valoare revoluționară. Esențială este numai fractura fundamentală a ideologiei dominante, răsturnarea totală de valori, nu simpla opoziție, frondă sau mișcare ostentativă"). Tocmai "simpla opoziție", "fronda" perpetuă credem că alcătuiesc atuul mentalității avangardiste, desprinse de servituți politice, compunînd o postură de monitorizare "gratuită", ideală, a spiritului scutit de marca unei "angajări", ergo mărginiri prin circumstanțele istorice efemere. Eterogen și incompatibil în raport cu ideologiile politice, suprarealismul e un antidot redutabil al acestora. Cuvîntul de ordine al suprarealiștilor este
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
nu se cuvine despărțită de "filosofia" mișcării, căci, în vederile ei, o destabilizare a cuvintelor ar deregla în chip fertil ordinea stătută a lucrurilor, ar "deparazita creierul", cum afirma un avangardist indigen. Dacă "limbajul poate și trebuie să fie smuls servituții sale", cum declara același Breton, miza o formează adevărul paradoxal, enigmatic, pe care ni-l poate livra poezia. "De multe ori, observă Simona Popescu, adevărul e paradoxal și poetic - adică deconcertant, sfidător sau aberant, așa cum apare el, în primă instanță
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
pînă și tipul bufonului, obligîndu-l a-și metamorfoza sarcasmul în laudă incomensurabilă, a-și direcționa exagerarea deformatoare exclusiv în encomiul deșănțat. În loc de a-și batjocori stăpînul, un astfel de court-fool ajunge a se batjocori pe sine. E consecința inevitabilă a servituții ideologic-propagandistice asumate, din mlaștina devoratoare de conștiință a căreia nu mai există scăpare. Astfel că incontestabilul geniu călinescian și-a aplicat sieși o nemeritată eclipsă. Valentin Ionescu: Comicul comentariului călinescian, Ed. Cartea Românească, 2000, 224 pag., preț nemenționat.
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
de o platformă-program. Să nu uităm că eu am scris masiv la "Luceafărul", din '77 pînă în '80. Am plecat de la "Luceafărul" în ziua în care Mihai Ungheanu a vrut să-mi dea cronica literară săptămînală. M-am îngrozit de ce servituți incumbă asta și am plecat de acolo. Am stat doi ani în carantină, timp în care dl Gabriel Dimisianu de la "România literară" nu-mi dădea - tot ca să mă încerce - decît cronici la cărți de Tina Ionescu Demetrian, Alecu Ivan Ghilia
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
Adevărului, ca acționar principal ce devenise. Ne-a mărturisit că avusese o perioadă grea în ultimele luni. Din motive administrative nu mai putuse să scrie atît de des pe cît ar fi dorit, ca editorialist, dar acum, după ce scăpase de servituți administrative, avea de gînd să se ocupe, în detaliu, de activitatea redacțională a ziarului. Adevărul trebuia să-și lărgească aria publicului țintă și să devină mai ales un ziar cu o ținută oricînd comparabilă cu marile ziare occidentale. Nu spunea
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
Mann ș.a.m.d. Rezistent la tentațiile centrifuge apărute după 1989 în calea intelectualului român, autor chiar al unor teorii în acest sens, Ion Ianoși păstrează, și cu acest volum, o necesară (și foarte productivă, de altfel) distanță față de diferitele servituți și oferte publice ori economice, pentru a se consacra, în schimb, studiului, observației de pe margine, glosei culturale la situația socială, politică și existențială a epocii, uneori și a momentului. Ianoși preferă analiza la rece - dar fără răceală - asimilării proprii într-
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
unor clișee care trec în mod curent drept adevăruri indubitabile: "...memoriei individuale îi atribuim însemne colective. Ne implicăm mental în cercuri concentrice lărgite tot mai mult și lor anume le transferăm o bună parte din virtuțile sau, mai des, din servituțile trăite. Folosim mereu pluralul: noi și ai noștri. Eventual invocăm un singular de maximă globalitate: europeanul, românul, ortodoxul. Sărim direct, mai pe față, mai pe ascuns, în generalități și generalizări, trecând chiar peste aspectele particulare, în care individul aparține unor
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
Constantin Țoiu Purtând titlul complet Discurs despre servitutea voluntară, sau Contr'Un, opusculul celebru al lui Etienne de la Boétie apărut mai demult la noi, tradus în harnica Editura Universal Dalsi (editor Maria Marian, în tălmăcirea excelentă a Lenei Stan și Laviniei Stan, amândouă semnând notele) nu a avut
Servitutea voluntară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15156_a_16481]
-
a existat. Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu n-ar fi apărut fără girul unui estetician ca Ion Ianoși, care avea un cuvânt la secția de propagandă a C.C., Nicolae Manolescu n-ar fi ținut cronica literară ocolind în genere servituțile ideologice, fără susținerea fermă a lui G. Ivașcu, om cu trecere la Partid. Afirmarea unor mari și tinere talente ca Nichita Stănescu, Ștefan Bănulescu, a unor critici ca Matei Călinescu, Gabriel Dimisianu și a încă altora, probabil s-ar fi
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
luînd sceptice distanțe față de propria-i substanță. Oscilînd între postura de "regină" și cea de "sclavă", Ileana Roman exprimă neîndoios o criză de identitate a ființei. O criză ce reprezintă în planul existențial ne îngăduim a crede un reflex al servituților alienante ale regimului totalitar, amintite mai sus, care i-au dat mult de furcă poetei și care au împins-o către o frenetică îmbrățișare a materialităților ( o cură de autentificare). Iar în planul poeticii, constituie un ecou al dezabuzării ( post
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
la sanatoriu. Nu mi-au putut spune pe loc cît va trebui să aștept; știam - și cei de la agenție mi-au confirmat - că în general așteptarea e destul de lungă. Și întrucît de cînd am cîștigat la loterie sînt liber de servituți lucrative, și uneori mă cam plictisesc, m-am gîndit să folosesc timpul ăsta pentru a învăța limba micii și cît se poate de necunoscutei țări unde se află sanatoriul. Era, fără doar și poate, o sîrguință inutilă. Pentru toate demersurile
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
și ca artă, meritele ei fiind numai în militantismul național. În 1911, adaugă la finele unui articol despre I. Agârbiceanu un paragraf despre "caracterele generale ale literaturii ardelene", evidențiindu-i regionalismul (devenit uneori un localism lipsit de orizont), insuficiența estetică, "servitutea față de realitatea imediată", caracterul prea național și prea moralizator - ceea ce o face "primitivă" și, categoric, "inferioară". Slavici nici nu e pomenit. Dacă pentru Octavian Goga avea, în alte articole, cuvinte mai bune, considerându-l reprezentativ, pentru George Coșbuc nu avea
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
avangardist, acela din anii �40, singurul care se revendică de la suprarealism și în care, cum am văzut, devine acută ideologic critica leninistă a artei capitaliste. Libertățile, îndeosebi erotice, pe care Gherasim Luca, Naum și ceilalți le prevedeau literaturii eliberate de servituțile burgheze se vor evapora foarte curînd, o dată cu introducerea cenzurii comuniste. Unii dintre junii corupți de spiritul dialecticii nu vor mai avea drept de semnătură mai bine de două decenii. Ion Vinea sau avangardismul bine temperat "Instinctul tropic" remarcat de G.
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
pe care ar aduce-o aventura "artei absolute", așa cum denumea Tristan Tzara avangarda. Paradoxal, golul atrage magnetic "conținuturi" dintre cele mai inoportune. Nu "poezia pură" și nici hermetismul au pus la încercare idealul avangardist, ci imixtiunea unei doctrine extraestetice, cu servituțile sale de care nu se putea dispensa în nici o zonă în care a pătruns. Confuzia lui Gherasim Luca a fost cea dintre "eliberarea totală" la care aspira avangarda și "eliberarea" social-economică preconizată de marxism-leninism. Iată încă o probă a îndoctrinării
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
te suspendă din timp, confundându-te cu trecutul. Un trecut care devine prezent. Pentru asta însă Agendele trebuie citite într-o altă cheie decât cea în care se complace lectorul grăbit; aș spune într-o cheie a calmului desăvârșit, sustras servituților curente, în care promptitudinea, reacțiile imediate și ritmul trepidant al vieții zilnice cu imperativele ei care anulează răbdarea și mimează reflexivitatea, gândul cântăritor, simplu spus contemplarea meditativă, se cer sfidate. Lumea resuscitată de Lovinescu e cu totul alta decât cea
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
și o modestie deosebite, traducerea, în opinia Irinei Mavrodin, este aducătoare de "bucurie" și de "jubilație"; este o experiență comparabilă cu a unui pianist care interpretează o bucată muzicală, dîndu-i viață pentru publicul ascultător. Dar traducătorul, această ființă sfîșiată între servitute și libertate, între fidelitate și trădare, este comparabil și cu un sculptor, ce modelează textul de tradus precum o pastă, frămîntînd-o la nesfârșit pentru a obține forma mulțumitoare. Cînd traduce un text de Cioran, un virtuoz la nivel lexical, traducătorul
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
filmul actual vorbește numai milionul care i-a dat naștere" (p. 90) - nota scriitorul în 1933. Mentalitatea capitalistă a succesului îl oripilează în cinematografia occidentală, după cum îl decepționează obligația filmului sovietic de a servi propaganda comunistă (p. 97). Pe deasupra tuturor servituților, B. Fondane ar vrea să vadă instaurată o ,politică a spiritului" și nu una dogmatică, sechestrând scriitorul sovietic la credința comunistă (p. 106). Întregul eseu Scriitorul în fața Revoluției (scris în 1935) luptă cu prejudecata marxistă a primatului economicului asupra spiritului
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
revizuirilor, cînd tocmai ele au constituit nucleele de tensiune ale criticii curente? De ce ar fi deranjant “aspectul de campanie” ori “vizarea obsedantă a cîtorva ținte”, cînd e vorba, incontestabil, de un capitol major al operațiilor unei conștiințe literare eliberate de servituți, de un teren ce trebuie recuperat, de o demnitate ce trebuie redobîndită? Cît privește paradigma lui E. Lovinescu, “părintele” revizuirilor, de ce să ne prevalăm de “erorile” acestuia și nu de meritele sale covîrșitoare în domeniul în cauză? De ce, în fine
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
învățam să scrie românește, erau obedienți și receptivi, mă agasau mai mult colegii, toți agronomi, toți navetiști dinspre Târgoviște, anoști și plafonați, sătui de meseria de profesor (ademeniți de școală mai degrabă ca să evite gospodăriile agricole de stat, corvezile și servituțile activității „de teren”), care-și desfășurau programul între două trenuri, grăbiți să termine mai iute orele, să fugă, făceau o figurație deplorabilă; în recreații mă pomeneam cu câte unul în cabinetul directorial (cu totul cinci profesori), mă salutau cu reverențe
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
urmei de ce i-ar fi păsat?) că în clipa nesfârșită îmi joc destinul pe o carte -, „pot să fumez?” l-am întrebat, simțeam nevoia unei respirații, eram silit să aleg între un post stabil, remunerat decent dar incomod, grevat de servituți nepotrivite structurii mele păcătoase și o ciosvârtă de catedră de doi bani în schimbul unei libertăți, unei comodități ispititoare dar incerte - cadristul între timp se iritase, mă obișnuisem cu temperamentul lor coleric, „te-ai hotărât?” a mârâit descoperindu-și caninii îmbrăcați
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]